„Şevciuk a încălcat grav acordul din ’92, el l-a încălcat grav”

Valentin Krîlov: „Cred că evenimentul de bază a fost, este şi va fi, în timpul cel mai apropiat, evenimentul legat cu problema Varniţei, legată cu eliberarea „decretului” conducătorului Transnistriei, domnului Şevciuk, a „legii” transnistrene referitor la graniţa Transnistriei, să spunem aşa. Trebuie să ne referim la documentele care au fost semnate în anul 1992, când a fost semnat acordul referitor la stoparea acţiunilor militare şi măsurile necesare, în timpul cel mai apropiat de atunci. Clar, condiţiile de atunci diferă esenţial de condiţiile care sunt la moment. Nimeni nu a aşteptat că problema nu va fi reglementată în anii viitori. Dar, cu regret, această problemă nu a fost reglementată şi e clar că referitor la oraşul Bender, referitor la satul Varniţa, referitor la 8 localităţi, care sunt amplasate pe malul stâng al Nistrului, dar actualmente se află sub jurisdicţia Chişinăului, este vorba despre 8 localităţi din raionul Dubăsari, vor fi întrebări serioase şi problemele vor creşte. Pe parcursul anilor care au trecut, cu regret, guvernanţii şi, în primul rând, guvernarea PCRM nu au făcut nimic esenţial pentru reglementarea definitivă a conflictului transnistrean.”

Europa Liberă: Domnule Krîlov, de ce acum toată lumea spune că nu există motive astfel încât Tiraspolul de urgenţă, unilateral să fi trasat hotarul? Ce anume i-a determinat pe ei să treacă la acţiuni?

Valentin Krîlov: „Mi se pare că aici sunt scopuri deschise şi scopuri tenebre. E posibil că conducătorul Transnistriei provoacă Chişinăul sau testează Chişinăul referitor la pregătirea lui cu paşi adecvaţi sau neadecvaţi. Eu socot că sunt forţe atât pe malul stâng al Nistrului, cât şi pe malul drept al Nistrului, care sunt cointeresate, cu regret, pentru divizarea republicii definitiv, transformarea Transnistriei într-un subiect la nivel internaţional şi Moldova va fi fără Transnistria ca stat suveran şi independent, fără această „boală”.

Europa Liberă: În 2005, Parlamentul de la Chişinău, cel puţin, dar şi clasa politică, societatea a fost suficient de unanimă, în atitudinea faţă de reglementarea transnistreană. Acum ce puteţi spune: există un numitor comun la care poate ajunge, cel puţin, Parlamentul?

Valentin Krîlov: „Dumneavoastră vă referiţi absolut corect la legea care a fost aprobată în 2005 şi eu apreciez această lege ca greşeală strategică a clasei politice din Moldova de atunci, în frunte cu PCRM. Deoarece această lege a fost adoptată fără participarea părţii transnistrene, a fost elaborată şi aprobată. Şi propunerea mea, şi propunerea partidului nostru demult este foarte simplă: această lege trebuie să fie suspendată imediat, cât e posibil mai urgent.”

Europa Liberă: Dar, greşită fiind, totuşi a fost votată în unanimitate, acum nici măcar una greşită.

Valentin Krîlov: „Cu regret, cu regret, despre ce eu şi vorbesc, şi subliniez, această unanimitate, ca greşeală strategică politică. Deoarece clasa politică de atunci a aprobat legea absolut neîntemeiat, nici din punct de vedere juridic, nici din punct de vedere logic. Partea transnistreană nu a participat, noi avem experienţă foarte pozitivă, foarte bună din ’94, când a fost votată Legea cu privire la statutul special juridic al Găgăuziei, noi ne mândrim cu această experienţă. Dar de ce am făcut această greşeală în 2005, peste 11 ani de zile, după experienţa pozitivă? E clar că această iniţiativă aparţine PCRM şi, în primul rând, domnului Voronin. Pur şi simplu, noi toţi am devenit ostatici, ostatici ai ambiţiilor şi capriciilor, nu ştiu care e cuvântul mai potrivit, al domnului Voronin, că el este supărat pe transnistreni. Şi, în acest context, şi a fost propusă această lege, şi a fost votată unanim. Într-adevăr, opoziţia de atunci a fost cointeresată în aprobarea acestei legi. Dar Voronin practic a făcut ca o „reglare de conturi” să spunem aşa, în comparaţie cu transnistrenii. El s-a născut în Transnistria, şi el, pur şi simplu, a făcut reglare de conturi cu pământenii săi, referitor la comportamentul lor.”

Europa Liberă: Potrivit logicii dumneavoastră, acum o lipsă de unanimitate este mai bună?

Valentin Krîlov: „Noi trebuie să demonstrăm abordare întemeiată, bine gândită, multiaspectuală, reieşind din condiţiile în care ne aflăm astăzi.”

Europa Liberă: Adică consensuală şi cu transnistrenii?

Valentin Krîlov: „Fără participarea Transnistriei, adoptarea oricărei legi sau act legislativ de altă natură nu este oportună, din start, nu este oportună.”

Europa Liberă: Domnule Krîlov, dar ei declară Tighina că le aparţine, ei trag hotarul unilateral, aşa cum le convine şi atunci ce fel de consens e posibil?

Valentin Krîlov: „Pentru radioascultătorii noştri, pentru toţi care ne vor asculta pe noi, eu vreau să subliniez că, când a fost stopat războiul pe ambele maluri ale Nistrului...”

Europa Liberă: 21 iulie ’92.

Valentin Krîlov: „Da. Au fost alte condiţii şi dacă noi reieşim din aceste condiţii, Şevciuk a încălcat grav acordul din ’92, el l-a încălcat grav. Dar situaţia nu stă pe loc, dacă problema nu este reglementată, dacă nu este rezolvată în fond, e clar că viaţa continuă. Şi dacă viaţa continuă, partea transnistreană este cointeresată în proclamarea independenţei sale statale. Acest fapt este absolut evident. Dar Chişinăul nu este statistic alături. El este partea cointeresată, partea de bază, partea constituţională, care trebuie să participe, în primul rând, nu la reglementarea juridică a statutului transnistrean, ci în restabilirea relaţiilor social-economice. Transnistria este cointeresată. Dacă noi vom restabili relaţiile social-economice, vom avea încredere între părţi. Dacă vom avea încredere între părţi, noi putem să stăm la masa negocierilor şi treptat, pas cu pas, putem vorbi, nu pedalăm problema, dar putem vorbi despre statutul special juridic al Transnistriei. Voronin, PCRM, societatea moldovenească a avut această posibilitate, în 2003, când a fost pus în discuţie memorandumul Kozak. Eu nu sunt adeptul memorandumului dat, dar am avut posibilitatea de reglementare a problemei. După 2003, noi avem alte posibilităţi, alte realităţi, alte condiţii, esenţial mai rele decât atunci, în 2003, esenţial mai rele. Ca cetăţean al Republicii Moldova, regret că sunt martor al dezvoltării în direcţie absolut inadmisibilă pentru cetăţeanul simplu a evenimentelor, în direcţie foarte periculoasă.”