...în care personajul e calăuzit de păsări
Eu: Mai departe, domnul meu, vin... vin din subiectul următor... vin Domnul Gnom, Domnul Kobold, da, era acolo... în pelerinajul meu în jurul celor două turnuri... era Domnul Inginer, care împreună cu două ajutoare ale sale făceau cu aparate speciale măsurări la distanţă, dintr-o parte şi din alta, ca să verifice dacă aceste turnuri sunt plasate cu exactitate faţă de zenit şi nadir, dacă nu cumva în timpul intensei funcţionări de reciclare a conştiinţelor sunt în pericol de a se... de a devia de la linia partidului ce cu onoare îl servesc... Pe cât am înţeles din spusele laconice ale Domnului Inginer, cele două turnuri- furnale dispun de un anume unghi faţă de principiul absolut al verticalităţii, care unghi are o valoare secretă magică cunoscută doar de liderul suprem şi poate de vreunul din serviciile speciale şi care unghi se cuvine să fie în permanenţă verificat şi corectat... Iar cum orice turn la bază este mai lat iar la vârf mai îngust, a-l verifica e un lucru complicat şi dificil, deoarece în interiorul cuptoarelor duduie focul acela infernal permanent care, eventual, poate... produce vibraţii nedorite, nemivorbind de fumul gros care crează iluzii permanente că totul e în regulă...
Tu: Vrei să zici că... precum Turnul din Pisa, înclinat... se cere consolidat şi supravegheat în permanenţă?
Eu: Exact! Vezi că ştii câte ceva? Numai că acolo e cu semnul +, iar aici din contra cu -.
Tu: Nu cumva vrei să spui că ai văzut şi te acel Turn din..?
Eu: Desigur că l-am văzut! Precum şi d-ta l-ai văzut!
Tu: Ei, bine, dă-i mai departe. Ce mai personaje ai?
Eu: Cum: ce? Foarte multe încă! D.e. fata traficată.
Tu: Ai şi un asemenea personaj?
Eu: Da! Nu ţi-am vorbit?
Tu: Nu.
Eu: Se vede că... am uitat. Şi e tocmai una din acele fete care au fost sechestrate într-un sat, raionul X, şi ţinută aproape trei săptămâni închisă în această garsonieră, în care m-am mutat şi mă aflu acuma... o odaie prăpădită! Ţinută sechestrată, i s-au făcut acte şi pe urmă a fost dusă în mod clandestin... unde crezi? În Bosnia şi acolo obligată să se prostituieze... Fata aceea a avut noroc, a reuşit şi a scăpat prin fugă de acolo şi a fost readusă la baştina ei... Atunci a făcut ea câteva declaraţii despre reţelele acestea de traficanţi de varne vie. Şi am avut şi eu ocazia să...
Tu: Ce: să? Nu cumva ai avut ocazia să contactezi cu ea?
Eu: Da. Pentru că într-o bună zi, netam-nesam, am găsit-o la uşa acestei case vărsând lacrimi... aşteptând pe fostul ei... patron... proxenetul, unul dintre cei care a traficat-o... Şi când m-a văzut pe mine în faţa uşii s-a repezit asupra mea cu ghearele strigând: „Tu mi-ai distrus viaţa! Tu mi-ai distrus viitorul! Tu! Tu!” Era să-mi scoată ochii. Atunci eu abia am reuşit s-o potolesc, să-i explic că eu... eu nu sânt acela, eu sânt absolut altul, că această garsonieră a fost sechestrată de municipalitate şi s-a găsit un suflet bun care să mi-o închirieze mie pentru câteva luni de zile ca să-mi... să-mi ling rănile aicea... şi n-am unde mă duce cu calabalâcul meu, pachete, cărţi... După care – cine ştie ce-o să se întâmple cu mine că... după aceste câteva luni nu mai văd nici o perspectivă de viitor...
Tu: Hai să lăsăm nostalgiile, să lăsăm tristeţile sau... previziunile...Dă-i mai departe: pe cine mai ai acolo?
Eu: Pe cine mai am eu acolo? Mai am... mai am printre personaje? Despre Poliţist am spus, despre Cârtiţă am spus, despre Cutare am mai spuuuus. Cine-a mai rămas? Au mai rămas acolo nişte Păsări, da, da, nişte păsări: o Cioară, da o Cioară neagră, poate surie – o Stancă? Pe urmă mai am o...Coţofană. Deci, Doamna Coţofană, Doamna Cioară şi... Doamna Raţă Sălbatică cu tot cuibul ei...
Tu: De unde le-ai mai adus şi pe acestea?
Eu: Cum, dar? Locul plimbărilor mele este prin această Pădure, la acest Lac şi Cioara de obicei mă întâmpină în vârful Stejarului aceluia mare, iar Coţofana zboară înaintea mea, mă îndrumează, mă călăuzeşte, iar Raţa totdeauna mă aşteaptă pe vale, în marginea Lacului. Chiar şi iarna când îi Lacul în mare parte îngheţat şi rămâne numai un colţ de apă, ea acolo mă aşteaptă şi se bucură enorm când vă vede... Deci şi ele sânt personajele active... ale cărţii mele.
Tu: Da, da, şi? Şi mai departe? Ai şi alte personaje?
Eu: Da, mai am, dar... acuma nu mi le amintesc. Cred că sânt destule! Deci, am făcut lista şi mai rămâne să întocmesc un text.
Tu: Un text pentru ce?
Eu: Pentru invitaţie.
Tu: A! Şi invitaţie ai de gând să faci? Să repartizezi invitaţii?
Eu: Da!
Tu: Dar ştii că la orice mare paradă vin nu numai cei invitaţi, dar şi o mulţime din cei neinvitaţi?
Eu: Bine, bine! Eu am să caut un local unde să fie asigurat controlul la intrare şi atunci nu cred să pătrundă persoane străine, indezirabile.
Tu: Dar de ce neapărat un local? De ce într-un spaţiu închis? Nu ai putea tu să inviţi în aer liber, tocmai acuma e vară, cald şi bine?
Eu: Nu! Pentru mai multă prestanţă se cuvine să fie un local de prestigiu, pentru că, mă rog, se poate declanşa o furtună, o ploaie cu grindină şi atuuunci toootul s-a dus de râââpă.
Tu: Ai dreptate. Şi ce local ai găsit?
Eu: Stai-stai-stai, încă n-am găsit. Acuş am să-ţi spun. Deci, după ce am alcătuit textul, după ce a fost tras la rotaprint numărul necesar de invitaţii, tipărite frumos, cu anumite simboluri...
Tu: Care: simboluri? Ce fel de simboluri pot fi la o invitaţie?
Eu: M mare: Marea paradă a personajelor! Sau Magnifica paradă a personajelor! Deci: M P P! M P P! Dar M scris cu litere aurite, P cu negru şi P al doilea cu roşu.
Tu: Straniu! De ce asemenea coloratură?
Eu: Este secretul meu. Acesta nu se divulgă, numai se contemplă, se admiră şi – se tace!
Tu: Şi ai găsit acel spaţiu? Acel local?
Eu: Nu l-am găsit, dar pornesc să-l caut. Iată, îl caut...