O arhivă istorică prețioasă pe Internet: Radio Europa Liberă

Documentația RFE păstrată la Open Society Archive (Budapesta), digitalizată și catalogată, a fost pusă la dispoziția cercetătorilor științifici pe Internet.



În ceea ce poate fi numit un eveniment de ordin cultural și istoric, Radio Free Europe și Open Society Archives de la Budapesta au anunțat cu două zile în urmă încheierea catalogării unei mari părți a arhivelor istorice ale postului nostru de radio, care documentează, între altele, istoria Războiului rece pe plan radiofonic.

Documentația catalogată și digitalizată, pusă acum la dispoziția cercetătorilor, în cadrul unui proiect de trei ani denumit „Moștenirea Popoarelor Europei” (potrivit abrevierii în limba engleză HOPE) și în cooperare cu portalul enciclopedic multilingv EUROPEANA, acoperă perioada 1951-1994.

După cum anunță comunicatul de presă postat pe site-ul Europei Libere, colecția on-line include 103 265 de piese: 3 874 de clipuri video, 372 de imagini și 99 019 de documente propriuzise. Ceea ce face proiectul - dacă se poate - și mai atrăgător, este că materialele HOPE sînt puse la dispoziție cercetătorilor împreună cu alte colecții suplimentare de istorie socială, indexate pe teme, sub portalul de istorie socială (Social History Portal).

Colecția de informații a Europei Libere conține 70 292 de piese digitalizate, relatări produse de secția de știri și informații a radioului, în opt limbi, între anii 1951-1956, care au fost alcătuite în cea mai mare parte pe baza transcrierilor unor interviuri realizate la birourile vest-europene cu emigranți, refugiați politici și persoane aflate în călătorie în Occident, ca turiști sau în interes de serviciu. Temele acestor interviuri sînt de o diversitate extremă, informația referindu-se de la organizarea și conflictele din aparatul de partid și de stat al țărilor est-europene, pînă la economie, practicile represive, corupție, subversiune, viață culturală ș.a.m.d.

Li se adaugă întreaga colecție din anii 1959 pînă în 1992 de rapoarte de cercetare, ce au susținut programele redacțiilor postului de radio. În număr de 18 224 de piese digitalizate și împreună cu alte 9 283 de rapoarte pe o anumită temă, din perioada 1959-1989, ele acoperă cele mai importante evenimente petrecute în Bulgaria, Cehoslovacia. Ungaria, Polonia și România, ca și din Albania, Iugoslavia și Statele baltice.

Colecția referitoare la România și, prin extensie, și la astăzi R. Moldova, include 10 366 de documente digitalizate, vizibile pe site pe 519 pagini, cu cîte 20 de relatari pe fiecare pagină. O documentație extrem de interesantă și care, cu siguranță, va permite și simplifica totodată, dezvoltarea unor cercetări doctorale inedite.

Am „răsfoit” zilele acestea prin imensa arhivă on-line, pe urmele unor informații despre Moldova și am constatat că primele transmise de radio datează din... 1952.

În octombrie 1952, un fost negustor de textile, fugit în primăvara aceluiași an din România, relata într-un interviu acordat la Londra, despre verificările de partid în curs la Chișinău, sub pretextul oficial de a se stabili gradul de educație de partid și trimiterea celor interogați la studii sau cursuri suplimentare.

„Se crede însă - se nota în document - că scopul ascuns al verificărilor îl constituie istoria personală din anii 1941/44 a celor interogați pentru a se afla posibile legături cu grupul comunistului Marțov, lichidat pentru „naționalism”. [...]

Sursa noatră relatează că numai la Chișinău, șeful școlii de partid, TRAPEZNIKOV, acționînd pe baza chestionarelor

Unul din documentele referitoare la situația din Moldova în 1952

individuale, a condus „examene de verificare” a circa 300 de comuniști, funcționari administrativi și de partid ai „OBKOM” și „GORKOM”. Se relatează de asemenea că secretarul sovietic de partid al districtului Băți, KVASOV, a chemat personal în biroul lui toți funcționarii de rang înalt de naționalitate moldoveană (fostă românească) și i-a examinat, discutînd în special particularități ale vieții lor private.”


Un emigrant basarabean, ajuns la Londra în decembrie acel an, relata într-un interviu despre cenzura efectuată la poșta din Chișinău de o unitate specială a Securității locale, condusă de un anume Volkov, trimis special de la Moscova. Cel intervievat relata că: „scrisorile trimise sau venite din străinătate sînt fotografiate. [...] Corespondența internă a persoanelor care nu sînt membre de partid sau neangajate în posturi administrative este controlată de agenții securității din fiecare poștă, controlul referindu-se în special la persoane suspecte, populația trăind în localități de frontieră cu România și de la mare.

Se relatează direct din Moldova că penetrarea agenților MGB în administrație și serviciile publice este foarte importantă. Potrivit unei informații din districtul Bălți, numirile de agenți sînt făcute la Chișinău, într-un mod foarte confidențial și că pînă nici funcționarii de partid cei mai importanți din Bălți nu cunosc identitatea agenților.

Serviciul telefonic din Bălți și din împrejurimi este sub controlul strict al miliției și toate conversațiile sînt înregistrare scrupulos, după afirmațiile sursei noastre. Ea declară că în primele zile ale lunii septembrie (la 5-6), un doctor trăind într-o suburbie a Bălți-ului a fost dus de agenți la miliție pentru o conversație avută în limba română cu un pacient al său... Doctorul a fost intervievat și apoi eliberat, dar a primit un avertisment să nu mai vorbească la telefon în „limbi străine”. Toate conversațiile - i s-a spus - trebuie să se desfășoare în limba rusă...”