Nicolae Osmochescu: „Opoziţia cere şi întinde coarda ca să dea drumul la arcul nemulţumirii în masă a populaţiei, care să iasă în piaţă şi să strige din toţi bojocii: „Jos Guvernul”!”
Confruntările politice și efectele acesteia asupra Republicii Moldova au ajuns într-un punct în care răsună până și cereri sau, cel puțin, prognoze de instituire a stării de urgență. PCRM, de exemplu, vede în starea de urgență „ultima măsură democratica eficientă de menținerea ordinii constituționale și a libertăților cetățenești”. Cât de justificată și posibilă este o asemenea măsură acum și prin ce proceduri se poate ajunge la ea? Opiniile unuia dintre cei mai cunoscuți experți constituționali, Nicolae Osmochescu.
Europa Liberă: PCRM a cerut adoptarea „imediată” a legii ce ar permite schimbarea componenței Curții Constituționale pe care o acuză de „activitate antistatală” și de faptul că ar fi fost confiscată de un actor politic sau altul. Nu înainte însă - după cum se spune într-un apel al acestui partid - de a examina în Parlament necesitatea instituirii stării de urgență ca „ultima măsură democratica eficientă de menținerea ordinii constituționale și a libertăților cetățenești”. E prima dată în Republica Moldova când se formulează asemenea cereri, nu? Vă amintiți cumva de vreun precedent aici?
Europa Liberă: Opoziția ca opoziția, e rostul ei să ceară, chiar și într-un mod strident ceva. Se aud însă deja și alte voci, din alte tabere, care admit ca posibilă o astfel de măsură, stare de urgență provocată de lupta politică, chiar dacă pare incredibilă. Să precizăm mai întâi, dacă reproduc bine sensul prevederilor legale: starea de urgență se instituie „în caz de: […] existenţă a unui pericol pentru securitatea naţională sau ordinea constituţională, ceea ce face necesară apărarea statului de drept, menţinerea sau restabilirea stării de legalitate”. Cum și cine, dle Osmochescu, trebuie să constate că sunt întrunite condițiile care ar face obligatorie instituirea stării de urgență?
Nicolae Osmochescu: „Conform Constituţiei, declararea „stării de urgenţă, de asediu sau de război” este dreptul exclusiv al Parlamentului. Este una din atribuţiile de bază stipulată în articolul 66, litera M din Constituţie. Numai Parlamentul este în drept să declare starea de urgenţă, de asediu sau de război.
Starea de război poate fi declarată şi de Preşedinte, conform altui articol, 87, punctul 3, când este agresiune directă împotriva Republicii Moldova, pericol pentru securitatea naţională şi teritorială a republici Moldova. Dar şi în aşa caz, preşedintele neîntârziat aduce această hotărâre la cunoştinţa Parlamentului, care, dacă este în vacanţă, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea stării de război.
Cât priveşte starea de urgenţă în afara cazurilor unui atac armat, unei agresiuni directe: în practică starea de urgenţă poate fi declarată şi în alte situaţii, în primul rând atunci când există premise naturale, factori naturali obiectivi, cum ar fi diferite calamităţi naturale, inundaţii de proporţii, cutremure, secetă, care au efecte devastatoare asupra întregii vieţi a statului şi în primul rând asupra economiei. Al doilea grup de factori sunt factorii interni sociali-politici şi economici: acte de rebeliune, acte de revoltă, dezordine în masă, care sunt însoţite de acte de violenţă. Când există pericol de transformare în violenţă totală. Aşa ceva deocamdată la noi, slavă Domnului, nu există.”
Europa Liberă: Tocmai voiam să vă întreb: din punctul dvs. de vedere se întrunesc acum condiţiile care ar face cel puţin posibil gândul că s-ar putea institui aşa ceva?
Nicolae Osmochescu: „Iată eu am adus acum factorii fundamentali de bază, fundamentali, care întrunesc criteriile şi permit adoptarea unei decizii de stare de urgenţă. Şi am văzut că nici unul dintre ele nu sunt prezente în viaţa actuală a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dar violenţa de limbaj nu se ia la socoteală, dle Osmochescu?
Nicolae Osmochescu: „Violenţa de limbaj nu se ia la socoteală, ea trebuie tăiată cu aţa, ca mămăliga.”
Europa Liberă: „Starea de urgenţă […] se declară prin hotărâre a Parlamentului, la propunerea Președintelui Republicii Moldova sau a Guvernului…” Am reprodus corect prevederile legale care țin de tema convorbirii noastre?
Nicolae Osmochescu: „Nu numaidecât. Şi Parlamentul însuşi, din proprie iniţiativă poate examina problema prin adoptarea unei legi organice. Poate propune şi Guvernul, poate propune şi Preşedintele. Dar desigur că şi Parlamentul poate din proprie iniţiativă propune examinarea acestei oportunităţi.”
Europa Liberă: O precizare: un guvern demisionar sau un guvern în exercițiu, de fapt, ce avem acum, poate?
Nicolae Osmochescu: „În cazul de faţă, dacă luăm factorii factorii de ordin natural, sau cei de ordin social-politic, sau internaţionali, în caz de război ce trebuie să aşteptăm până vom avea un guvern plenipotenţiar? Nu.”
Europa Liberă: Dar cu competenţele pe care le are acum, poate propune acest guvern aşa ceva?
Nicolae Osmochescu: „Poate şi trebuie să poată. Pentru a evita efectele negative mai mari care pot fi posibile, trebuie să poată propune.”
Europa Liberă: Cu câte voturi Parlamentul poate declara stare de urgență?
Nicolae Osmochescu: „Deci, Parlamentul declară stare de urgenţă conform legii prin lege organică. Articolul 72, din nou punctul M, din Constituţie spune că prin lege organică sunt reglementate şi se arată mai multe domenii de activitate, inclusiv „declararea stării de urgenţă, de asediu sau de război se declară prin lege organică.” Deci, legea organică se adoptă cu 50 plus 1 din numărul deputaţilor aleşi. Nu ca la legile ordinare, din numărul deputaţilor prezenţi, dar din numărul deputaţilor aleşi.”
Europa Liberă: Cetățenii R. Moldova au ajuns să cunoască mai bine ce este neconstituțional, decât ce corespunde Constituției. Instituirea stării de urgență poate fi contestată la CC de exemplu, că ar fi fost constituită într-un mod mai puţin conform?
Nicolae Osmochescu: „Într-un mod abuziv?”
Europa Liberă: Da.
Nicolae Osmochescu: „Ca orice lege, poate fi desigur contestată constituţionalitatea unei astfel de decizii la CC. Dar trebuie să avem în vedere un lucru foarte serios despre care se vorbeşte puţin. Desigur că problema poate fi examinată, desigur că avem acum probleme de ordin intern, iar acum apar probleme şi pe plan internaţional pentru Republica Moldova, avem şi unele elemente de dezordine constituţională, unele elemente. Dar asta nu înseamnă că noi avem premisele pentru introducerea stării de urgenţă.
Starea de urgenţă întotdeauna, în toate ţările, este însoţită de o serie de măsuri normative, legislative, economice, cu un caracter pronunţat restrictiv, de interzicere. Întotdeauna, în toate ţările, starea de urgenţă limitează în primul rând exercitarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Şi iată aici trebuie să ne gândim: ce se urmăreşte? De exemplu, poate să fie limitată libertatea de circulaţie, poate fi introdusă ora de comenduire militară, de exemplu, circulaţia liberă a cetăţenilor de la ora 22 până la ora 6 dimineaţa este interzisă fără un permis special.”
Europa Liberă: Dle Osmochescu, din punctul dvs. de vedere ce poate rezolva eventuala stare de urgenţă acum, în condiţiile de acum politice ale republicii Moldova, când se întrunesc unele, parţial, să spunem aşa, elemente ale stării de urgenţă? Limităm cumva convingerea politică? Adică „sunt un pic mai puţin liberal” pe parcursul a 30 de zile, sau 60?
Nicolae Osmochescu: „Eu cred că în cazul de faţă introducerea stării de urgenţă nu va soluţiona absolut nimic. Dimpotrivă, va agrava situaţia.”
Europa Liberă: Şi atunci opoziţia de ce ar cere asta, ce ar urmări prin această „întindere de coardă” cum ar veni?
Nicolae Osmochescu: „Opoziţia cere şi întinde coarda ca să dea drumul la arcul nemulţumirii în masă a populaţiei, care să iasă în piaţă şi să strige din toţi bojocii: „Jos Guvernul”, „Jos Parlamentul”, „Vrem alegeri anticipate”. Numai asta. Altceva nu se urmăreşte.”
Europa Liberă: Dvs., dacă îmi amintesc bine ați fost conducătorul grupului de elaborare a Constituţiei Republicii Moldova și sunteți, prin urmare, poate cel mai în măsură să vorbească despre textul acestei Constituții. Este firesc, de exemplu, ca să existe loc pentru atâtea interpretări? De ce textul Constituției oferă atâtea situații de ambiguitate, care, iată, sunt exploatate politic acum?
Nicolae Osmochescu: „Am fost şi rămân pe poziţia că este o Constituţie foarte bună, a fost adoptată în condiţii foarte concrete şi foarte bune. Şi prin asta repet ceea ce au spus şi experţii internaţionali. Da, ca orice act normativ, nu este ideală. Unele locuri permit interpretări ambigue.
Dar trebuie să avem în vedere un singur lucru: că comisia pentru elaborarea Constituţiei a elaborat un proiect, dar în 1994, când s-a schimbat Comisia constituţională şi preşedinte a devenit domnul Petru Lucinschi, preşedintele de atunci al Parlamentului, în timp de două săptămâni, Constituţia, fără cunoştinţa membrilor Comisiei constituţionale, în afară de deputaţi, adică îi am în vedere pe cei care au lucrat asupra textului din afara Parlamentului, somităţi sau persoane din diferite domenii ale dreptului, economiei, etc., Constituţia a fost, să spun aşa sincer, castrată în multe părţi ale ei.
Au fost scoase unele prerogative ale preşedintelui Republicii Moldova, au fost introduse unele fraze care nu erau în varianta Comisiei. Şi iată asta a dus la apariţia unor articole care permit o interpretare dublă. Asta este o problemă. A doua problemă este că la noi Constituţia, dar de fapt şi dreptul în general, s-a transformat într-o monedă de schimb de speculaţie politică. Cui nu-i este lene, se adresează la CC, care se consideră, nu ştiu de ce, eu aşa am impresia, se consideră ca un Comitet al salvării naţionale şi acceptă spre examinare absolut tot cu ce se adresează la Curtea Constituţională.”