Transnistria: Moldova să se străduie să scoată barierele puse în comunicarea între oameni

Cea mai bună şansă de reunificare a Moldovei ar fi reluarea „scenariului german” când, atraşi de libertăţile şi bună starea Germaniei occidentale, est-germanii au început să scandeze „Suntem UN popor”. Un an mai târziu , în 1991, Germania era reunificată. Reunificare print integrare este soluţia propovăduită de omul de afaceri Vasile Zgardan, care de peste un deceniu face afaceri cu parteneri din Transnistria.




Vasile Zgardan: „Avem şanse de a reuni aceste două maluri numai atunci când Republica Moldova de aici va fi atractivă pentru locuitorii de acolo. Atunci dispar aceste semne convenţionale ori oficiale care ne despart şi ne identifică ca stat pe Transnistria. Atunci dispar, eu vă asigur, dacă salariul ori viaţa în Moldova va fi de 2-3 ori mai bună decât în Transnistria.”

Europa Liberă: Moscova a injectat sume de bani enorme pentru ca oamenii de acolo să achite facturile la preţuri mai mici, pentru gaz să plătească mai puţin, pentru electricitate, să aibă pensii mai mari.

Vasile Zgardan: „Şi o va face şi mai departe. O va face şi mai departe.”

Europa Liberă: Şi de unde să ia bani autorităţile de la Chişinău, autorităţile oficiale ale Republicii Moldova?

Vasile Zgardan: „Noi trebuie să dezvoltăm economia noastră. Şi a doua soluţie mi-au sugerat-o chiar nişte parteneri de-ai mei din Tiraspol, ei mi-au spus: „Din clipa când Moldova oficial primeşte invitaţie de a adera la Uniunea Europeană şi va fi clar că Moldova va fi stat membru al Uniunii Europene, se vor schimba multe în relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol. Aceasta e o mare şansă de reunificare a statului, aşa cum este. Împreună vom putea, fiindcă Uniunea Europeană, unde vrem noi să intrăm, oferă un alt statut. Şi atunci pentru transnistreni ar fi un semnal foarte puternic...”

Europa Liberă: Că reunificarea e singura cale.

Vasile Zgardan: „Da, aceasta e. A propos, multe firme din Transnistria lucrează cu companii din România, nu e secret acest lucru. Şi m-am întâlnit nu o dată cu reprezentanţii acestora, fiindcă şi eu activez acolo şi mi-au spus cu text deschis: „Din clipa în care Republica Moldova este acceptată în Uniunea Europeană, noi venim cu toţii, şi noi aici, în Uniunea Europeană. Noi vrem aici să venim. Aici e dezvoltare”. Nu îi vor ajunge atâţia bani Rusiei, ca să îi întreţină.”

Europa Liberă: Dar faptul că dumneavoastră, care reprezentanţi mediul de afaceri, aţi menţinut relaţiile cu partenerii economici din stânga Nistrului, aceasta ce înseamnă? Că recunoaşteţi regimul de acolo, că îi ajutaţi, într-un fel?

Vasile Zgardan: „Nu. Aş spune mai mult din dorinţa de a păstra o relaţie normală dintre oamenii. Deci care e politica din Transnistria promovată acolo? Noi suntem priviţi ca nişte duşmani, toţi moldovenii din partea aceasta sunt români, sunt duşmani ai statalităţii transnistrene de acolo.”

Europa Liberă: Câţi ani activaţi cu parteneri de acolo?

Vasile Zgardan: „Sunt vreo 10 ani. Şi avem relaţii...”

Europa Liberă: Interumane?

Vasile Zgardan: „Interumane foarte bune. Ne întâlnim şi la o cafea, şi la un ceai. Deci nu există ură absolut între noi. Şi cu cât mai mult se vor dezvolta aceste relaţii, dispare şi duşmănia aceasta între oameni, că e una când se declară de la televizor – acolo e Smirnov, Şevciuk – şi e alta când oamenii se întâlnesc într-un mediu liber, neideologizat.”

Europa Liberă: Dumneavoastră rămâneţi încrezător că o reunificare poate fi edificată?

Vasile Zgardan: „Da. Deci am spus, am identificat trei căi pentru aceasta: creşterea economică a nivelului de viaţă; a doua este perspectiva de a ne integra în Uniunea Europeană şi a treia este dezvoltarea relaţiilor interumane, fie pe cale culturală, economică, socială, de afaceri.”

Europa Liberă: Dumneavoastră lăsaţi să se înţeleagă că nu politicienii vor face reunificare, ci de jos în sus această reîntregire a Republicii Moldova se poate face?

Vasile Zgardan: „Exact. Vedeţi că este de jos în sus, dar trebuie susţinerea politicienilor de sus. Deci aceste relaţii la nivelul inter-uman de colaborare dintre partea stângă, partea dreaptă a Nistrului, trebuie să fie susţinute.”

Europa Liberă: Deci o acoperire politică trebuie să existe. Pentru aceasta totuşi trebuie să se pornească de la cel mai nevralgic punct, de la elaborarea unui proiect de statut pentru regiunea transnistreană. Ce fel de statut trebuie să-i fie oferită zonei de est a Moldovei?

Vasile Zgardan: „În 1990, când mă aflam în Transnistria, am întrebat pe la întâlnirile cu oamenii: „Ce aţi vrea, pentru ca noi să fim o ţară integră, să fim împreună? Ce vreţi de la Republica Moldova?” Atunci mi-a spus: „Să ne daţi voie să vorbim în două limbi, limba română, limba rusă”. Aceasta au cerut-o. O singură condiţie mi-au pus. Ei fug de cuvântul acesta, „român”. Aceasta e o problemă aparte că eu întâlnesc persoane şi aici, în Moldova, care, la fel, se tem de cuvântul „român”. Deci care statut ar fi? Acuma e mai complicat de a găsi această soluţie. Dar un statut aparte oricum va fi. O autonomie indiscutabil trebuie să aibă.”

Europa Liberă: Ceea ce se cere din partea autorităţilor de la Tiraspol este să li se confere un statut fie în bază de federaţie sau confederaţie?

Vasile Zgardan: „Ca să ajungem la un statut aparte, trebuie să fie unele schimbări. Dacă ei rămân aşa cum sunt, cu armata lor, cu valuta lor, cu banca lor, atunci e mai complicat să faci şi o confederaţie. Să zicem că ar putea Chişinăul să facă unele cedări acuma, în partea aceasta, dar va trebui să facă cedările şi Transnistria. Deşi sincer să vă vorbesc, eu cred că acuma, dacă s-ar accepta şi o confederaţie, Rusia nici la aceasta nu va merge şi nu-i este convenabil acuma. Nu se doreşte rezolvare deocamdată din partea Rusiei, că nu depinde de altcineva, nici de Kiev. Kievul poate să-i încurce, într-o măsură oarecare, Rusiei să îşi satisfacă toate poftele aici. Dar rezolvarea conflictului depinde numai de Moscova. Dar deocamdată Moscova nu doreşte niciun statut.

Mi se pare că, dacă mâine ar spune Parlamentul de la Chişinău sau guvernul de la Chişinău că da, suntem de acord să îi dăm independenţă Transnistriei, plecaţi de acolo, nici această soluţie nu ar fi acceptată de Rusia. Lor le convine situaţia care este acuma.”

Europa Liberă: De ce Moscova nu ar fi interesată în identificarea unei soluţii durabile pentru problema transnistreană?

Vasile Zgardan: „Este un mod foarte eficient de şantajare a Republicii Moldova şi de păstrare a unei zone strategice pentru Rusia anume în Balcani, aici, în punctul acesta, teritoriul nostru pe care se găseşte Moldova. E prea periculoasă pentru Rusia de astăzi o Moldovă puternică, dezvoltată, membră a Uniunii Europene. Prin aceasta devine un exemplu foarte puternic pentru ţările vecine. Chiar şi pentru aceeaşi Transnistrie, cum v-am spus.

În momentul în care Moldova devine un stat european şi nu numai la figurat, dar devine concret, cu toată dezvoltarea, cu toată infrastructura, cu toată dezvoltarea economică, ea devine atât de atractivă, că nu o mai menţin ruşii pe Transnistria, indiferent de statutul oferit. Deci vor vrea şi ei în Uniunea Europeană.

Eu cred că are un interes Rusia deocamdată, interesul este Moldova. Din punct de vedere economic, nu prezentăm noi importanţă pentru Rusia, poate mai mult strategic şi din punct de vedere militar. Aici suntem la hotarele cu NATO. Şi pentru Moldova această Transnistrie e ca un cârlig la un peşte: îl ţii, nu îi dai voie nici încolo, nici încoace. La un moment, erau mai liniştiţi acolo, şi din partea Uniunii Europene s-a declarat că Moldova va fi parte a Uniunii Europene, când îşi va rezolva problema cu Transnistria. După ce au fost declaraţii din partea Uniunii Europene că sunt gata să discute intrarea Republicii Moldova şi fără Transnistria, aici s-au aprins iar spiritele şi în Rusia. Eu acesta zic că ar fi interesul Rusiei.”

Europa Liberă: Ce trebuie să facă conducerea de la Chişinău? Aţi spus: în Parlament trebuie să existe o decizie fermă referitor la retragerea armatei ruse de pe teritoriul Moldovei. Există decizia summit-ului OSCE de la Istanbul.

Vasile Zgardan: „Şi nu ar strica Parlamentul Moldovei să se întrunească să ia o decizie, să îi dea un termen Federaţiei Ruse, un an de zile, cât îi trebuie? Aşa cum au făcut georgienii, când ruşii au fost nevoiţi să plece din Batumi, le-au dat termenul de un an de zile ca să părăsească teritoriul. De ce n-am face şi la noi la fel? Şi ar pleca Armata a 14-a, fiindcă noi declaraţii facem multe că e ilegală şi trebuie retrasă de acolo, dar acţiuni? Simplu şi juridic, care e problema? Ne întoarcem la cedările care au fost. Le-am cedat teritoriul, pe urmă am început să cedăm pe rând, au apărut maşinile cu numere transnistrene – nicio reacţie, se putea atunci de blocat; au apărut pe urmă banii lor. Noi tot am cedat. Am făcut numai cedări. Aceasta e problema.”

Europa Liberă: Dar în procesul de negocieri în formatul „5+2” ce mai poate face Chişinăul?

Vasile Zgardan: „V-am spus că eu colaborez economic cu Transnistria. Pe cât e posibil, Moldova acuma să se străduie să scoată barierele acestea care sunt puse în comunicarea între oameni. S-a făcut încercarea de a scoate chiar şi plăţile cu intrarea aceasta, anumite restricţii sunt cu circulaţia pentru cetăţenii transnistreni, să intre în Moldova nu e nicio problemă, pe teritoriul nostru. Invers, să ieşi de acolo e problemă. Eu vă spun: nu o dată mi s-au oprit maşinile la aşa-zisul hotar al Transnistriei, în timpul activităţii noastre economice. Deci să îmbunătăţim, să facem pe cât e posibil...”

Europa Liberă: Dar cum sporeşti gradul de încredere, dacă Chişinăul se arată deschis pentru această comunicare, pentru această intensificare a dialogului, a cooperării? Barierele vin din partea administraţiei tiraspolene.

Vasile Zgardan: „Barierele au fost şi vor fi. În cazul în care nu se doreşte, sigur că nu poţi să faci nimic mai mult. E important să nu mai facem cedări, fără rost, că noi multe cedări am făcut absolut nejustificate.”

Europa Liberă: Dar acum, din 2009 încoace, s-au făcut cedări?

Vasile Zgardan: „Până acum nu s-au făcut cedări din partea noastră. Cedările cele mai mari au fost făcute de la început. A doua cedare mare a fost făcută prin ’98. Petru Lucinschi a semnat iarăşi un acord între Chişinău şi Tiraspol.

Eu, de pildă, în ultimul timp, din 2009 încoace nu am văzut cedări esenţiale Transnistriei. Din contra, au fost chiar şi unele succese, cum ar fi reluarea circulaţiei trenurilor. Deci, pas cu pas, trebuie încetişor de mers înainte. Aşa vom lucra noi. Dar vedeţi că se face un pas înainte din partea Transnistriei şi pe urmă doi înapoi. E foarte greu şi, la momentul actual, cu cât Moldova va fi mai aproape de perspectiva europeană, cu atât mai dure, să zicem aşa, vor fi cerinţele Transnistriei, cu atât mai mult ei nu vor ceda, se vor opune, mai închisă va fi Transnistria. Dar nu de aceea că Transnistria vrea. Aceasta va fi politica Moscovei, dar eu cred că nu va dura mult, fiindcă mai este un factor de care Moscova nu va putea fugi.

Este factorul intern, cum am spus, oamenii de jos, nu conducerea, oamenii de jos, fiindcă cel mai simplu se rezolvă acolo. Şi acuma trebuie de lucrat pentru a face o imagine bună a Republicii Moldova nu la Şevciuk, nu la conducerea de vârf de acolo, dar de a face imaginea Moldovei la acei oameni simpli, acei 500-600 de mii de locuitori, printre care şi cei tineri şi de arătat unde e perspectiva europeană, pe ei de atras de partea noastră. Şi atunci mai simplu se vor rezolva şi celelalte probleme.

Formatul acesta de tratative „5+2” e bun, pentru a arăta că activitate este, dar noi aici trebuie să lucrăm ca Moldova să fie atractivă anume pentru oamenii de rând. Dar atractivă putem să o facem prin ridicarea nivelului de viaţă – altă şanse nu avem în Moldova – prin dezvoltarea infrastructurii drumurilor, satelor, oraşelor. Dar atât timp cât pensia e mai mare la ei, cât preţul la gaz în Transnistria este de 3-4 ori mai ieftin, la energia electrică la fel, sigur că noi suntem departe de a fi atractivi.”