Igor Corman: Tiraspolul încearcă să ne întindă o capcană

Europa Liberă: Să pornim acest dialog pentru Europa Liberă de la nevoia soluţionării conflictului transnistrean. Din moment ce aţi reuşit totuşi în Parlament să discutaţi la modul cel mai serios problema transnistreană, se întrezăresc cărăruşe pentru a apropia cele două maluri ale Nistrului?

Preşedintele parlamentului, Igor Corman, răspunde întrebărilor Valentinei Ursu

Igor Corman: „De fapt, noi în ultimul timp vedem mai multe provocări care vin din partea Transnistriei şi felul cum se fac aceste provocări ne sugerează foarte clar că este un plan pus la cale de cei care nu sunt deloc fericiţi că noi am depăşit această criză politică, că noi continuăm parcursul nostru european. Eu aş zice că nu neapărat în afara ţării ar trebui să vedem această problemă, dar cresc picioarele şi de la Chişinău. Sunt şi aici forţe politice interesate în destabilizarea situaţiei politice.

Deci, şi această problemă, cu aşa-numita frontieră de stat... Iată, mai recent, liderul transnistrean deja s-a agăţat de, chipurile, o altă problemă, de survolarea regiunii transnistrene de nave moldoveneşti. Sunt chiar nişte chestii ridicole, fiindcă, până la urmă, din informaţiile de care eu dispun, era vorba de un avion ucrainean, nu din Moldova. Unul care fotografia hotarul, fiindcă suntem în proces de delimitare a frontierei dintre Ucraina şi Republica Moldova, pe segmentul transnistrean. Or, eu cred că autorităţile de la Tiraspol cunosc acest lucru, fiindcă despre aceasta a fost informată şi Comisia Unificată de Control. Deci sunt provocări, este evident acest lucru.”

Europa Liberă: Şi de ce aceste provocări acuma?

Igor Corman: „Fiindcă acuma am depăşit criza politică, fiindcă acuma avem perspectiva summit-ului de la Vilnius, cu parafarea şi ulterior, la anul, semnarea Acordului de Asociere. Aşteptăm acuma la Vilnius Comisia Europeană să constate că Moldova şi-a îndeplinit a doua fază a Planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize. Şi aşteptăm să vină şi cu recomandarea către ţările membre ca să adopte şi decizia politică şi, până la sfârşitul anului viitor, să putem circula fără vize.”

Europa Liberă: Domnule preşedinte, dar poate Tiraspolul zădărnici acest proces de eurointegrare pentru întreaga ţară?

Igor Corman: „Depinde cum ne vom comporta noi, aici, la Chişinău. Ei încearcă să ne întindă o capcană şi să ne prindem în această capcană. Faptul că noi în Parlament am reuşit, împreună cu opoziţia, practic unanim, doar câţiva deputaţi s-au abţinut, am votat această declaraţie este un lucru bun, este un semnal că pe o problemă de interes naţional, cum este Transnistria, iată totuşi chiar şi cu forţele de opoziţie putem să avem un consens, să avem o poziţie comună. Este foarte important ca noi să fim calmi, să nu ne prindem în această capcană care ni se întinde şi să ne continuăm, pur şi simplu, parcursul nostru european, să ne obţinem ceea ce trebuie să obţinem într-un an şi jumătate.”

Europa Liberă: Parafarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană include şi regiunea transnistreană?

Igor Corman: „În modul ideal, aşa ar trebui să fie. S-a făcut şi invitaţia reprezentanţilor Transnistriei să participe la negocierile asupra Acordului de Asociere care include zona de comerţ liber. Nu am reuşit acest lucru, ei au refuzat. A făcut declaraţia, de fapt, şi şeful delegaţiei Uniunii Europene aici, la Chişinău, că până în 2015 se mai lasă timp de meditaţie pentru transnistreni. Noi tot în acest răstimp trebuie să fim în contact, să încercăm prin aceste măsuri de încredere, să promovăm mesajul, ideea că inclusiv pentru cercurile de afacere din Transnistria este foarte important să fie şi ei parte în proces. Dar, să vedem, trebuie să fim realişti. Nu putem să jertfim inclusiv situaţia din partea dreaptă a Nistrului din cauza faptului că în partea stângă, sub presiunea altora, din afară, nu se doreşte implicarea în acest proces.”

Europa Liberă: Această sumă enormă care vine din partea Uniunii Europene pentru sporirea gradului de încredere între cele două maluri ale Nistrului ajută?

Igor Corman: „Este greu de cântărit, să spunem aşa, care este impactul acestor măsuri de încredere cu sprijin financiar european. Oricum este un semnal politic bun. Noi nu putem să aşteptăm până când situaţia se va schimba în Transnistria. Noi, prin astfel de măsuri paşnice, trebuie să facem ceea ce putem, dar atâta timp cât în paralel Federaţia Rusă sprijină puternic financiar inclusiv şi direct bugetul din Transnistria, cu sume enorme, care depăşesc posibilităţile pe care le avem noi, inclusiv cu sprijinul europenilor. Este greu să spunem că balanţa se schimbă în altă direcţie, aceasta este realitatea.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, şi aceste provocări din partea Comratului, iată că s-ar fi adunat aceste 5.000 de semnături, localnicii de acolo ar cere ca şi Găgăuziei să i se dea statut de republică autonomă.

Igor Corman: „Şi acestea sunt nişte provocări. Spaţiul mediatic de aici, din Chişinău, a fost bulversat câteva zile de aceste ştiri, organizarea referendumului şi aşa mai departe. Chiar a doua zi am avut o discuţie telefonică cu Dmitrie Constantinov, care este preşedintele Adunării Populare şi s-a confirmat că, în primul rând, aşa-numitul comitet de iniţiativă nici nu este înregistrat, deci, nu are putere legală, nici o autorizaţie din partea Comisiei Electorale Centrale nu a fost eliberată. S-a vehiculat cifra de 5.000 de semnături, dar majoritatea lor, vreo 80-90 la sută din aceste semnături sunt falsificate, iar restul care şi-au pus semnătura nu ştiau pentru ce şi-au pus-o. Deci sunt nişte provocări.

Apropo, chiar am făcut o invitaţie domnului Constantinov să vină la Chişinău, împreună cu adjuncţii dumnealui din Adunarea Populară, să organizăm o întâlnire aici, să discutăm, într-adevăr, care sunt problemele reale. Eu nu exclud că poate sunt unele posibilităţi de îmbunătăţire a situaţiei de acolo, inclusiv şi sub aspect legal, dar trebuie să discutăm, trebuie să avem comunicare şi nu trebuie să lăsăm teren pentru cei care doresc doar să destabilizeze situaţia.”

Europa Liberă: Toată lumea laudă acest statut care a fost oferit unităţii teritorial-administrative Gagauz-Yeri, o autonomie largă, iar, pe de altă parte, ei sunt conştienţi că fără de suportul economic de la Chişinău şi această autonomie ar suferi multe eşecuri.

Igor Corman: „Eu la aceasta mă refeream. Deci, dacă sunt careva obstacole birocratice, trebuie să pătrundem în esenţa lucrurilor şi să vedem, acolo unde se poate, ca să le eliminăm. Dar despre statutul regiunii, ca autonomie, sigur că aici ce discuţii putem să purtăm, dacă, într-adevăr, soluţia care a fost atunci, la mijlocul anilor ’90, a fost lăudată şi de Consiliul Europei, şi e valabilă şi astăzi. Pur şi simplu, trebuie să comunicăm, să vedem dacă sunt alte obstacole, dacă sunt, dacă nu sunt, atunci să avem claritate şi să nu dăm posibilitate unor inşi care îndeplinesc alte comenzi să facă ceea ce fac ei.”

Europa Liberă: Revenind la parcursul european al Republicii Moldova şi la tema pentru acasă... Atât de mult se cere din partea demnitarilor europeni să se lupte cât mai înverşunat cu corupţia. Cadrul legal e perfect pentru ca această luptă să se ducă până a dezrădăcina fenomenul?

Igor Corman: „Este o întrebare foarte bună şi, de fapt, este întrebarea de bază, când noi vorbim de reforme, de modernizarea ţării, pe lângă agenda noastră externă pe lângă Uniunea Europeană, aici, într-adevăr, în prim-plan este reforma justiţiei şi combaterea corupţiei. Noi acordăm o atenţie mică la activitatea unor instituţii care sunt sub control parlamentar, de exemplu, Curtea de Conturi, Consiliul Concurenţei. Consiliul Concurenţei, poate, multă lume nici nu ştie în ţară cu ce se ocupă, dar, de fapt, oricum activează această instituţie. Depinde foarte mult de monopolizarea pe piaţa moldovenească, creşterea calităţii produselor moldoveneşti şi scăderea preţurilor la produse şi servicii. Noi ne plângem că preţurile sunt mai înalte ca în ţările europene şi nu înţelegem cine trebuie să facă acest lucru.”

Europa Liberă: Şi cine trebuie să facă acest lucru?

Igor Corman: „Consiliul Concurenţei joacă un rol foarte important aici. Dar, până acum, noi, cu criza politică cu care ne-am confruntat, n-am avut timpul necesar şi n-am acordat atenţia respectivă. Noi trebuie să le acordăm lor, în primul rând, instrumentariul legal ca ei să poată funcţiona. Iată noi, până în prezent nici nu am numit plenul şi o vom face neapărat până la sfârşitul lunii iulie, deci, încă în această sesiune. Noi trebuie să aprobăm prin hotărâre de Parlament structura acestui Consiliu şi noi trebuie să votăm o lege care trebuie să ducă la eficientizarea activităţii lor. Şi dacă noi le creăm cadrul legal, după aceasta putem să exercităm şi controlul parlamentar, să cerem de la ei ca să îşi facă meseria.

Or, Curtea de Conturi de Conturi, de exemplu, este, de fapt, unica autoritate publică, responsabilă, are funcţia de a controla formarea, administrarea şi utilizarea banilor publici, ca banii publici să ajungă la destinaţie, acolo unde au nevoie oamenii şi să nu fie furaţi sau direcţionaţi în alte părţi. Şi Curtea de Conturi, dacă vine cu un raport, constată unele lucruri, este datoria lor de audit, trebuie să avem mecanismul foarte clar cum sunt implementate aceste recomandări.

Aici trebuie să se autosesizeze şi Procuratura Generală, şi Centrul Naţional Anticorupţie, şi noi în Parlament trebuie să insistăm să folosim toate pârghiile pe care le avem, astfel încât să vedem, cine este vinovat să fie pedepsit conform legii. Deci, eu aici văd rolul Parlamentului, într-adevăr unul foarte important, şi lista acestor instituţii sub control parlamentar este mai lungă. Reforma Procuraturii Generale, de exemplu, această instituţie încă şi-a păstrat multe reminiscenţe din perioada sovietică, este o structură militarizată. Eu intenţionez, în viitorul apropiat, de asemenea, să am o vizită de lucru şi acolo. Am convenit împreună cu procurorul general să vedem iarăşi care sunt restanţele în Parlament ca să modificăm legislaţia în vigoare şi după aceasta să promovăm împreună, având voinţa politică, această reformă.”

Europa Liberă: Dar până la urmă cetăţenii ar putea să aibă dreptate când spun că lupta cu corupţia este doar o mimare.

Igor Corman: „Combaterea fenomenului corupţiei nu este unul simplu şi nu doar în Republica Moldova. În ţări cu tradiţii, în ţări civilizate, europene, acest fenomen există. Problema este că la noi a căpătat proporţii dezastruoase acest fenomen. Ca să începem eficient lupta împotriva corupţiei aceasta nu înseamnă că doar câteva cazuri, acolo, pentru statistică, la nivel mic, când cineva îi pune câteva zeci de lei cuiva în buzunar, la un spital sau în altă parte, dar trebuie să o luăm sistemic, de sus. În primul rând, trebuie să pregătim şi să dăm tot suportul politic şi apoi să controlăm instituţiile care sunt responsabile cu această sarcină.”

Europa Liberă: Deocamdată, se creează impresia că doar dumneavoastră, câţiva demnitari, aţi vrea, dar sistemul e mai puternic.

Igor Corman: „Trebuie să ne pătrundem noi toţi cei care suntem la guvernare, mă refer aici la majoritatea parlamentară, de importanţa acestui lucru. Noi trebuie să atragem şi cetăţenii în acest proces, fiindcă corupţia are două părţi: unul – care ia bani, dar este şi altul – care dă bani. Noi trebuie să recăpătăm încrederea cetăţenilor, ca atunci când ei se adresează nouă, deputaţilor, sau instituţiilor respective cu plângeri, cu semnalarea anumitor fapte, atunci ei găsesc un sprijin şi nu trebuie să meargă cu plicul undeva, dar trebuie să lupte împreună cu noi împotriva corupţiei.

Or, la moment, eu cred că această încredere lipseşte şi atunci oamenii încearcă să găsească căi, reieşind din realităţile care sunt şi aceasta nu duce la combaterea corupţiei, dar din contra duce şi mai mult la înrădăcinarea acestui fenomen în societatea noastră. Vom încerca, pas cu pas, vom depune eforturi ca să schimbăm lucrurile. Şi dacă primii paşi vor fi făcuţi, şi oamenii vor simţi că deja s-a pornit, parcă, o schimbare, atunci, va fi, cred, un exemplu bun şi în societate. Şi, dacă vom avea aliaţi cetăţenii de partea noastră, ne va fi mai uşor.”

Europa Liberă: Domnule preşedinte Corman, vreau să încercaţi să caracterizaţi relaţia stat-biserică. Nu vi se pare că prea mult s-a implicat biserica în politică şi politicul în biserică?

Igor Corman: „Eu înţeleg subtextul întrebării pe care mi-aţi pus-o. Iarăşi, ultimele evenimente care au loc, sunt şi anumite bănuieli, ca să spun aşa, că şi biserica este antrenată într-un joc. Vorbeam anterior de ceea ce se întâmplă în Transnistria, ceea ce se întâmplă în Găgăuzia, prin anumite personaje, spuneam că sunt şi la Chişinău forţe politice foarte interesate şi vedem chiar deschis că opoziţia, chiar liderul opoziţiei nici nu a ascuns lucru, încearcă să antreneze biserica.

În primul rând, statul nostru este laic, biserica este separată de stat şi cred că este bine să fie aşa. Biserica trebuie să se bucure de toată independenţa pe care o are. Eu nu vreau acum să încep să analizez starea de lucruri din biserică. Cred că cunosc oamenii foarte bine. Şi acolo sunt multe semne de întrebare. Cu siguranţă, noi avem mulţi preoţi devotaţi cauzei, care se ocupă de sufletele creştinilor şi sunt modeşti, şi îşi duc crucea aşa cum trebuie să o ducă un preot. Or, pe de altă parte, ştim foarte bine că este un fenomen foarte urât când oamenii nu că doar sunt manipulaţi, dar sunt folosiţi. Când vezi preoţi cu case cu două etaje şi cu maşini, cu jeepuri, din start apare întrebarea: „Care este, de fapt, rostul acestor preoţi?”. Or, religia spune cu totul altceva. Sigur că preoţii nu ar trebui să se implice în politică, categoric, ceea ce nu putem spune că biserica nu poate să ia anumite poziţii, să vină cu anumite reacţii în nişte subiecte care îi vizează. Este un lucru normal. Şi atunci politicienii, societatea trebuie să fie în permanenţă în dialog cu feţele bisericeşti, să limpezească aceste lucruri.

Dar, vedeţi, că tot agiotajul acesta care s-a pornit de la aşa-numita lege a anitidiscriminării sau legea privind egalitatea de şanse nu este adevărat. Şi atunci eu mă întreb: cei care reprezintă biserica şi care vin cu astfel de critici, ei ori nu s-au aplecat asupra textului legii, ori nu doresc să facă acest lucru şi intenţionat manipulează oamenii. Fiindcă nu are nimic comun textul legii, care asigură egalitatea în drepturi, pentru categorii foarte largi din societate – femei, copii, persoane cu dizabilităţi ş.a.m.d. – şi undeva sunt menţionaţi şi reprezentanţii minorităţilor sexuale. Păi, bine, ei sunt parte a societăţii. Nu poţi să-i dai afară de la lucru doar pe motivul acesta. Aceasta spune legea. Mai mult nimic. Absolut nici o tangenţă cu familia, cu adopţia copiilor, cu religia noastră creştină, ortodoxă. Eu cred că cei care fac acest lucru ar trebui să se gândească ei la Dumnezeu, în primul rând, şi să-şi schimbe atitudinea, să fie mai sinceri şi cu oamenii, şi să-şi slujească creştinii, aşa cum aşteptăm noi de la ei.”