De ce cresc monarhiștii în România

Castelul Peleș

Absenţa soluţiilor, certurile permanente, nemişcarea care domneşte în economie, sunt tot atâtea motive pentru români să-şi dorească şi altceva.

Aproape 45 la suta dintre romani considera ca monarhia are avantajul de a fi independenta de partide si de a fi realmente un arbitru in viata politica, dar in acelasi timp peste jumatate dintre cei intervievati mizeaza totusi pe republica, fiindca presedintele este votat periodic si, deci, nu capata prea multa putere. Raspunsurile au fost date in cadrul unui sondaj facut de INSCOP din care rezulta ca in cazul unui referendum privind forma de guvernamint 27,2 la suta dintre romani ar fi de acord cu reinstaurarea monarhiei.

Este un scor aproape dublu fata de sondajul din octombrie anul trecut (14%) si o crestere brusca a celor care s-ar indrepta spre monarhie. O cercetare mai veche facuta de IMAS pentru Fundatia Soros (2002) ne dadea si detaliile despre regalistii romani: o treime dintre ei se aflau in Bucuresti, Banat si secuime, iar barbatii erau mai monarhisti decit femeile (53 la suta). 75 la suta dintre regalisti absolvisera liceul si cam tot atitia erau pensionari.

Intre timp, acest portret al monarhistului: barbat aflat la virsta senectutii, cu studii medii, bucurestean, ungur sau din Timisoara s-a modificat, dar studiile recente nu intra in astfel de amanunte. E posibil ca numarul regalistilor sa fi crescut din cauza lipsei de viziune a liderilor politici si a conflictelor care au aruncat, din nou Romania la periferia zonei democratice. La inceputul anului trecut, 36 la suta dintre romani aveau incredere in regele Mihai, care a obtinut astfel un indice de incredere mai mare decit orice politician.

Fostul premier liberal, Calin Popescu Tariceanu, unul dintre sponsorii Casei Regale spune mereu ca „opteaza pentru monarhie”, dar cind a fost la putere nu a avut nicio tentativa prin care sa clarifice lucrurile. Regele Mihai are 92 de ani si a fost obligat sa abdice de catre regimul comunist la 30 decembrie 1947, dupa ce fusese decorat nu doar de presedintele american Harry S. Truman, ci si de liderul Uniunii Sovietice Iosif V. Stalin pentru contributia sa la scurtarea celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Dupa caderea lui Ceausescu, politicienii romani nu au mai pus in discutie restaurarea monarhiei, desi orice referendum ar fi fost de departe cistigat de catre republicani, fiindca istoria invatata la scoala le-a inoculat multor romani o serie de prejudecati despre monarhie printr-o serioasa operatiune de manipulare a istorie, care a avut loc în perioada regimului comunist.

Prejudecatile par sa se estompeze si tot mai multi romani care vin din Spania, locul preferat al exilului in zilele noastre, sau care calatoresc in Vest, par mai deschisi spre noi experiente politice. 45 la suta dintre romani au acum o parere buna si foarte buna despre Regele Mihai (INSCOP Research, Adevarul, 30 iulie 2013). Absenta solutiilor, certurile permanente, nemiscarea care domneste in economie, sint tot atitea motive pentru romani sa-si doreasca si altceva. Cum spunea cunoscutul istoric interbelic Nicolae Iorga, „Regele e singura continuitate posibila” intr-o societate in „ale carei asezaminte publice, de la Biserica pina la Banca Nationala, se pleaca inaintea capriciilor stapinirii in subordine” (Nicolae Iorga, Supt Trei Regi, Editura Pro, 1999, p. 495). Este vorba despre traditia politizarii si nepotizarii tuturor institutiilor publice, iar Nicolae Iorga credea ca doar regele, de vita prusaca mai poate schimba lucrurile.

Aproape 30 la suta dintre romani se gindesc acum la monarhie, desi Regele este aproape centenar, iar printul Nicolae, nepotul său cel mai mare si posibilul succesor pe linie masculina, care s-a mutat in Romania acum doi ani, nu a invatat inca sa vorbeasca romaneasca.

Monarhia apare in discutie in timpul crizelor politice de lunga durata, dar acum ar putea fi pentru multi o solutie de viitor, fiindca au disparut liderii de tip locomotiva, iar partidele sint tot mai lipsite de vlaga si de idei. Monarhia este totusi doar o ipoteza, nesustiunta de nicio forta politica.