„Succesul american porneşte de la determinarea cetăţeanului de a-şi lua destinul în mâini şi de a construi ceva”

De Ziua Independenţei, unei naţiuni tinere i-ar sta bine să îşi pună întrebări existenţiale, lăsând la o parte, măcar de sărbători, lamentările, dar şi trufia descendenţei, recursul la vitregii geopolitice sau concursul nefericit de împrejurări. La o adică, asemenea întrebări nu strică nici în viaţa cotidiană, dacă naţiunea, tânără şi bezmetică, îmbătată de iluzia dreptului inalienabil la un viitor, nu are frica de oglindă.

Pornind de la această convingere, pe care sper să o împărtăşiţi, mi-am găsit interlocutorul potrivit care să ne spună care sunt ingredientele ce au favorizat coagularea naţiunii americane, cea care şi-a căpătat dreptul să instituie modele în diverse domenii ale progresului civilizaţional.

Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere, astăzi se află ambasadorul Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii, Excelenţa Sa, Igor Munteanu.

Vasile Botnaru

Europa Liberă: În Republica Moldova, Ambasada Statelor Unite este omniprezentă, cu un personal care acoperă diverse domenii. Îl vedem pe ambasadorul american mereu intervenind cu sugestii şi cu donaţii şi aceasta creează o impresie că americanilor le pasă de tot ce facem noi. La un moment dat, chiar există un fel de alintare. Este, într-adevăr, Republica Moldova atât de prezentă pe agenda Statelor Unite, aşa cum este pe agenda ambasadorului?

Igor Munteanu: „Fiecare ambasador a adus o contribuţie foarte importantă la consolidarea cooperării dintre Republica Moldova şi Statele Unite şi fiecare misiune a Statelor Unite este, în mod tradiţional, activă în arealul, în ţara în care se găseşte. Respectiv, faptul că domnul ambasador William Moser vine cu idei noi se face văzut prin iniţiativele pe care le lansează pe domeniul economic, pe politici sociale, pe programe de asistenţă a ţării noastre. Este, de fapt, o continuare a tradiţiei de a privi spre Republica Moldova cu încurajarea ca ţara noastră să devină mai consolidată, mai unitară, mai plină de optimism social şi mai aproape de valorile occidentale. Statele Unite pun valoare şi accent pe această tranziţie reuşită a ţărilor care s-au desprins de URSS, pentru că a fost o decizie geopolitică justă. Lumea s-a schimbat, după 1991, şi, cu toate că adeseori suntem tentaţi să privim la jumătatea goală a paharului, lumea s-a schimbat în mod fericit prin faptul că s-a destrămat sistemul bipolar, că s-au construit posibilităţi de integrare în lumea occidentală a unor areale largi de populaţii şi de teritoriu, Europa Centrală, Europa de Sud-est a devenit diferită, mult diferită. Republica Moldova se ancorează la acest spaţiu de stabilitate, de prosperitate şi solidaritate democratică. Ceea ce trebuie să facem, în continuare, este doar să maximizăm valoarea şi beneficiile acestei ancorări occidentale, astfel încât cetăţenii să recunoască, să existe un grad de acceptabilitate al acestei decizii geopolitice.”

Europa Liberă: Dar se creează impresia că Occidentul ne cam remorchează şi, la un moment, dat noi nici nu mai vâslim.

Igor Munteanu: „Dacă se creează această percepţie, nu în mod necesar este adevărată. Noi vâslim în aceeaşi direcţie, suntem parteneri trataţi cu respect. Evident că instituţiile publice sunt într-un proces de reformă care creează o atmosferă oarecum tensionată adeseori, iar crizele succesive prin care trece sistemul politic şi economic al ţării noastre arată că este un proces natural, organic de adaptare la lumea civilizată. Şi, când spun „lumea civilizată”, am în vedere, în primul rând, lumea occidentală, Uniunea Europeană, Statele Unite, ţări sau modele de guvernare spre care nu am făcut doar o predilecţie estetică, ci am făcut o alegere geopolitică. Ancorarea, sigur că toate ţările din spaţiul nostru comun, Europa Centrală şi de Sud-est, au fost remorcate, pe anumite sectoare importante, pentru a se transforma şi, după aceasta, a deveni, prin firea lucrurilor, contribuitoare la reformele din ţările vecine. Aşa a fost cazul Poloniei care a avut o tranziţie foarte dificilă, cazul României, cazul Cehiei, cazul Slovaciei. Toate aceste ţări nu au mers pe culoare cristaline, au avut şi urcuşuri, au avut şi căzături importante. Pot să număr pe degete numeroşi şefi de stat care au fost problematici pentru lumea occidentală în aceste ţări şi, în acelaşi timp, au fost remorcate, asistate să ia decizii corecte pe sectoarele de bază. Şi acestea sunt transformarea sectorului de securitate, reformele structurale în economie, transformarea instituţiilor de stat, descentralizarea locală şi responsabilizarea politicienilor. Aceste cinci ingrediente ale reformelor din Europa Centrală au adus credibilitate acestor ţări şi au ajutat Occidentul să integreze, să asimileze şi să compatibilizeze normele şi practicile din aceste ţări.”

Europa Liberă: În percepţia multor oameni, există senzaţia că Occidentul totuşi nu este dezinteresat, că vezi Facebook-ul plin de asemenea observaţii, că, de fapt, îşi plasează agenţii, cheltuie banii care îi prezintă drept donaţie. Spuneţi-mi, vă rog, de ce Occidentul vrea neapărat să ne remorcheze, să ne aducă la standardele pe care le practică?

Igor Munteanu: „Vorbind despre instituţiile Occidentului, Uniunea Europeană, e evident că, reprezentând interesele statelor membre, Uniunea Europeană încearcă să pacifice frontierele sale, să atragă într-o spirală de stabilitate, stabilizare, reformă, prosperitate, depăşirea conflictelor intestine, interne ale acestor ţări. Şi evident că aceasta aduce cu sine mai multe beneficii economice şi economiilor sale, şi ţărilor pe care le tractează, le remorchează. Deci eu nu văd nimic condamnabil în dorinţa Occidentului de a vedea în ţările din regiunea Europei de Sud-est o zonă de stabilitate, prosperitate, o zonă în care îşi proiectează soft power-ul, puterea mişcătoare a transformărilor. Spre deosebire de alte regiuni sau state, care se văd state pivot, Uniunea Europeană are o forţă extraordinară prin această politică a soft power-ului care completează reformele incrementale, instituţionale, dă un sens de legitimitate procesului şi transformă mentalităţile. Or, niciodată nu s-a întâmplat ca reformele să meargă de la sine, într-o mişcare pozitivă... Întotdeauna elitele politice şi-au asumat responsabilităţi pentru că au considerat modelul cultural, politic, economic al Occidentului, al Uniunii Europene, în acest caz, un model care doar creşte prestigiul segmentului de populaţie din care face parte şi a ţării, şi dă legitimitate. Şi Statele Unite au politici importante de soft power. Şi mă voi referi evident la programele de schimburi culturale, de schimburi între universităţi, programele de promovare a culturii şi limbii engleze în ţările în care Statele Unite au ambasadă. Cred că trebuie să dăm merit Ambasadei americane de la Chişinău pentru efortul extraordinar pe care îl face în acest domeniu, cultivând atracţie pentru cultura şi civilizaţia pe care o reprezintă şi, în acelaşi timp, deschizând tinerilor apetitul pentru a se educa, pentru a creşte profesional şi pentru a deschide drumul spre importantele universităţi americane. Aş menţiona, de exemplu, în acest context că, din primele 100 de universităţi ale lumii, 80 de universităţi sunt americane. Respectiv, această valoare adăugată a studiilor americane o resimte fiecare absolvent al unei universităţi din Republica Moldova şi doreşte să ajungă în acest spaţiu care conferă, prin educaţia pe care o primeşte acolo, acces facilitat la angajare, capabilităţi sporite pentru inovaţii, pentru cercetare şi pentru dorinţa de a fi, până la urmă, un cetăţean respectat.”

Europa Liberă: Ştim ce face Ambasada Statelor Unite, mai mult sau mai puţin. Şi, la rându-ne, avem Ambasadă Republicii Moldova, dar condiţiile şi potenţialul evident sunt greu de comparat. Cum faceţi faţă unei simetrii probabile, ca să fiţi la fel de prezent dumneavoastră, în ipostaza de ambasador în Statele Unite?

Igor Munteanu: „Sincer vorbind, niciodată nu ne-am pus drept obiectiv să echilibrăm efortul pe care îl face, îl aduce Ambasada Statelor Unite la Chişinău, ci doar să participăm, să contribuim la acest concert al naţiunilor prezente, prin misiuni diplomatice la Washington, şi să aducem în atenţia politicienilor din Statele Unite interesele particulare pe care ţara noastră le are, să construim parteneriate acolo unde nu există şi să le dezvoltăm pe acelea care deja există. Şi mă voi referi aici la posibilitatea de a lucra cu universităţile. Avem o relaţie excelentă cu American Council care ar dori să ajute la acest program de reformare a sistemului educaţiei publice, universitare şi de alt nivel. Mă refer, de asemenea, la interesul nostru de a angaja şi a ancora companii importante americane care să aducă beneficii dezvoltării sustenabile, pe sectorul energetic, pe sectorul infrastructurii, pe sectorul educaţional. Sunt în aşteptare mai multe proiecte cu miză geopolitică, ca să zic aşa, pentru Republica Moldova pe aceste sectoare. Statele Unite sunt deschise şi evident prin anumite departamente importante, ca Departamentul Energiei, Departamentul Comerţului, îşi doreşte un angajament mai important cu Republica Moldova, chiar dacă este o situaţie mai dificilă, în acest moment, peste tot în lume, inclusiv în Statele Unite. Reducerile de buget în Statele Unite afectează anumite instituţii, afectează anumite politici care erau considerate tradiţionale în Statele Unite. Şi, în aceste condiţii, evident că nu trebuie să privim spre Statele Unite doar ca la un finanţator net al tuturor ideilor şi iniţiativelor noastre. Trebuie să privim ca un partener care îşi asumă responsabilităţi, care este matur, care poate construi o relaţie pe termen lung şi nu doar pe interese de moment. Din această perspectivă, evident că noi aducem acele elemente de credibilitate mesajului, prin angajarea corpului politic şi menţionez aici existenţa unui Caucus pentru Republica Moldova, în Congresul Statelor Unite, cu oameni influenţi, congressmeni care îşi pun cuvântul pentru prioritatea Republicii Moldova. Deşi noi nu suntem singuri şi, în general, spaţiul politic din Washington este extrem de competitiv. Deseori m-am prins asupra faptului că austriecii se plâng permanent că nu au suficientă atenţie din partea Statelor Unite pentru că sunt o naţiune prea mică. Probabil, sună un pic umoristic, dar toată lumea caută şi „vânează” atenţie din partea Statelor Unite pentru iniţiativele care reflectă interesele naţionale ale ţării lor.”

Europa Liberă: Un indiciu al prezenţei în câmpul de atenţie al americanilor este prezenţa în presa americană. Şi Moldova nu întotdeauna este favorizată sau, dimpotrivă, apare cu lucruri mai „trăsnite”, cum ar fi înghiţitorul acesta de săbii sau lucruri reprobabile. Ce trebuie să se întâmple, ca să ajungi în presa americană şi să te bucuri de acest lucru?

Igor Munteanu: „Sînt mai multe reţete pentru ca să ajungi în atenţia publicului american. Cea mai cumsecade reţetă ar fi să creezi o valoare adăugată faţă de interesele pe care le are publicul american... Publicul american este interesat de creşterea economică, de pieţe noi, de locuri de muncă. Respectiv, cuvântul de aur pentru publicul american este jobs, este locuri de muncă, în acest moment... Sigur că ţara noastră, fiind de talie mică, nu-şi poate permite să ofere regimuri preferenţiale pentru toate companiile americane, pentru creşteri spectaculoase de miliarde de dolari în comerţul extern pentru Statele Unite. Noi încercăm, pas cu pas, să găsim nişe pentru exporturile produselor moldoveneşti şi pentru atragerea investiţiilor americane pe domeniile noastre de prioritate. Şi am menţionat deja câteva dintre ele. În acelaşi timp, avem nişte obiective foarte clare: trebuie să semnăm o nouă generaţie de acorduri pe terenul economic. Aş menţiona aici TIFA (Trade and Investment Framework Agreements) pentru care trebuie să muncim, împreună cu toate instituţiile care reprezintă guvernul Republicii Moldova, să sporim domeniul de vizibilitate pentru companiile americane şi, în acelaşi timp, să aducem produse de calitate, produse agricole organice, textile, software din comunitatea de IT-uri din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Adică să trecem de un „Onişcenko” american, cum ar veni?

Igor Munteanu: „Statele Unite nu au „Onişcenko” şi aceasta este o mare diferenţă pe care trebuie să o luăm în consideraţie. Este o piaţă mare, stabilă, aproape 400 de milioane de consumatori, cu reguli clare, fără niciun fel de dedesubturi sau gheşefturi care se aşteaptă la decidenţi. Respectiv, din acest punct de vedere, ajungând pe această piaţă americană, trebuie doar să menţii ritmul relaţiilor tale comerciale. Ar trebuie să fie foarte atractiv pentru producătorii care se află în business nu doar pasager, dar îşi construiesc o companie, un business pe termen lung. Partea spectaculoasă este că şi business-ul din Republica Moldova învaţă această lecţie, se adaptează pieţelor internaţionale. Aşa cum descoperă China vinificatorii din Republica Moldova, tot aşa descoperă Statele Unite IT-iştii, companiile din IT. În acest moment, cea mai mare parte a produselor sectorului IT se vinde în Europa în Franţa, Marea Britanie, dar nu atât de mult în Statele Unite. Noi trebuie să creăm cluster-e de companii care sunt doritoare şi au capacitatea de a intra pe această piaţă şi să-i ajutăm la nivelul politicelor de stat, la nivelul beneficiilor pe care companiile care exportă mai mult au mai multe scutiri din partea statului.”

Europa Liberă: Mai ales că avem exemple proeminente cum ar fi Endava. În momentul acesta, aveţi nişte produse pe piaţa americană? Zic aveţi pentru că vă aflaţi la Washington, să le observaţi, să ziceţi cu mândrie: „Acesta e produs moldovenesc”?

Igor Munteanu: „Există o infuzie importantă de exporturi de vinuri în câteva state, printre care Virginia şi Pennsylvania. Nu avem însă un comerţ puternic cu Statele Unite în acest moment. Volumul total al relaţiilor comerciale este sub 100 de milioane de dolari anual, ceea ce este nesatisfăcător. Sunt mai multe lucruri care ar trebui, într-un fel, tratate cu mai multă atenţie de către ministrul economiei, de către toate agenţiile care sponsorizează şi promovează exporturi mai mari din Republica Moldova. Că o ţară mică, deschisă la pieţele internaţionale, trebuie să fie flexibilă, adaptabilă şi să-şi asume iniţiative. Ambasadoarea Estoniei, când se prezintă, întotdeauna zice: „Ştiţi, aţi auzit de Skype? Aceasta e Estonia!” Republica Moldova, de asemenea, trebuie să caute nişe prin care să demonstreze că are suficientă inteligenţă, are suficientă sinergie dintre politicile statului şi sectorul privat, singurele care pot să facă diferenţe pe pieţele internaţionale. Dar, dincolo de aceasta, sigur că angajamentul Statelor Unite nu se reduce, nu se rezumă doar la comerţ. Există determinante care menţin Statele Unite puternic conectate la Europa. Aş menţiona aici faptul că, din 7 iunie, s-au pornit negocierile asupra Acordului transatlantic de inovaţie şi comerţ cu Uniunea Europeană. Nu se ştie cât vor dura aceste negocieri pentru că aceste două economii acoperă peste jumătate din produsul global curent. Respectiv, integrarea dintre aceste două pieţe, probabil, va reprezenta cel mai important lucru care se întâmplă în acest secol. Şi este bine ca şi Republica Moldova să-şi adapteze, într-un fel, comportamentul şi acţiunile, iniţiativele viitoare la acest proces gigantic care se întâmplă: integrarea celor două economi, americană şi europeană, pentru ca să dea tonul următoarelor schimbări din economia lumii. Trecem printr-o criză de proporţii pe plan global. Statele Unite îşi modifică politica, în raport cu anumite regiuni, devine mai activă în Asia şi, în acelaşi timp, nu poate renunţa şi nu va renunţa la cooperarea şi alianţele tradiţionale cu partenerii europeni. În acest context, interesul pentru regiunea noastră, pentru Europa de Sud-est, pentru Europa Centrală rămâne ancorat la determinantele geopolitice ale Statelor Unite. Republica Moldova trebuie să „danseze” în acelaşi ritm cu partenerii şi vecinii săi, pentru ca să devenim mai relevanţi decât suntem în acest moment. Şi această relevanţă geopolitică pe agenda americană ne va ajuta să rezolvăm şi probleme intractabile sau pe care le consideram, până în acest moment, intractabile, cum este conflictul transnistrean, cum este uneori relaţia dificilă pe care o avem cu ţări mai mari şi, evident, cu privire la modelul economic de dezvoltare pe care ţara noastră îl merită pe deplin.”

Europa Liberă: A propos, de conflictul transnistrean, cu mai multe ocazii, şi diverşi decidenţi occidentali au sugerat Moldovei să nu fie doar consumator de securitate, dar să fie şi generator de securitate, ca să îşi câştige mai lesne statutul de partener. În acest sens, ce aşteaptă americanii de la Republica Moldova, după suficient consum de securitate?

Igor Munteanu: „Statele Unite sunt conştiente de complexităţile tranziţiei noastre, nu au aşteptări exagerate faţă de noi. În acelaşi timp, evident că aşteaptă ca noi să avem o situaţie politică stabilă, să fim predictibili şi să devenim, într-adevăr, contribuitori la anumite acţiuni internaţionale de menţinere a păcii sau de susţinere a unor democraţii tinere. Pentru că, după cum georgienii sunt foarte activi în America Latină, pe partea de nord a Africii, după cum lituanienii sunt foarte activi în susţinerea dezvoltărilor democratice în Cuba, tot astfel, Republica Moldova trebuie să-şi găsească o nişă pentru asistenţă internaţională.”

Europa Liberă: Chiar dacă Moldova este o democraţie tânără?

Igor Munteanu: „Absolut. Este aşteptată. Este nevoie doar de voinţă politică pentru ca acele elemente pozitive care pot să însemne mult pentru o democraţie incipientă, să fie transmise, într-un mod sistematic. Şi noi să avem această responsabilitate pentru procesul comun de cultivare a unor standarde democratice, peste tot în lume, în măsura posibilităţilor noastre, dar alături de partenerii noştri de nădejde pentru că parteneriatele nu sunt cadouri. Ele sunt construcţii politice sau geopolitice care necesită timp, migală şi dedicaţie. Nu este bine pentru Republica Moldova să se autocomplacă în statutul sau în rolul de consumator, fie de stabilitate, fie de asistenţă directă din partea democraţiilor. Trebuie să completăm tabloul instituţional cu oameni dedicaţi şi cu mijloace externe. În acelaşi timp, trebuie să devenim noi, la rândul nostru, producători şi contribuitori de stabilitate şi reforme în alte ţări. Aceasta va aduce credibilitate şi va aduce un angajament mai puternic din partea statului în care am privilegiul de a reprezenta Republica Moldova.”

Europa Liberă: Aveţi o şedere deja suficient de îndelungată. Nu a trebuit neapărat să ajungeţi acolo ca să-mi răspundeţi la următoarea întrebare: relaţiile americanilor cu Europa, generaţiile care acum sunt motoarele interne ale Statelor Unite, mai ţin minte că, de fapt, părinţii au plecat din Europa? Tratează Europa ca pe un continent care a dat naştere, de fapt, la ceea ce înseamnă astăzi Statele Unite?

Igor Munteanu: „Naţiunea americană este o construcţie istorică, formată din mai multe valuri succesive de emigraţii. Respectiv, emigraţia din Europa a fost, pe timpuri, covârşitoare şi a dat, într-un fel, o anumită coerenţă culturală, limbă, biserică şi alte lucruri. Dar construcţia naţiunii americane nu este încheiată. Sunt noi valuri de emigranţi, sunt noi influenţe asiatice, latino-americane care transformă acest model civilizaţional şi aduce şi noi obligaţii. Din acest motiv, Statele Unite migrează pe politica de repivotare spre bazinul Asiatic, spre Australia, spre Japonia, spre formarea de noi alianţe în această regiune şi totodată menţinând, prin intermediul comunităţilor existente cu origini din Europa, interesul pentru bătrânul continent. ”

Europa Liberă: Adică nu se opresc doar la pagina europeană în albumul de familie, dar răsfoiesc mai departe.

Igor Munteanu: „ Absolut deloc. Dar totodată trebuie să menţionez că decidenţii americani sunt foarte conştienţi de faptul că nu îşi pot rupe rădăcinile de pe bătrânul continent, chiar dacă adeseori politicile europene generează şi comentarii mai caustice sau chiar ironice. Criza din eurozonă a fost un catalizator important al criticilor în adresa unor instituţii şi, în acelaşi timp, fără alianţa şi aliaţii europeni, multe dintre proiectele importante la care au lucrat decidenţii americani, nu ar fi fost posibile. Există acest parteneriat stabil pentru Afganistan, există acest parteneriat stabil pentru sistemul de apărare antiaeriană, instalat în regiunea noastră, şi sunt foarte multe obiective comune: cercetare şi inovaţia, dezvoltarea unor noi tehnologii, revoluţia gazelor, deşi din Statele Unite, probabil, este unul din cele mai importante evenimente care se întâmplă în Statele Unite în acest moment, care vor limita la zero în următorii 10-15 ani, importurile de hidrocarburi şi vor transforma Statele Unite în cel mai mare furnizor de energii, de gaz lichefiat economiilor care vor cumpăra acest gaz de şist. Evident că, în acest moment, Statele Unite construiesc terminale care le vor permite să exporte masiv gaz lichefiat inclusiv spre Europa. Şi acest lucru aduce o valoare adăugată parteneriatului strategic dintre europeni şi americani. Cu siguranţă, acest lucru ar trebui să intereseze şi Republica Moldova, pentru că orice alternativă la actuala infrastructură a importurilor de gaze reprezintă o contribuţie la stabilitatea şi independenţa sistemului energetic în Republica Moldova. Lituanienii sunt foarte activi, polonezii sunt foarte activi, România este foarte activă în parteneriatele strategice cu Statele Unite, după cum şi ţările din Europa Occidentală, care, evident, sunt conştiente de importanţa stabilităţii sectorului energetic. ”

Europa Liberă: Am să fac apel, din nou, la calitatea dumneavoastră de analist subtil, de om care aţi condus foarte mult timp instituţia numită „Viitorul”, că aşa vă ţineam minte noi, înainte de misiunea diplomatică şi aş vrea să ne spuneţi despre câteva lucruri care ar trebui să le învăţăm de la americani, ca să ajungem măcar pe aproape de prosperitatea şi de motivaţia naţională.

Igor Munteanu: „Lecţiile succesului american cred că sunt accesibile pentru oricine. Succesul american porneşte de la determinarea cetăţeanului de a-şi confirma propriile talente, de a-şi lua destinul în mâini şi de a construi ceva. Pare simplu, în acelaşi timp, acest model individualist a creat Statele Unite de astăzi. Nu s-ar fi întâmplat nimic, dacă cetăţeanul nu şi-ar fi luat iniţiativa pe timpuri, cu sute de ani în urmă, şi nu ar fi descins spre nişte locuri sălbăticite sau sălbatice. ”

Europa Liberă: Unde au bătut ţăruşul...

Igor Munteanu: „Unde au bătut ţăruşul şi unde au început să construiască primele oraşe, primele artere, primele drumuri şi aşa mai departe. De atunci şi până astăzi acest model a fost reţeta de succes a Statelor Unite. Şi cred că, dacă ar trebui să învăţăm ceva de la americani, este să ne luăm iniţiative, să fim responsabili de ceea ce facem, să preţuim justiţia şi să avem încredere. Pentru că familia americană este puternic independentă şi este puternic formatată de legătura cu biserica, de legătura cu comunitatea şi de dorinţa de a impresiona. Sigur, rădăcini germane, rădăcini italiene, rădăcini româneşti găseşti la fiecare pas. În orice oraş american, poţi să regăseşti această matrice culturală europeană. Naţiunile mici, tinere, aşa cum suntem noi, cum sunt balticii, pun foarte mare preţ pe legătura cu comunităţile lor. Doar în regiunea Illinois-ului, a oraşului Chicago, locuiesc peste 800 000 de lituanieni, ei spun că chiar peste 1 milion. Au reprezentanţi politici, care reprezintă această comunitate în Congresul american şi întotdeauna au dat tonul legăturilor şi sprijinului politic privind Lituania şi alte ţări baltice, Estonia, Letonia din partea Statelor Unite. Probabil că trebuie să urmăm acest exemplu, să oferim o deschidere mai mare faţă de comunităţile tinere, diasporele tinere pe care le avem în Statele Unite, dar care sunt suficient de coerente şi credibile, în acest moment. Eu sunt impresionat de faptul că foarte multe familii şi-au trimis copiii la învăţătură. Unii dintre basarabenii, care au emigrat în ultimii 10-15 ani de zile, au ajuns vicepreşedinţi de companii farmaceutice, au ajuns directori de sisteme informatice, lucrează în bănci străine, au deschis business-urile lor. Deci ei trebuie să menţină o legătură puternică cu sectorul privat din Republica Moldova şi noi trebuie să-i ajutăm. Acesta este secretul solidarităţii democratice şi politice dintre această mare ţară şi statele noastre. Dacă vom reuşi, prin Biroul de Relaţii cu Diaspora, prin Ministerul Afacerilor Externe, prin Ministerul Economiei, să îmbunătăţim această relaţie, să nu o lăsăm numai de paradă sau de sărbători, de aniversări, dar s-o facem uzuală, practică, focalizată pe obiective comune, atunci cred că, în foarte scurt timp, vom vedea că aceste diaspore, luminate la cap, înzestrare cu o memorie istorică profundă şi dominată de acest model sincretic şi moldovenesc şi american, ar putea să ne ajute să avem mai mult succes, în această tranziţie democratică, spre un statut demn de cetăţenii noştri. ”