Nici măcar comunismul nu a putut face nimic împotriva convingerii profunde că oricine nu lucrează cu mâinile este un „intelectual”.
La nivel individual, românul (care „s-a născut poet”) este, prin natura sa, un intelectual. Sigur, unele arătări care, din pacate, ne seamana, au fost menite a deveni tinichigii, altfel zis, a lucra cu mainile. Insa, in linii mari, românul are o natura nobila si eterata, blând-creatoare, de care s-ar desfata pe deplin daca n-ar fi inconjurat de atata mizerie si țigănie.
Obsesia cu „intelectualii” face parte din asta. Nici măcar comunismul nu a putut face nimic impotriva convingerii profunde că oricine nu lucrează cu mâinile este un „intelectual”. Cum insa o oarecare indoiala (refulata pe data) totusi persista, convingerea e întărită subconstient prin orice aduce argumente in favoarea echivalenței „intelectual = cine nu lucreaza cu mainile”.
De aici, stranii apucaturi, cum sunt cele ale parveniților care isi lasa sa creasca unghiile de la degetele mici: in mod clar, ei nu pot fi niste tinichigii. Cunoastem apoi acel gen de dialoguri din viata reala: „– stii, baiatul e inginer, iar fata e farmacista – Ah, niste intelectuali!". Sau: „– Cum a putut sa ajunga in halul asta, el, băiat de intelectuali?!...".
Ca popor, românii trăiesc in hybrisul specificitatii: „noi n-am venit din Siberia, ca ăia”, „noi nu am cotropit niciodata pe nimeni” s.a.m.d. Noi nu am cotropit pe nimeni, la fel cum pentru părinții unui violator nu acela e de vină, ci „anturajul”.
Românii nu sunt așadar un popor obișnuit. Ei trebuie sa fie, potrivit formulelor cu care sunt mustrati patetic strainii care comit greseala de a crede altceva, „o insula de latinitate intr-o mare slava”, ei nu vorbesc o limba, ci le „picura de pe buze lapte si miere”, iar capitala lor este „Micul Paris”.
Desigur, atâta afectare nu poate veni decat dintr-o profunda nesiguranță. Românii nu au nimic de-a face cu vermina umana care le aduce un nume rau in strainatate, aceia sunt doar niste rromi. Românii n-au schingiuit niciodata pe nimeni, in al doilea război s-au aliat cu Hitler doar pentru a evita o catastrofă și mai mare, evreii au fost protejati, iar țiganii deportați de Antonescu au fost de fapt doar ajutati sa se familiarizeze cu munca manuala. Altminteri, daca nu-i forța să muncească dur, cu mâinile, ar fi riscat sa cada și ei, prin definiție, in categoria intelectualilor.