Generaţia care creşte fără părinţi

Numărul copiilor tutelaţi de rude, în lipsa parinţilor plecaţi la muncă peste hotare, se ridică la zeci de mii. Ei s-au constituit deja într-un grup vulnerabil care testează capacitatea statului de a le asigura protecţia adecvată dar şi perspicacitatea societăşii în ansamblu, care ar trebui să înveţe a minimaliza efectele migraţiei masive a forţei de muncă. Chestionaţi în cadrul unui sondaj, realizat recent de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, cei mai mulţi dintre copiii aflaţi în dificultate declară că nu au prieteni şi se simt singuri, iar unii fumează, consumă alcool sau chiar droguri.

Rămaşi singuri, copiii sunt vulnerabili la diferite forme de abuz şi violenţă, iar în lipsa unor servicii de calitate la nivel local, ei deseori abandonează şcoala sau înregistreată rezultate proaste la educaţie, spune Lilia Gorceag de la Centrul de Asistenţă pentru victimele traficului de persoane:

„Efectele negative ale situaţiei în care copiii care au rămas singuri, fără îngrijirea părinţilor, la un an, la trei, la cinci, şi la toate celelalte vârste o să le resimţim la generaţia următoare, din pacate, dar mai departe şi mai mult, pentru că nu au avut modelul parental. Ce fel de părinţi o să fie ei, ce fel de familie o să-şi formeze, dacă nu cunosc ce este o familie? Copiii migranţilor sunt extrem de vulnerabili, ei nu au capacitatea de a împărtăşi durerea sau bucuria. Mulţi copii care nu au un alt model decât cel al parintelui plecat, iau şi ei calea pribegiei. Ei fug pe căi ilegale peste hotare, avem o grupă mare în Italia, alta în Austria. Majoriatea nu au studii, au câteva clase. Ei sunt emoţional sărăciţi. Aceasta e generaţia care creşte fără părinţi. Şi e tragic”.

Lilia Gorceag recomandă părinţilor care pleacă peste hotare să fie mai responsabili şi să înţeleagă la ce riscuri îşi supun copiii, lăsându-i singuri acasă, deoarece consecinţele în timp a lipsei lor pentru copii sunt grave. Jumătate din copiii rămaşi singuri acasă, potrivit expertei, sunt la vărsta când lipsa parinţilor le poate afecta dezvoltarea, iar o treime, care au mai putin de 10 ani - pot dezvolta tulburari de comportament.

Studiul realizat anul trecut de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a scos în evidenţă tendiţe îngrijorătoate în ce priveşte situaţia copiilor gastarbaierilor: 4 din 10 copii au declarat că sunt supuşi violenţei verbale şi fizice din partea celor în grija cui se află, dar şi din partea prietenilor sau colegilor, spune şefa direcţiei Protecţia Copilului din cadrul ministerului, Rodica Moraru- Chilimar:

„Datele referitor la numărul copiilor care au rămas singuri în rezultatul plecării la muncă a părinţilor erau diferite: sistemul educaţional opera cu anumite date, sistemul social - cu alte date. În cadrul studiului au fost evaluaţi 168. 81 de copii dintre care 62 la sută au unul sau ambii părinţi plecaţi peste hotare. În cazul a jumătate dintre copii, tatăl este plecat peste hotare, în 28 la sută dintre cazuri e plecată mama, iar în cazul a peste 20 la sută ambii părinţi sunt migranţi. Cifra însă nu este una stablilă, pentru că sunt părinţi care pleacă pe o lună la lucru, revin, apoi pleacă iar ”.


Copii aflaţi în dificultate, mai ales cei cu părinţi plecaţi la muncă peste hotare, vor putea beneficia de mai multă asistenţă din partea statului. Din toamnă, la nivelul raioanelor, vor funcţia servicii mobile de asistenţă pentru copiii aflaţi în dificultate, care vor dispune de un spectru larg de servicii de sprijin, consiliere, educare atât pentru copiii aflaţi în dificultate, cât şi pentru părinţii lor. Noul serviciu, care deja funcţionează cu titlu de experiment în 9 raioane, vine să înlocuiască fostele comisii psihopedagogice raionale, eficienţă cărora a fost dur criticată, întrucât în cele mai multe raioane aceste comisii nu au fost niciodată complete. Eugenia Parlicov, şefă de direcţie în cadrul Ministerului Educaţiei ne dă asigurări că noul serviciu va funcţina după modelul unor ţări din Uniunea Europeană şi va constitui un suport nu numai pentru copiii aflaţi în dificultate, dar şi pentru pedagogi, psihologii din şcoală şi chiar pentru părinţi. Eugenia Parlicov recunoaşte, totuşi, că la nivel local este nevoie de un număr mai mare de specialişti care să lucreze cu copiii aflaţi în dificultate:

„În fiecare instituţie de invăţământ este nevoie să fie câte un psiholog. Moldova nu-şi permite acum acest lux. S-a mers pe serviciul mobil. Am găsit acest lucru şi în ţările cu economie bine pusă la punct, în Austria, de exemplu, când serviciile respective nu sunt în şcolaă concentrate, dar sunt nişte servicii mobile, care acordă asistenţă în funcţie de problema care a fost identificată întro localitate sau într-o instituţie. Pe această cale încercăm să mergem şi noi. Serviciul de asistenţă psiho-pedagogică este afiliat direcţiei de învăţământ, se suplimentează numărul de specialişti antrenaţi în componenta educaţională a celor d epe lor, a direcţiilor de învăţământ, pentru a putea coordona activitatea psihologilor care activează astăzi în sistemul de învăţământ şi să-i suplinească acolo unde nu sunt”.

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a promovat în acest an mai multe proiecte de legi, care să responsabilizeze părinţii la etapa la care se pregătesc să plece peste hotare, dar şi să eficientizeze serviciile comunitare. Un proiect de lege privind protecţia copiilor aflaţi în situaţie de risc a fost aprobat deja în primă lectură de Parlament. Documentul a reuşit să atragă critici din partea unor experţi, care invocă temerea că actul normativ va avea soarta altor legi cu prevederi similare, care, la modul practic, nu funcţionează.

Actualmente, în Republica Moldova, potrivit estimărilor oficiale, fiecare al 7-le copil are unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă peste hotare.