O Alianţă stabilă, funcţională, pe principii democratice?

Zilele de astăzi, care provoacă palpitaţii adolescentine unor politicieni înveteraţi şi răscolesc, exact ca drojdia, cele mai diverse frustrări şi duşmănii, s-ar putea să-şi facă loc în manualele de istorie, s-ar şi memoriza foarte lesne: „La 4 ani de la incendierea Reichstagului moldovenesc, Parlamentul de la Chişinău a scăpat frâiele şi Republica Moldova a intrat în derivă”…

O astfel de descriere lapidară nici că ar lăsa loc pentru sârguincioşii protagonişti. Poate doar un asterisc păcătoşel i-ar trimite pe curioşi spre surse bezmetice de pe internet, care ar da şi nume. Aceasta pentru că anul 2013 este un vehicul ghinionist, iar noi nu avem cum să-l părăsim. În schimb, avem privilegiul să urmărim de aproape ceea ce se întâmplă, ni se întâmplă. Despre aceasta vom vorbi cu invitaţii mei.

Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere, astăzi se află doi jurnalişti cu experienţă, Liliana Viţu şi Anatolie Golea, ambii cu reputaţia de observatori subtili şi formatori de opinie.


Europa Liberă: Laitmotivul tuturor dezbaterilor între politicienii de la putere, în special, este riscul alegerilor anticipate care, vezi, Doamne, ar putea să conducă la răsturnarea puterii. Or, democraţia înseamnă, de fapt, participarea alegătorilor la alegeri şi delegarea acelor politicieni care, la moment, beneficiază de cea mai mare încredere. Politicienii cu nonşalanţă recunosc, de fapt, că sfidează acest principiu. Şi liderul liberalilor, de exemplu, în cea mai recentă argumentare privind refuzul de a-l sprijini pe Vlad Filat şi întreg eşafodajul său, de fapt, e bazat pe „pierdem alegerile”. Nici măcar de formă nu s-a îngrijit să spună: „Cu un asemenea premier, nu ducem la bun sfârşit programul de guvernare”. Ci preocuparea sa partinică este scoasă în faţă: să rămână la putere, să nu piardă, Doamne fereşte, alegerile. Despre aceasta aş fi vrut să discutăm, mai întâi: dacă această sperietoare cu alegerile anticipate – indiferent care ar fi eventualul rezultat – este democratică sau nu, Liliana?

Liliana Viţu: „Nu suntem la o primă situaţie în care politicienii arată lipsă de respect faţă de alegători. Pentru că l-aţi invocat pe liderul liberalilor, pot să reamintesc cum dânsul reproşa şi practic acuza alegătorii că: „Uite, dragă Doamne, eu lupt de-o viaţă întreagă cu ciuma roşie şi comunismul, iar voi votaţi comuniştii.”

Europa Liberă: Acelaşi lucru l-a spus Voronin: „Ce aţi votat – aia mâncaţi”.

Liliana Viţu: „Da. Şi aceasta denotă o lipsă de respect faţă de alegători. E clar că oamenii sunt trataţi ca o maşină de tocat voturi, adică: „Îi respectăm atunci când avem nevoie să le furăm sau să le cumpărăm votul”. Chiar faptul că politicienii aleg să convingă alegătorii, pe căi mai puţin corecte, dându-le un pachet de paste (macaroane), ca să spunem aşa, săpun, orez – şi aceasta e o lipsă de respect faţă de conştiinţa alegătorului, pentru că efectiv la aceasta îi reduci votul.”

Europa Liberă: Bine, acum cadourile electorale se vor sancţiona, aşa înţeleg eu.

Liliana Viţu: „Da, se vor sancţiona. Dar să vedem cum acest lucru va lua şi contururi practice, pentru că una e ce spune legea, alta e ce se va întâmpla, de fapt. Şi-apoi una e dacă eşti sancţionat peste 3-4 luni sau la un 1-2 ani de la scrutinul electoral, în care tu deja ţi-ai făcut oricum actul de manipulare şi oricum ai reuşit să cumperi alegătorul. Sper că, tratarea alegătorilor ca pe o turmă, la un moment dat, va trezi şi revolta oamenilor care vor sancţiona. Sunt absolut sigură că, dacă Comisia Electorală Centrală ar introduce bifa „votez împotriva tuturor”, ne-am putea trezi cu surprize că 70% să bifeze tocmai în dreptul acestei prevederi.”

Europa Liberă: Da, dar atunci ce faci cu puterea? În fine, revenim şi la aceasta. Anatol, nedumerirea aceasta a mea este întemeiată?

Anatolie Golea: „Şi da, şi nu. Dacă ne uităm mai atent la declaraţia domnului Ghimpu, dânsul a spus că noi trebuie să ţinem puterea, să guvernăm, pentru că cineva, chipurile, la Bruxelles i-a spus domnului Ghimpu că avem nevoie de 14 sau 15 ani pentru integrare în Europa. Şi acesta, de fapt, ar fi programul de guvernare.

Domnul Ghimpu chiar a şi calculat 2014-2018, 2222-2226 şi încă nu ştiu cât: cât are de gând să menţină puterea, pentru a realiza acest deziderat de integrare europeană. Chiar a devenit ridicol, la un moment dat, astfel dând de înţeles că nu se acceptă niciun fel de alegeri anticipate în 2221, de exemplu sau nu ştiu când. Adică suntem o ţară foarte stabilă şi nu se schimbă guvernarea.

Nu ştiu, probabil, numai Suedia, mi-aş aminti o democraţie unde o guvernare s-a menţinut mai mult de 20 de ani. În rest, se mai succed guvernările, mai de stânga, mai de centru-stânga, mai de dreapta. Acestea sunt regulile democraţiei şi nu poţi să te ascunzi în umbra acestui deziderat de integrare europeană. Şi în Europa lucrurile se schimbă: şi noi putem să ne integrăm până în 2030 şi în 2028 să nu fie Uniunea Europeană.”

Liliana Viţu: „Să nu mai ai la ce să mai aderi şi unde să te mai integrezi...”

Anatolie Golea: „Să nu mai ai unde te integra. De aceea alegerile sunt un exerciţiu democratic. Şi cred că nu ar trebui să se teamă atât de mult domnul Ghimpu, dar şi toţi ceilalţi.”

Europa Liberă: Dar unii zic că aceasta costă scump.

Anatolie Golea: „De la 40 la 60 de milioane, să zicem, 50 de milioane.”

Europa Liberă: Ultima cifră: CEC-ul a dat 60 de milioane.

Anatolie Golea: „Eu ştiam de o cifră de 40 şi ceva de milioane. Mă rog, las să fie 60, las să fie 100. Noi cheltuim mult mai mult pe nu se ştie ce, aiurea. Dacă luăm cele 100 de milioane de euro primite, în ultimul an, de la Uniunea Europeană, este foarte greu de găsit unde se cheltuie aceşti bani. Îi primesc, în mare parte, birocraţii europeni, birocraţii moldoveni. Se mai fură pe ici-colea sume mult mai mari decât cele 60 de milioane.”

Europa Liberă: Dar nu plecăm de la tema cu democraţia şi cât de democratică este procedura de, cum să vă spun, aranjamente pe care le vedem noi la televizor. Că, de fapt, şi preşedintele a spus-o pe şleau: el propune pe acel care va întruni voturi – totul este aranjament. Aceste proceduri fac parte din democraţie?

Anatolie Golea: „Noi nu avem sistemul unde partidul care a luat mai multe voturi – chiar dacă este 30% – să formeze guvernul. Partidul Comuniştilor, care, de obicei, este pe primul loc în alegeri, în ultimele scrutine, ar vrea să introducă acest sistem care, din câte ştiu eu, funcţionează doar în Grecia. Bine, nu este cel mai democratic, pentru că în democraţiile europene tradiţionale se fac coaliţii şi guvernează cel care are majoritatea.”

Europa Liberă: Mai ales după ce Grecia a păţit ce a păţit.

Anatolie Golea: „Da, cred că nu este un exemplu demn de urmat. Sigur că nu trebuie să ne temem de alegeri, pentru că uite, Doamne, va veni cineva la putere. Alegerile sunt un exerciţiu unde trebuie antrenată populaţia cât mai des, inclusiv pentru ceea ce spunea Liliana, pentru a mai sancţiona partidele.

Pentru că la noi electoratul, venind la alegeri, o dată în patru ani, este iertător şi mai uită, uită foarte multe lucruri, după cum se comportă politicienii. Ei pe aceasta şi mizează. Li se poate orice, pentru că se va ierta: totul se uită şi se iartă. Şi într-adevăr se uită. Se uită cum s-a ales preşedintele. Se uită ce s-a mai făcut în aceşti 3 ani de guvernare. Se uită promisiunile. Avem doar 2 cazuri când partidele au fost sancţionate de alegători: cazul Partidului Democrat Agrar şi cazul Partidului Popular Creştin Democrat.”

Liliana Viţu: „Şi referendumul eşuat din 5 septembrie 2010. Şi atunci a fost un soi de sancţiune. E democratic exerciţiul de formare de coaliţie. Până la urmă, oamenii, dacă aleg patru sau cinci partide în Parlament, cumva trebuie să fie formată o coaliţie de guvernare. Aici e la latitudinea partidelor să negocieze, să vadă exact cum să fie reflectată voinţa poporului.

Dar ce nu este democratic este partajarea instituţiilor care nici măcar nu trebuie să figureze în anexe sau în tot felul de înţelegeri partinice. Deci atunci când tu partajezi Procuratura, când partajezi CCA-ul, când partajezi… Ce altă instituţie care nu trebuie să mai fie?”

Anatolie Golea: „CNA-ul.”

Liliana Viţu: „CNA-ul, da. Aceasta, să spunem aşa, depăşeşte exerciţiul democratic. Chiar nu mai poate fi justificat că, uite, trebuie să avem pârghii, că trebuie cumva să guvernăm şi noi… Pentru că am văzut politica pârghiilor unde duce. Duce la faptul că, într-o bună zi, tot establishment-ul politic poate fi dărâmat şi zdruncinat. E un lucru pe care am vrut să-l spun.

Al doilea, vorbeam de faptul că se tem de alegeri sau încearcă cumva cu nişte înţelegeri, furtişaguri să fugă de alegeri, sperietoarea fiind una: că nu mai câştigăm; doi: că vin comuniştii. De exemplu, eu nu ştiu în ce măsură sperietoarea „vor reveni comuniştii” mai poate speria oamenii la modul serios. Poate că a funcţionat atunci, în 2009, pe fundalul evenimentelor tragice din aprilie. Cred că acuma sperietoarea aceasta nu mai ţine.

Toate lucrurile pe care le-au incriminat comuniştilor nu le-au demonstrat, nu le-au probat, ca să nu mai zic de faptul că poate 1-2 ar fi meritat să se aleagă şi cu nişte dosare, dacă tot au fost acuzaţi, atâţia ani, de toate relele din Moldova. Şi atunci, pentru că ştii foarte clar că nu ai demonstrat nimic din ceea ce ai incriminat comuniştilor, ştii foarte clar că tu, în schimb, în aceşti ani, ai perpetuat sistemul. Nu ai încercat să-l zdruncini, nu ai încercat să pui un alt sistem în loc, dar ai perpetuat şi te-ai folosit de toate meschinăriile pe care ţi le oferă sistemul. Şi acuma cu ce ofertă electorală să vii în faţa oamenilor?”

Europa Liberă: Adică dumneavoastră, Liliana, sugeraţi că, în loc de sperietoare, de fapt, acesta este un îndemn în plus să vrea oamenii alegerile anticipate?

Liliana Viţu: „Eu cred că electoratul comunist vrea să vină comuniştii oricând, în orice situaţie la putere, iar electoratul AIE – care şi-a dorit un act al guvernării diferit, mult mai bun, de o manieră europeană – cred că nu vede o mare diferenţă.

Foarte
Europa Liberă: În schimb, acum vorbeşti şi ce folos? Anatol, noi urmărim acuma, iată-ne, un proces de început de negocieri pentru formarea cabinetului. Si iarăşi unii colegi îmi spun că li se pare foarte urât târgul care se simte, nu se face poate foarte transparent şi vizibil. Dar Alexandru Tănase a deschis cumva culisele negocierilor precedente şi de acolo înţelegem că, de fapt, un târg între câteva persoane contează. Eu îţi dau votul – tu îmi dai ceva în schimb. Lucrul acesta se întâmplă şi acum sau nu?

Anatolie Golea: „Sigur. Ceea ce liderii partidelor din Alianţa pentru Integrare Europeană au numit foarte frumos şi atrăgător pentru societate, atunci în 2009, au zis principii şi valori, de fapt, înseamnă funcţie şi bani, pentru că, în jurul acestor lucruri, se negociază.

Prin bani se are în vedere şi pârghii de influenţă, şi pârghii de a atrage, de a domina, de a influenţa şi aşa mai departe… Acesta este scopul guvernării, aceasta au văzut oamenii, până la urmă. Ceea ce s-a întâmplat, după vânătoarea din Pădurea Domnească toată lumea s-a convins că aceştia nu au niciun fel de principii, niciun fel de valori…”

Europa Liberă: Şi nici scrupule.

Anatolie Golea: „Şi nici scrupule, şi nimic sfânt nu a mai rămas pentru că totul poate fi vândut şi cumpărat. Şi maniera în care se fac aranjamentele pentru resetarea sau relansarea Alianţei pentru Integrare Europeană este una departe de a fi democratică şi europeană, pentru că toată lumea pricepe că lucrurile se fac la mica înţelegere între cei doi Vlazi, în primul rând, şi pe urmă poate puţin-puţin extins.

Eu cred că pericolul cel mai mare pentru societate acuma nu este revenirea comuniştilor la guvernare, ci este absenteismul. Pentru că exact ceea ce spunea Liliana: cel puţin, intelectualitatea şi clasa medie sunt foarte dezamăgiţi şi nu vor merge la alegeri, ceilalţi riscând să voteze Partidul Comuniştilor.

Lumea deja a uitat şi este gata să ierte comuniştilor ceea ce au făcut, ceea ce se întâmpla aproape în fiecare vineri, cu arestări, intimidări, preluarea businessului, ceea ce acuma se numeşte raider, mai la modă, în ultimul timp, era preluarea businessului. Lumea a uitat aceasta şi este gata să ierte pentru că cel mai grav, chiar şi clasa medie, chiar şi oamenii care se ocupă de antreprenoriat zic că, pe timpul comuniştilor, era mult mai simplu. Dacă îţi ştiai locul şi nu prea tare te evidenţiai, să nu-ţi preia nimeni businessul, erau nişte reguli clare, inclusiv prin faptul că ştiai cui şi cât, şi când să dai mită.

Acuma dai şi problema nu se rezolvă, pentru că vine celălalt de la alt partid şi îţi găseşte altceva şi pe urmă vine şi celălalt de la altă instituţie… Şi aici devine evident de ce luptă pentru instituţie.”

Europa Liberă: Ştiţi, îmi spunea un şofer de microbuz cu care trimit şi eu colete în Franţa – era suficient de sincer cu mine ca să am încredere în ceea ce spune – zice: „Înainte, într-adevăr dădeai într-un loc şi puteai să fii sigur că după aia funcţionează sistemul. Acum, cât faci drumul de la Leuşeni până la Chişinău, niciodată nu ştii ce surpriză poţi să ai şi te costă înzecit”.

Liliana Viţu: „Balaurul cu trei capete.”

Anatolie Golea: „Aceasta, pentru că erau nişte reguli incorecte de joc, dar ele se respectau. Acuma nu sunt reguli şi aceasta este mai grav.”

Europa Liberă: Lipsa regulilor devine regulă. De ce tolerează europenii această stare de lucruri, dacă este atât de evidentă această situaţie?

Anatolie Golea: „Europenii şi-au creat în mintea lor această poveste de succes success story şi erau tentaţi să creadă în ea. Până la urmă, ceea ce s-a întâmplat anul curent…chiar vorbeam cu un ambasador al unei ţări din Uniunea Europeană, i-am adresat aceeaşi întrebare, a strâns din umeri foarte dezamăgit şi a zis: „Da, am văzut şi noi că regele este gol”. Dar altul nu este pentru că ei nu au uitat ceea ce era până în 2009, când se vorbea de integrarea europeană, dar reformele şi integrarea doar se mimau sau erau pe hârtie.

În realitate, era guvernarea unei singure persoane. Ceea ce ai spus, Vasile: „Vorbeşti şi ce folos” – exact. Unica schimbare care a venit, o resimţim noi, probabil, jurnaliştii, pentru că într-adevăr este foarte multă libertate, transparenţă. Dar exact „Vorbeşti şi ce folos”, pentru că eu am mai spus cu nu ştiu care ocazie, până în 2009, în calitate de jurnalist, era mai interesant să lucrezi. Orice spuneai era luat în seamă şi sau încercau să te intimideze sau…”

Europa Liberă: Oarecare consecinţe erau.

Anatolie Golea: „Sau încercau, dar erau consecinţe. Acuma nu sunt. Poţi să vorbeşti cât vrei la toate, posturile de televiziune.”

Europa Liberă: Cazul clasic este cu palatele judecătorilor sau altor demnitari săraci, sau salariaţi. E adevărat că se prezumă legală această avere pe care o au şi nici măcar CNI-ul nu poate decât să confrunte două hârtii în care sunt trecute averile şi nu are ce să le facă dar, uitaţi-vă, cazul strigător la cer. După ce Ziarul de Gardă, şi nu doar ei, s-au dat de ceasul morţii să fotografieze, să prezinte estimări – ei şi ce? Nu se întâmplă absolut nimic...

Anatolie Golea: „Mai ales că avem şi comisie de integritate acum, care nu era anterior.”

Europa Liberă: Dar, Liliana, te întreb şi pe dumneata, de ce europenii tolerează? Doar pentru că nu au alt rege, mai îmbrăcăţel?

Liliana Viţu: „Da, pentru că Uniunea Europeană şi ea trece printr-o criză, şi are nevoie disperată să aibă şi ea o poveste de succes. Gluma acuma în târg fiind că europenii ori nu înţeleg ce este poveste, or nu înţeleg ce este succesul pentru că au investit foarte mult.

Şi, dacă e să vorbim franc, atunci trebuie să recunoaştem că din 2009 europenii aceasta au făcut: au pompat bani aici. Problema lor fiind că au pompat bani necondiţionat pentru că nu era preşedinte, pentru că trebuia menţinută Alianţa la putere cu orice preţ. Iată că acest cu „orice preţ” acuma dă roade, în sensul negativ pentru europeni.

Pentru că, atunci când oferi şi nu pui condiţii, nu ai după aceea cum să mai pretinzi şi nu mai ai motive ca să ceri şi că spui: „Păi, dar bine, dar noi v-am susţinut până acuma”. – „Da, ne-ai susţinut, dar dacă nu ne-ai pus condiţii” – aceasta e. Deci eu cred că europenii nu vor să-şi piardă investiţia. Şi umană… Pentru că să o aduci pe doamna cancelar Angela Merkel, să-l aduce pe Jose Manuel Barroso, să-i aduci pe alţii, atâţia miniştri…

Dacă vă amintiţi, într-o zi de septembrie, cred că era sfârşitul lui septembrie, au fost nouă miniştri, nouă secretari de stat şi șase miniştri de externe sau trei miniştri… Acuma îmi scapă cifra, dar când au venit prietenii…”

Europa Liberă: Dar unul britanicul [William Hague], cât contează să-l aduci pe el…

Carl Bildt și Radek Sikorski la Chișinău, în decembrie 2010

Liliana Viţu: „Unul britanicul, cu Radoslaw Sikorski.”

Anatolie Golea: „Şi anul acesta au fost trei concomitent.”

Liliana Viţu: „Exact. Ca după aceea să vină şi preşedintele Poloniei, totuşi o putere regională. Nu poţi să spui că Bronislaw Komorowski nu reprezintă o putere regională. Au investit. Nu vor să le ardă investiţia. Şi vreau să revin la laitmotivul discuţiei noastre: atitudinea faţă de alegător şi teama de alegeri. Până la urmă, mie-mi pare că a fost un act de ipocrizie să mimezi negocieri. Fiecare partid şi-a delegat negociatori. Aceştia au umblat şi ce-au făcut două săptămâni?”

Anatolie Golea: „Şapte runde au avut.”

Liliana Viţu: „Păi, şapte runde au avut şi ce-au făcut? Au prostit opinia publică (nu?) că negociază? Ca, până la urmă, să se rezume totul la înţelegerea între doi sau trei politicieni. Şi mie, de exemplu, nu-mi pare atât de gravă revenirea comuniştilor sau nu-mi pare atât de grav absenteismul cât îmi pare gravă înţelegerea între cei doi Vlazi. Dacă cei doi Vlazi se înţeleg, îşi partajează tot ce mai e de partajat – gata, poţi să spui că sistemul de checks and balances, de verificări, de nu mai ştiu eu cum e trecut sub preş...”

Anatolie Golea: „Problema europenilor ar fi că ei au venit în Republica Moldova să creeze povestea de succes, având la îndemână calapoadele lor europene şi au încercat să ne introducă în aceste calapoade.

„Aaaa, ce nu aveţi, ce nu aveţi aici? Nu aveţi Legea antidiscriminare? Hai să facem Legea de antidiscriminare. Nu aveţi nu ştiu ce? Nu aveţi Comisie de Integritate? Hai să creăm această comisie, că trebuie să funcţioneze. Centrul Naţional Anticorupţie este altfel? Hai să-l facem, aşa ca în Europa”. Şi nu au ţinut cont că, de fapt, nu trebuia de început cu Legea antidiscriminare pe care lumea n-o înţelege şi toarnă apă la moara nu ştiu cui, ci trebuia de început cu demolarea sistemului.

Sistemul bine stabilit, ajustat, preluat odată cu programarea independenţei în ’91 din alt sistem. Acest sistem a rămas şi funcţionează perfect. Şi el este foarte bun, în condiţiile unei aristocraţii sau dictaturii unei persoane, pentru o republică prezidenţială. Aşa a fost cu Snegur, aşa a fost cu Lucinschi – care vroia republică prezidenţială – aşa a fost cu Voronin care nu vroia republică prezidenţială pentru că avea la îndemână o fracţiune din 71 sau 56 de deputaţi şi funcţiona perfect prin această fracţiune.”

Europa Liberă: Adică, vorbind mai concret, ar fi trebuit să lupte întâi cu corupţia, pe bune?

Anatolie Golea: „Exact. Atunci când a venit o coaliţie pretins democratică la guvernare s-a ciocnit că sistemul a rămas acelaşi şi fiecare din cei trei, cel puţin, vrea ca el să fie principalul în sistem. Şi nu a încercat să schimbe sistemul, dar a încercat să facă ca sistemul să funcţioneze pentru el.”

Liliana Viţu: „Pentru el...”

Anatolie Golea: „Ceea ce este imposibil, de fapt.”

Europa Liberă: La Europa Liberă nu vom obosim să repetăm că Pădurea Domnească este foarte relevantă, în sensul acesta, că dacă demnitari de prim rang nu înţeleg că, de fapt, erau la vânătoare acolo şi astfel erau corupţi moral sau chiar material. Cineva întreba deunăzi: dacă procurorul şi-a cumpărat, şi-a plătit biletul de vânătoare, şi-a plătit taxele pe care trebuia să le fi plătit, dincolo de faptul că erau împreună cu cumetrii de dincolo de baricade, atâta timp cât demnitarii şi nu doar aceştia care au fost la vânătoare, nu înţeleg acest lucru sigur că degeaba le povestim despre corupţie…

Anatolie Golea: „Vasile, nu poţi să cumperi taxe să mergi la vânătoare acolo, unde vânătoarea este interzisă, în principiu.”

Europa Liberă: Dar măcar atât. Măcar atât să fi înţeles...

Anatolie Golea: „Vezi ce s-a întâmplat, ce s-a schimbat? Dacă era pe timpul lui Voronin, pentru că Voronin, din câte ştiu eu, de zeci, dacă nu de sute de ori, a fost la vânătoare în acea Pădure Domnească şi, chiar dacă se întâmpla un astfel de incident, eu sunt sigur, nu avea să afle nimeni niciodată. S-au schimbat lucrurile în sens că putem vorbi. Iată, s-a vorbit. Am aflat că a fost o vânătoare din start ilegală, unde nu puteau fi cumpărate bilete pentru că este interzisă vânătoarea în acea rezervaţie.”

Europa Liberă: Culmea că Creţu va fi pentru aceasta ţapul ispăşitor: „doar el” a fost ilegal acolo…

Anatolie Golea: „Iată ce s-a schimbat. S-a schimbat foarte puţin, cu părere de rău.”

Liliana Viţu: „Dar nici acest Creţu nu va păţi nimic, domnule Botnaru. Şi toată lumea înţelege acest lucru, şi toată lumea înţelege că e o şaradă. Până la urmă, Pădurea Domnească sau omorul de la Pădurea Domnească a devenit un 7 aprilie al AIE. Şi dacă aceasta, până la acest incident tragic, aceasta era diferenţa că 7 aprilie cumva era legat de moştenirea comunistă. Acuma moştenirea AIE aceasta va fi – omorul de la Pădurea Domnească. Deci şi pe această linie s-a pus un semn al ilegalităţii între cele două guvernări, ca să spunem aşa.”

Europa Liberă: Eu regret că am avut dreptate, dar la una din apariţiile la Pro TV exact aceasta spuneam că procurorul nu înţelege că, de fapt, el trage la fund Alianţa în întregime. Şi lumea se uita atunci la mine ca la un nebun. Eu, din păcate, nu am avut premuniţii, dar am avut intuiţie. Modul în care s-au comportat, reacţiile demnitarilor arătau aceasta, că ei cu îndărătnicie preferă să se ducă la fund, decât să recunoască, să-şi pună cenuşă pe cap. În final, vreau să vă întreb totuşi ce şanse există ca un pic să se erodeze acest sistem vicios, domnule Golea? Sau vor guverna cum au mai guvernat?

Anatolie Golea: „În opinia mea, nu există. Eu nu văd niciun fel de posibilităţi de a schimba lucrurile, pe parcurs, pentru că unica speranţă ar fi europenii care deocamdată nu se implică, sunt foarte rezervaţi şi doar urmăresc ce se întâmplă. Bine, mai influenţează ei că ar vrea să se păstreze această Alianţă, cel puţin, până la summit-ul din noiembrie de la Vilnius, summit-ul Parteneriatului Estic şi acesta doar ar fi rezultatul. Eu sunt convins că AIE-3 nu va rezista până la alegerile ordinare.”

Europa Liberă: Dar va fi formată, da?

Anatolie Golea: „Dacă va fi creată? Probabil, va fi formată pentru că este prea mare frica de revenire a comuniştilor la putere: de a pierde pârghiile, principii şi valori – citiţi bani şi funcţii – de a pierde aceste lucruri şi, probabil, se vor înţelege cumva. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, nici comuniştii nu sunt gata de alegeri. Şi tovarăşul Voronin, când vorbeşte despre alegeri, spune: „octombrie-noiembrie”, ceea ce ar însemna sfârşitul anului 2013 sau începutul lui 2014, cu un an înainte de alegerile ordinare.

Dar eu nu prea cred că, în actualele condiţii chiar, ţinând cont de ceea ce se întâmplă în Partidul Liberal, se poate de creat o Alianţă stabilă, funcţională, pe principii democratice care ar ajunge la alegerile de la începutul lui 2015 şi ar avea cu ce veni în faţa cetăţenilor.”

Europa Liberă: Liliana, dumneata? Măcar o rază de optimism, ceva?

Liliana Viţu: „Dacă e să ne uităm la interesele celor care vor să resusciteze Alianţa, ce vedem? Vedem clar un partid care susţine că demisia guvernului nu a fost justificată şi atunci e firesc ca acest guvern să fie restabilit cât mai rapid. Vedem un alt partid care probabil că regretă faptul că a participat la debarcarea guvernului, pentru că am mai scris-o şi eu pe reţelele de socializare: „Eu te-am demis, eu o să te instalez din nou”. Deci cumva nu se pupă cele două logici, da? Pe 5 martie ai fost rău, iar pe 5 mai vei fi bun sau cândva în luna mai...

Cred că interesul tuturor e să-şi continue proiectele, afacerile. Citiţi afacerile pe care le-au început sau ca să nu-i spun mai dur: „Să mai ciupim de pe unde mai putem şi să mai apucăm să mai tragem la turta noastră de prin proiecte şi banii care vor mai veni”. Aceasta e dincolo de frica cronică de anticipate şi de revenire a comuniştilor. Aceasta e. Faptul că fiecare vrea să se mai pricopsească cu ceva, până când vor veni alegerile.

Sunt şi eu tentată să cred că, dacă va exista această Alianţă, va exista cu mare scârţ şi nu văd cum reformele europene vor fi accelerate. Or, tocmai pentru aceasta e justificată resuscitarea Alianţei, ca reformele europene să fie accelerate, ca, într-un final, până la alegeri, să fie semnate acordurile.”

Europa Liberă: Şi bietul alegător ce să facă?

Liliana Viţu: „Nu vreau să cobesc, nu vreau să cobesc, dar nu văd ca acest lucru să se întâmple. Iar bietul alegător nu are decât să ceară schimbarea buletinului electoral, buletinului de vot, astfel încât să existe bifa „votează împotriva tuturor.”

Anatolie Golea: „Sau să schimbe paşaportul, să-şi caute de treabă, să meargă în Europa, ceea ce face marea majoritate, votând cu picioarele, cum zicem noi, plecând din ţară.”

Europa Liberă: Da, pesimist…

Liliana Viţu: „Realist…”