Bacalaureatul rămâne una din invențiile cultural-administrative franceze și napoleoniene cel mai puțin urmate.
Ca atîtea alte instituții europene moderne, bacalaureatul a fost introdus de Napoleon, în urmă cu două secole, mai precis în 1808. Termenul vine din latina medievala. bacalaureatul există și in țările anglo-saxone, unde însă a desemnat intotdeauna in mod înșelător o diplomă care marchează sfârșitul primului ciclu universitar.
In sensul francez, însă, si asta incă de la reforma învațământului impusă de Napoleon, bacalaureatul desemnează examenul care marchează încheierea invațământului mediu, a ceea ce numim astazi liceul, si care da dreptul la începerea studiilor universitare. Acest "bacalaureat" ramane de altfel una din inventiile cultural-administrative franceze si napoleoniene care au fost cel mai puțin urmate.
Putine alte țări au introdus in invatamant principiul bacalaureatului de tip francez: Germania, Elvetia, Austria si Romania, de pildă. E drept, unele examene similare, care marcheaza sfarsitul liceului, mai exista si in Finlanda, Suedia, iar mai recent in Marea Britanie - asa-numitul examen de nivel A. In schimb, o tara care, deși a fost creata pe principii napoleoniene și e impregnată de cultură franceză cum e Belgia nu cunoaste bacalaureatul.
In Germania, bacalaureatul se numeste -tot cu un termen din latina medievala- Abitur, cuvant care desemna incheierea unui ciclu. In Elvetia, termenul nu e de "bacalaureat", ci de "maturitate federala", sau: examen de maturitate.
Adevaratul bacalaureat ramane insa cel din Franta, complex si de o solemnitate paralizanta. Este un examen care constituie o etapa esentiala in viata, care deschide calea universitatilor si care, daca nu e trecut, produce traumatisme si un sentiment de excluziune sociala. Exista chiar o miscare in Franta, sprijinita de psihologi, sociologi si economisti, care cere suprimarea bacalaureatului.
Se argumenteaza astfel ca stresul acestui examen care poate face sau distruge o viata de vinovat in parte de uriasul consum de calmante si antidepresoare printre tinerii francezi. Este insa improbabil ca o asemenea miscare de revolta si reforma sa poata avea vreun succes. La urma urmei, intreaga administratie a invatamantului e compusa din oameni care au asudat din greu pentru a-si trece bac-ul.
Mai recent, bacalaureatul a castigat chiar teren si a devenit obligatoriu pentru toti absolventii scolilor europene.
--------
La fel ca anterior, bacalaureatul ce e pe sfârşite a furnizat şi în acest an un spectacol considerat de mulţi dezastruos: cu descalificarea pentru copiat a zeci de elevi, sancţionarea în lanţ a cadrelor didactice implicate în organizare şi cu răspunsuri la teste vehiculate pe reţelele de socializare chiar în timpul examenelor. Ca niciodată s-a developat rolul tehnologiilor în fraudarea examenului. Telefonul mobil conectat la internet a devenit cel mai utilizat suport de plagiat.
O recunoştea ieri într-o emisiune televizată chiar ministra educaţiei, Maia Sandu, care însă crede că filmarea examenelor folosită ca antidot va rezolva încercarea de fraudă. Cei care au testat-o vor fi identificaţi şi sancţionaţi după vizionarea imaginilor, spune ministra, dacă nu au fost prinşi şi eliminaţi de la probe în timpul acestora.
Andrei Munteanu, lector universitar şi magistru în ştiinţă al unei universităţi din Stockholm, dar şi expertul care l-a consiliat o vreme pe un fost ministru al educaţiei de la Chişinău, crede că problemele bacalaureatului din toţi aceşti ani au, în fond, la origine o abordare greşită a evaluării şi educaţiei în general în Moldova:
„Se evaluează din păcate încă capacităţile de a memoriza anumite volume de informaţii care pur şi simplu, dacă ai memorie bună, le reproduci, şi asta se consideră etalon al reuşitei în sistemul educaţional. Dar nu e corect aşa. În mod normal, un tânăr trebuie să aibă abilităţi de a folosi informaţii, chiar şi din surse ad-hoc, pentru a formula o idee prin care să demonstreze că se poate descurca în diferite situaţii, inclusiv una de evaluare”, explică Andrei Munteanu.
Nu este o pledoarie în favoarea copiatului, accentuează expertul, ci o experienţă a altor ţări cu sisteme educaţionale construite altfel:
„Să luăm o situaţie foarte concretă: cunosc o persoană din RM care a absolvit o instituţie din SUA. A avut luni examen şi l-am întrebat cum a fost. Era în sală profesorul şi doi co-examinatori, i-au pus testul pe masă, iar profesorul, ca să se asigure că copilul nu este stresat, că se respectă principiul ergonomiei emoţionale în procesul examinării, el i-a spus elevului: puteţi să folosiţi notiţele pe care le-aţi făcut pe parcursul anului. Oricum un copil care nu este absolut pregătit, el nu susţine testul, pentru că testul este făcut aşa încât nu ai cum fără o pregătire.
Aceasta nu exclude necesitatea reformei curriculei. Un elev de liceu din America învaţă într-un semestru trei cursuri obligatorii şi trei opţionale., pe când un elev în Moldova învaţă 11-12 cursuri şi toate obligatorii. Sunt multe, multe dimensiuni care trebuie abordate.”
De ce totuşi filmarea examenului nu ar fi o soluţie împotriva copiatului, din moment ce autorităţile din învăţământ spun că au preluat-o din ţări occidentale în care se aplică şi dă rezultate? Andrei Munteanu, care spune că a studiat modele de evaluare din diferite state europene şi nu numai, crede că Moldova l-a selectat nu tocmai pe cel mai potrivit:
„Cineva declară că modelul acesta de a instala camere de luat vederi a fost preluat din Franţa. Alţii - că din România. Eu am tot respectul pentru sistemele de educaţie respective, dar noi trebuie să pornim de la modele de organizare a evaluării în ţări care au cel mai mare PIB şi acestea sunt Austria, Elveţia, SUA, Coreia de Sud. Eu vorbesc cu reprezentanţi ai mediului academic - acolo oamenii nu aplică aşa metode”, a explicat Andrei Munteanu.
Deciziile proaste sunt urmate de rezultate proaste, mai crede expertul. Dacă lecţia bacalaureatului, inclusiv din acest an, ar fi totuşi învăţată, mai spune el, nu soluţiile obişnuite ar trebui să fie cele la care să se gândească autorităţile.