Punct şi de la capăt: cu Vasile Botnaru şi invitaţii săi, directoarea „Ziarului de Gardă”, Alina Radu, şi directorul executiv al Asociaţiei Presei Independente, Petru Macovei.
Presa declarată, patetic, o a patra putere, după cea legislativă, executivă şi judecătorească, reuşeşte să valorifice acest statut privilegiat doar dacă este de partea consumatorului de produs jurnalistic. Şi, dimpotrivă, renunţă cu nonşalanţă la acest avantaj, atunci când, forţată, momită sau manipulată subtil, acceptă să fie calfă a puterii. Câtă putere îşi asumă puterea a patra din Republica Moldova?
La această întrebare vom căuta răspuns împreună cu invitaţii mei de astăzi. Aşadar, în studioul de la Chişinău, astăzi se află directoarea „Ziarului de Gardă”, Alina Radu, expert media şi cadru didactic în domeniul jurnalismului, şi directorul executiv al Asociaţiei Presei Independente, Petru Macovei, la fel, un cunoscut formator de opinie în breasla jurnalismului.
Alina Radu: „Dacă ne uităm la numărul de demnitari şi funcţionari publici pedepsiţi pentru acte de corupţie, cred că măsurătoarea ar fi proastă şi efectul şi mai prost, adică ar reieşi că ziarul…”
Europa Liberă: Randament minim.
Europa Liberă: Este în drept oare politicianul supărat să ceară penalizarea presei care devine sâcâitoare?
Alina Radu: „Politicianul? Ştiu sigur, unii dintre ei, cer continuarea spectacolului, la propria televiziune, la propriul post de radio. Pentru că nu e un secret că în Parlament avem proprietari ai circa vreo 7 instituţii media. Şi aici ne referim la cele mai mari televiziuni din Republica Moldova. Şi atunci politicianul, dacă e proprietar, e în drept să facă ce vrea cu business-ul lui. Şi pentru el presa e un business.”
Europa Liberă: De altfel, unii colegi de-ai noştri spun că, de fapt, am atins idealul libertăţii presei. Adică ei pun semnul egal între libertate şi diversitate. Adică, în felul acesta, obţinem libertatea de expresie, prin existenţa diferitor instituţii de presă care vorbesc divers. Domnul Macovei, putem pune semnul egalităţii între libertate şi diversitate?
Europa Liberă: Dar jurnaliştii spun că nu sunt de vină ei, doar un microfon în faţa unor politicieni care spun, de exemplu: „Iată mâna Moscovei”; „Iată mâna Bruxelles-ului”; „Iată hoţul”; „Prindeţi hoţul”... Deci jurnaliştii ce să facă, sărmanii?..
Petru Macovei: „Aceasta şi este problema. Colegii jurnalişti nu înţeleg să urmărească interesul public. Or, declaraţiile de zi cu zi ale politicienilor – care inventează ba mâna Moscovei, ba perle dăruite şi apoi retrase, ba alte bazaconii de felul acesta – nu reprezintă interesul public. Sunt atâtea probleme care rămân în afara viziunii, în afara politicilor editoriale, tocmai pentru faptul că televiziunile noastre cele mai importante se axează doar, exclusiv aproape, pe ceea ce se întâmplă în politic. Şi în politicul nostru nu se întâmplă aproape nimic, de foarte multă vreme... Sau se întâmplă aceleaşi lucruri care sunt întoarse pe o parte şi pe alta de aceleaşi persoane care îşi doresc să transmită un mesaj prin emisiunile televizate, prin talk-show-urile la care sunt invitate persoane iarăşi care, la rândul lor, le place să creadă că sunt formatori de opinie. Dar de multe ori sunt manipulatori ai opiniei cetăţenilor, pentru a transmite un mesaj care va fi în favoarea politicianului sau oligarhului care îşi doreşte să se lanseze sau să se afirme în politică.”
Alina Radu: „Regulile, probabil, sunt scrise şi nu le vom inventa noi acuma. De când lumea şi pământul toată presa are nişte departamente şi are o structură. Deci există departament politic, dar există şi departament social, există şi departament cultură sau sport. Acuma, dacă ne uităm fie la ştirile tv, fie la talk show-uri, totul se bazează pe politicieni şi pe discursul politicienilor, şi pe acţiunile politicienilor. Şi foarte puţin – cetăţean, ţăran, medic, pedagog, care să spună cu adevărat care sunt problemele lui şi de care trebuie să se ocupe aceşti politicieni. Deci, pur şi simplu, trebuie răsturnată, aruncată la gunoi şi rescrisă agenda redacţională, în cazurile în care funcţionează defectuos şi sunt abordaţi selectiv doar politicienii. O altă problemă pentru mine e că aceste redacţii – care promovează cumva propaganda – sunt conduse de jurnalişti cunoscuţi propagandişti. O bună parte din jurnaliştii care au lucrat la postul PCRM anterior sunt acuma în media, în alte media şi conduc, chipurile, nişte redacţii care fie că nu aparţin unor comunişti sau nu aparţin unor forţe politice. Deci un reporter, care a făcut slujbă politică la un canal politic, trebuia cumva să îşi spele imaginea, să iasă în public şi să explice ce a făcut el până acum şi să dea dovada că s-a curăţat, pentru că a înţeles ce a greşit. Din moment ce el nu a explicat niciodată – aceasta înseamnă că el nu a înţeles niciodată că a făcut slujbă politică… Şi el continuă să facă slujbă politică. Unele redacţii sunt conduse de jurnalişti cu carnet de partid. Şi aceasta este grav şi aici nu ai ce scrie ghiduri. Eu nu văd cum ai putea schimba, decât să faci ordine în fotolii.”
Europa Liberă: Bine, dar toată lumea poate avea o opţiune.
Petru Macovei: „Jurnaliştii au dreptul sigur la opţiunea lor politică. Şi în străinătate există exemple de bune practici, când jurnaliştii care optează pentru un candidat în alegeri prezidenţiale, spre exemplu, sau pentru un partid în alegerile parlamentare, recunosc public acest lucru. În acelaşi timp, colectivele care sunt responsabile – pentru că despre ele vorbim, nu despre cele angajate – aceste colective îşi declară public acest lucru. În ziare, de obicei, se publică în pagina întâi un editorial în care se anunţă că: „Noi, jurnaliştii de la ziarul X sau ziarul Y, credem că politicanul X-ulescu este unica soluţie pentru dezvoltarea ţării noastre şi vă îndemnăm să-l susţineţi”. Punct. Dar, în rest, în ştiri, nu există manipulare. Sunt date ştirile, aşa cum sunt ele. În paginile de opinii sigur că sunt prezentate opinii diferite. Obligatoriu fiind publicate şi opinii ale persoanelor care promovează alţi candidaţi.”
Alina Radu: „Şi aceasta doar în campanie electorală.”
Petru Macovei: „Exact. Exact. Or, noi suntem într-o continuă campanie electorală, Alina (nu?) sau într-o pre-campanie, sau într-o situaţie care iată-iată va genera campanie… Şi atunci oamenii cu interese în domeniul politic tot timpul ţin jurnaliştii pe baricade, în eventualitatea în care vor fi totuşi anunţate alegeri.”
Europa Liberă: Dar Alina spunea că jurnaliştii alimentează această iluzie, că oamenii care trebuie să meargă acum la curăţit via şi la prăşit nu pot până nu află ce se mai întâmplă la Partidul Liberal. Jurnaliştii sunt cei care îi scot mereu în primele ştiri şi alimentează această impresie că „Jurnalul” trebuie să constea doar din ce a mai spus X despre Y şi ce replică i-a dat Y, într-un sfert de oră. Cum să rupem acest cerc vicios?
Europa Liberă: Dar fiţi de acord că, în toată lumea, presa de cancan, yellow press se vinde. De exemplu, când ne-am întâlnit cu nişte tineri, membri ai Bundestag-ului şi ei spuneau cumva că uite, în Germania, genul acesta de presă tot are mai mare priză şi îi deranjează. Şi la noi, cu întârziere mare, dar presa gen paparazzi a început să aibă priză. Şi atunci unii jurnalişti, unele instituţii de presă încearcă să transpună genul acesta de abordare în mediul politic. Poate e bine să se intre în dormitoarele politicienilor, ca să se obişnuiască ei cu ideea că sunt persoane publice şi nu au niciun fel de intimidate, nici la Parlament, nici acasă, nici la castelele lor. Adică răul cu binele lui, Alina, sau nu?
Alina Radu: „Păi dar ce, dacă intri în dormitorul politicianului, ca să vezi că el îşi bate soţia, trebuie să faci cancan? Nu poţi să abordezi în mod serios o problemă de violenţă în familie? Eu am altă temere. Pe mine nu mă deranjează stresul membrului Bundestag-ului că presa galbenă din Germania o fi mai multă sau o fi crescând în ultimul timp. Pe mine mă deranjează numărul enorm de săraci care generează enorme probleme în acest stat pentru că acolo unde e sărăcie, este şi lipsă de educaţie… Şi unde sunt oameni needucaţi, există crimă, apar tot felul de fenomene negative sociale, foame, furturi, violenţă. Cum poţi să faci cancan, dacă eşti instituţie de presă? Şi cum poţi să faci 100% de cancan, toată ziua? Şi să tot povesteşti despre faptul că o cântăreaţă şi o jurnalistă s-au dus la o serată de nimic cu rochie care avea acelaşi imprimeu? Şi atunci cine se ocupă, de fapt, de cei 3 milioane de cetăţeni?.. Pentru că vedete, cântăreţi şi ce o mai fi acolo or fi vreo sută de oameni în toată ţărişoricuţa... Şi de ceilalţi cine se ocupă? Pe spatele cui îi lăsăm? Dacă s-a lansat o instituţie media şi rolul mass-mediei este să informeze publicul adecvat şi obiectiv, păi să o facă şi să informeze despre toţi cetăţenii, nu să aleagă să informeze doar bogaţii despre bogaţi şi politicienii despre politicieni…”
Alina Radu: „Păi, seratele e una, dar la ştiri? Nu cred că ai voie să faci ştiri, cel puţin, aşa cunosc eu standardul, că am auzit în Moldova: „Păi, noi facem ştiri orientate pentru oamenii mai bogaţi”. Or, puneţi un ecuson, o etichetă pe fiecare ştire: „Ştire pentru bogaţi”, ca săracul să ştie, să nu mai piardă timpul, că nu e pentru el acest produs. De ce? Aceasta nu e manipulare?”
Europa Liberă: Bine, dar ziarele, deschid eu săptămânalele de vineri: vânzări la Lexus, la maşini scumpe 4X4 care iarăşi nu sunt pentru săraci. Atunci nici voi, ziarele, nu trebuie să publicaţi anunţuri publicitare cu perle?
Alina Radu: „Păi, anunţurile e una. Eu mă refeream acuma la conţinutul jurnalistic al articolelor, pentru că la anunţuri, mă rog, vor fi şi matrimoniale, poate nu toţi au de căsătorit.”
Europa Liberă: Eu revin, domnule Petru Macovei, la poziţia politicienilor care au pretenţia să fie protejaţi de atacuri, de pretinse calomnii, deşi înţeleg: calomniile cel mai greu se dovedesc. Chiar vor să se protejeze cu reintroducerea pedepsei penale pentru calomnie sau gafa jurnalistică? După atâţia ani de democraţie, deja oare politicianul nu a înţeles că nu are linişte şi nu are protecţie?
Europa Liberă: Adică totuşi ar trebui un ghid pentru consumatori de jurnalism?
Petru Macovei: „Cu siguranţă că ar trebui. Chiar la aceasta ne gândim, în zilele libertăţii presei, care pornesc, de la 3 mai. Asociaţiile neguvernamentale se gândesc să înceapă o campanie antimanipulare, prin intermediul mass-media, tocmai pentru a le explica oamenilor mai bine ce este informarea obiectivă şi calitativă şi ce este manipularea, şi încercarea de propagandă.”
Europa Liberă: Per total, acest melanj la care vă referiţi, în general, este cu nota plus. Cel puţin, oricine începe a povesti despre parcursul european al Republicii Moldova, primul lucru la care îi place să se refere, zice: „Există libertatea presei pe care nu am mai avut-o”. Şi dă exemplu că, uite, libertatea de a vorbi la microfon este cea mai bună dovadă. Alina Radu, într-adevăr aşa este? Cea mai vizibilă performanţă euro-integraţionistă este libertatea presei?
Europa Liberă: Vă boicota făţiş atunci?
Alina Radu: „Da, chiar dacă plăteam pentru distribuţie. Tipografiile ne boicotau pentru că erau controlate de guvernul comunist. Nu puteam închiria un oficiu, într-o clădire de stat, ni se spunea clar: „Voi criticaţi guvernul comunist”. Pentru totul plăteam, dar nu aveam niciun fel de acces. Şi atunci cum să faci, Dumnezeule, un ziar, şi să te exprimi liber? După aceasta lumea era persecutată, dacă îşi exprima careva opinii critice în acest ziar. Şi atunci aveai iarăşi o nelibertate să dai o diversitate de voci. După aceasta am avut grave probleme cu accesul la informaţie. Mă refer aici la informaţia despre banii publici, despre venituri, despre proprietăţi – aceasta nu exista, în perioada comunistă. Acuma nu avem o libertate totală, pentru că nu avem acces total la aceste informaţii, anume la acestea: despre business-urile, averile şi interesele funcţionarilor. Acuma încă trebuie să mai plătim la Camera Înregistrării de Stat pentru nişte informaţii, care, conform legii, sunt publice, dar totuşi trebuie să plătim şi trebuie să şi mai aşteptăm.”
Europa Liberă: Sunt plăţi modice sau chiar substanţiale?
Alina Radu: „La Cadastru chiar se adună sume bune. Şi noi, dacă ne ocupăm de proprietăţi şi de imobile, se adună mii de lei, mă rog, pentru o redacţie ca a noastră, unde banii sunt din abonamente unul câte unul. Şi ştim că populaţia în Republica Moldova nu se dă în vânt să aboneze ziare.”
Europa Liberă: Adică exact de la cei săraci luaţi banii aceştia?
Alina Radu: „Cam aşa, cam aşa.”
Europa Liberă: Domnule Petru Macovei, dar fenomenul acesta se simte şi în provincie, şi în presa regională?
Europa Liberă: Într-un timp Fundaţia „Soros-Moldova” a încercat să iniţieze un proiect de intrare a bunelor practici în mass-media din regiuni. Acum ce se întâmplă, unde sunt bunele practici mai frecvente, mai vizibile, domnule Macovei – că reprezentanţi Asociaţia Presei Independente – în capitală sau există şi tradiţionalele repere pe care le ştim de pe timpuri, cum era Ungheniul sau Bălţul?
Petru Macovei: „Acum, în opinia mea, există exemple de jurnalism de calitate şi practici bune şi în capitală, şi în provincie. Putem discuta, la acest moment, chiar că ne-am egalat oarecum. Dacă anterior puteam discuta despre jurnalism, mai mult sau mai puţin responsabil, doar în provincie şi în capitală erau doar câteva instituţii media, acuma există mai multe care au o abordare mai profesionistă. În acelaşi timp, calitatea produsului mediatic – furnizat de instituţiile media locale şi regionale – nu a crescut foarte mult, în ultima vreme. În cel mai bun caz, a rămas la nivelul la care a fost. Dar, revenind la ceea ce aţi pomenit anterior despre investiţiile pe care le-a făcut Fundaţia „Soros-Moldova”, într-o reţea de televiziuni şi radiouri locale. Tocmai din acel segment unele televiziuni au fost înghiţite de oligarhii şi de marii moguli din domeniul mass-media.”
Petru Macovei: „Este adevărat.”
Europa Liberă: Făcute pentru aşa ceva.
Petru Macovei: „Aceasta demonstrează că legea este oarecum strâmbă. Şi repet: atâta vreme cât nu sunt prevăzute obstacole foarte clare în calea celor care îşi doresc să concentreze în mâinile lor cât mai multe instituţii mass-media, lucrurile nu se vor schimba, din contra, se vor înrăutăţi.”
Europa Liberă: Ultima întrebare: notele pe care le dau expertizele din exterior pentru presa din Republica Moldova subestimează sau supraestimează situaţia presei?
Alina Radu: „Pentru libertatea presei?”
Europa Liberă: Da, da, pentru presă.
Alina Radu: „Un jurnalist nu trebuie să se mulţumească niciodată cu ce are, pentru că e mereu mai mult de lucru. Eu sunt de acord, într-un fel, cu aceste note pentru că la capitolul libertăţi avem nişte libertăţi. Sigur că acuma, odată cu apariţia iniţiativelor de a introduce pedepse penale pentru jurnalişti, dar şi cu tot mai multă presiune politică asupra colectivelor editoriale, poate vom ajunge să nu prea fim de acord cu scorurile care ni se atribuie. Dar, la moment, de vreme ce nu am făcut alte măsurări şi, de vreme ce nu avem alte statistici, asta este. Jurnaliştii, pur şi simplu, ar trebui să se uite mai mult la deontologie şi la echidistanţă, decât la comanda editorială. Pe mine mă îndurerează faptul că, odată cu diversificarea instituţiilor media din Republica Moldova, s-a stricat un standard cumva. Eu îmi amintesc, cu un fel de nostalgie, anul 1989-1990, când în Moldova exista o singură televiziune şi era extrem de complicat atunci să faci un buletin de ştiri echidistant sau nişte ştiri mai curajoase. Ţin minte cazul când regizorul a dat peste mâini redactorului-şef care încerca să oprească un reportaj în emisie, pentru că reportajul cela relata despre protestele din stradă. Eu nu mai văd acuma un regizor care va da peste mâini unui redactor-şef care vine să facă o ingerinţă în conţinutul editorial. Eu, din păcate, văd doar regizori sau reporteri care sunt interesaţi să-şi ia banul şi să plece liniştit acasă.”
Europa Liberă: Domnule Macovei, dumneavoastră sunteţi de acord cu scorurile care se pun dinafară pentru presa din Moldova?
Europa Liberă: Exact la aceasta, probabil, ne vom referi în Ziua Libertăţii Presei, când va trebui să povestim foarte clar ascultătorilor, consumatorilor de presă că în această notă se conţine, mai curând, aprecierea muncii politicienilor, decât aprecierea muncii jurnaliştilor. Mulţumim.