Nesemnarea de către Putin a tratatului CFE a privat NATO de ultima forma de presiune asupra Rusiei.
Spre deosebire de Uniunea Europeană, care se implică activ în negocierile Chișinăului cu Tiraspolul, NATO nu dispune de niciun mijloc de presiune asupra Rusiei pentru a o determina să își retragă trupele și armamentul de acolo.
In trecut, situația era mult mai simpla: Rusia se angajase public sa se retragă din Transnistria, la conferința OSCE de la Istanbul din 1999.
Acea conferință a fost însă doar apogeul perioadei pro-europene a deceniului Ielțîn. Fostul președinte căuta foarte mult favorurile Uniunii Europene, Rusia își văzuse de altfel o scurta vreme retras dreptul de vot in OSCE din pricina campaniei militare din Cecenia. Tot așa, alte conflicte înghețate, precum cel din Abhazia, erau permanent pe agendă, așa încât promisiunea retragerii din Transnistria se impunea de la sine, din partea Rusiei, ca un angajament logic si pragmatic.
Un alt mijloc de presiune al NATO asupra Rusiei era Tratatul asupra Armamentului Convențional in Europa (CFE). Acel tratat, care împiedica Rusia sa posede mai mult de un plafon fix de armament greu, tancuri si trupe in partea sa europeană a fost denunțat de Putin in 2007.
Nesemnarea de către Putin a tratatului CFE a privat NATO de ultima forma de presiune asupra Rusiei.
Transnistria e locul în care se desfășoară unul din așa-numitele conflicte înghețate. Celelalte sunt încă două mici regiuni separatiste de pe teritoriul Georgiei: Abhazia și Osetia de sud, unde sunt prezente trupe rusești, precum și regiunea Karabahului din Azerbaidjan, care e ocupată de Armenia, cu sprijin rusesc.
Soldaţi ruşi la Tskhinvali
Dacă în cazul Armeniei și al Karabahului ficțiunea e că Rusia nu are nimic de zis, în schimb Abhazia și Osetia de sud sunt independente de facto doar datorită prezenței trupelor rusești, în vreme ce Georgia este un potențial membru în NATO.Relațiile Georgiei cu NATO au rămas blocate din vara anului 2008. La summitul NATO din primăvara acelui an, ținut la București, cei 28 de membri ai Alianței au decis să îi ofere Georgiei promisiunea ca va deveni membru al NATO. Gestul a nemulțumit profund Moscova, iar el a fost urmat, la doar câteva luni, de scurtul război din luna august 2008, când trupele rusești au intervenit in Georgia in sprijinul republicii separatiste Osetia de Sud, ajungând la câțiva kilometri de Tbilisi si tăind comunicațiile capitalei cu orașele de pe litoralul Marii Negre.
Chiar daca ulterior forțele rusești s-au retras in interiorul limitelor administrative ale Osetiei de Sud, aceasta rămâne independentă de facto, așa cum este si cealaltă regiune separatistă a Georgiei: Abhazia.
Nici acolo NATO nu efectuează vreo presiune în mod deschis, cu toate că Georgia rămâne, potențial, un viitor membru al Alianței.