De la Cannes la Chișinău... în ajun de „Cronograf 2013”

Săptămâna aceasta începe festivalul internaţional de film documentar Cronograf, mai exact, din 30 mai organizatorii evenimentului – casa de producţie OWH Studio – vă invită să la o întâlnire cu cineaşti din toată lumea, dezbateri pe teme cinematografice şi, desigur, au pregătită o oferă generoasă de filme documentare. Detalii despre programul festivalului dar şi despre starea lucrurilor din documentarul moldovenesc aflăm de la directorul artistic al festivalului, Leontina Vatamanu.

Europa Liberă: În acest an aţi ajuns să organizaţi deja al 11-ea ediţie a festivalului. Ce aţi urmărit, de fapt, atunci când l-aţi organizat pentru prima dată?

Leontina Vatamanu

Leontina Vatamanu: „Atunci când a fost lansat acest festival eram o mână de tineri care ne propuneam să facem ceva în domeniul cinematografiei pentru că veneam de la Bucureşti, făcusem studiile acolo şi era cinematografia moldovenească pe linie moartă, nu prea aveam acces la filme în sălile de cinema, la filme de ultimă oră. Acest festival era pentru noi o oportunitate de a vedea nişte documentare, de a cunoaşte regizori noi, de a comunica cu ei şi eventual de a colabora.

Pe parcursul anilor, acest festival a crescut, şi-a extins cumva reputaţia şi iată că astăzi el nu este doar un festival de film, eu aş spune că este chiar şi o şcoală de film pentru că ceea ce am ales în program cuprinde o paletă largă de filme documentare, de formule ale genului documentar şi eu cred că Cronograf-ul a devenit şi o şcoală de film pentru cei care vor să facă documentar în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Aș vrea să stăruim puțin asupra producției locale de film documentar. Cum apreciaţi starea lucrurilor din documentarul moldovenesc?

Leontina Vatamanu: „Eu, pe parcursul acestor ani, că tot am organizat festivalul şi am selectat filmele, am aşteptat o creştere a producţiei locale. Tot timpul i-am încurajat pe colegii de breaslă să înscrie filme la Cronograf.

Festivalul „Cronograf” pe ultima sută de metri înainte de lansare

Per general, cred că nu s-a prea schimbat starea de lucruri în documentar, nu ştiu de ce se întâmplă aşa. Nu sunt prea multe filme, deşi documentarul nu este foarte pretenţios, până la urmă contează să ai un subiect, să vrei să-l pui pe peliculă, să zic aşa şi să spui lumii ceva despre realitatea în care trăieşti. Aşteptăm lucrurile totuşi să se schimbe şi să avem mai multe documentare.

Anul acesta avem două producţii moldoveneşti la secţiunile internaţionale. Un film la secţiunea principală şi un alt film la secţiunea CadRo, precum şi nouă producţii la secţiunea Producţii locale. Nu este foarte mult, dar, eu ştiu, poate ediţia viitoare, de fapt aşa spunem în fiecare an – poate ediţia viitoare vor fi mai multe producţii. În schimb, anul acesta o proiecţie specială cu genericul Cu ochii pe Moldova, care cuprinde cinci filme realizate de regizori străini despre Moldova şi despre moldoveni.”

Europa Liberă: Eu vă propun să amânăm discutarea acestui capitol, care este foarte interesant, într-adevăr, despre cum văd străinii Moldova, înainte de asta, aş vrea să aflu care credeţi că sunt factorii principali care împiedică documentarul moldovenesc să fie mai productiv?

Leontina Vatamanu: „Probabil este o anumită inerţie, poate este un blocaj al celor care activează în domeniul acesta, al cineaştilor în ceea ce priveşte documentarul. Pe de altă parte, probabil ne depăşesc problemele cotidiene – fiecare s-a concentrat pe a-şi câştiga bucăţica de pâine şi realizează nişte proiecte mai mult sau mai puţin comerciale, cumva lăsând în spate proiectele, să zicem, personale. Ar fi şi asta un factor.

Dacă ar exista la nivel de stat nişte politici în domeniul cinematografiei, dacă s-ar încuraja şi s-ar stimula producţia de documentar, eu cred că am avea la sfârşitul anului nişte rezultate mai bune pentru că, totuşi, omul de creaţie ca şi orice alt om are nevoie să-şi întreţină familia şi poate dacă ar putea cumva să combine utilul cu plăcutul, ar fi şi rezultate mai frumoase.”

Europa Liberă: Mi-aţi stârnit curiozitatea cu rubrica Cu ochii pe Moldova. O rubrică alcătuită din filme realizate de străini, dar care sunt despre Republica Moldova. Cum văd străinii Moldova?

Leontina Vatamanu: „Da, anul acesta, aşa s-a întâmplat că au fost înscrise mai multe filme despre Moldova la festival şi toate sunt filme bune, filme cu premii, filme care circulă şi ne bucurăm că autorii s-au străduit să ajungă şi la publicul din Moldova cu ele.

Cum ne văd străinii? Probabil noi încercăm să credem că este o viziune mai obiectivă asupra noastră, dar mie mi s-a părut că aceste filme sunt pline de căldură, pline de o atitudine umană foarte frumoasă. Probabil, numărul acestor filme despre moldoveni a crescut cumva şi datorită faptului că ne-am împrăştiat prin lume şi acolo unde au ajuns moldovenii, cumva au atins probabil şi corzile acestor cineaşti care iată că au făcut filme despre concetăţenii noştri aflaţi pe drumurile Europei, în căutarea unui trai mai bun. Şi eu le recomand cu cea mai mare plăcere aceste filme, chiar le-am programat în orele serii, când s-ar putea să vină mai mult public ca să le vadă.

Este o ocazie rară de a le vedea. Nu ştiu cum în altă parte aţi putea vedea aceste filme. Să le vedem, să le discutăm - în sală vor fi şi autorii şi protagoniştii şi practic, sunt nişte filme despre noi, în care noi ne regăsim şi este şi o ocazie de a medita asupra traiului pe care îl ducem, asupra problemelor cu care ne confruntăm şi eu cred că o să fie nişte proiecţii foarte interesante.”

Europa Liberă: Cum vedeți Cronograful peste, să zicem, 10 ani? Cum credeți că ar trebui să evolueze festivalul?

Leontina Vatamanu: „Eu ştiu…, acesta este un termen foarte lung, sau îndepărtat. Atunci când se încheie o ediţie, facem nişte totaluri şi ne gândim cum ar fi să fie următoarea ediţie. Dar, până la urmă, un organism viu, care depinde de foarte mulţi factori şi acest festival. Eu ştiu, sper să existe şi peste zece ani Cronograful. Eventual, poate să se extindă în mai multe săli.

Mi-aş dori foarte mult un public mai numeros, un public care să umple aceste săli, să savureze cumva filmul documentar şi chiar să fie un imbold Cronograful pentru creatorii locali. Să vrea să facă film, pe care eventual să-l înscrie la Cronograf , pentru că acest ecran cumva oferă o întâlnire cu publicul. Sunt rare ocaziile în care poţi face o premieră la Chişinău.

Acest ecran este o ocazie din aceasta, de a se întâlni producătorii de film documentar cu publicul şi, în acelaşi timp, totuşi este un festival care are anumite exigenţe, care vrea să arate filme de calitate. Chiar şi producătorii locali trebuie să ţină cont de acest fapt – că la Cronograf se dau filme documentare de calitate.”