Aerogara capitalei moldovene între concesionare și dare în gestiune.
Concesionarea aeroportului international Chișinău - mai precis intenția de a-l concesiona - a fost criticată recent și de fostul premier Ion Sturza drept „înstrăinarea” unei companii sănătoase și profitabile, drept o afacere care pare „croită” pentru un client special. Ce vorbește totuși pentru concesionare, ce pentru eventuala dare a aeroportului numai în administrare? Mai multe de la Liliana Barbăroșie
O decizie referitoare la aerogara din Chişinău ar putea fi luată de guvern chiar miercuri, aşa cum am aflat din surse sigure, prin urmare criticile ex-premierului Ion Sturza, acum influent om de afaceri, s-ar putea să nu fie întâmplătoare.
Situaţia economică a aerogării este în acest moment nu tocmai strălucită, iar acest lucru a turnat apă la moara celor ce cred că înrăutăţirea ar fi deliberată şi ar face parte din pregătirea tranzacţiei.
În plus, proiectul a fost pornit după lungi ezitări, pe fundalul concilieri componentelor alianţei, ceea ce a lăsat impresia că ar fi rezultatul unui târg între rivalii politici cu interese economice de la guvernare.
Suspect li s-a părut economiştilor şi termenul lung, de 49 de ani, cât ar urma să dureze „înstrăinarea”, precum şi lipsa de transparenţă din jurul procesului de selecţie a concesionarului.
Toate la un loc au generat senzaţia de „făcătură” pe care a întărit-o declaraţia de ieri a lui Sturza:
„Îmi pare rău că cineva ne are de proşti. Aeroportul este una dintre cele mai sănătoase şi profitabile companii din Republica Moldova şi nu trebuie dat în concesiune. Poate în gestiunea unei companii - da. Concesiune însă e prea mult. Eu am vorbit recent cu şefi de companii mari internaţionale care s-au uitat pe acest proiect şi mi-au spus că e dedicat cuiva. Moldova nu are nevoie sa investească 250 de milioane într-un aeroport. Din banii aceştia se pot construi cinci aeroporturi”, a spus Sturzaluni seară într-o emisiune televizată.
Fostul premier s-a ferit totuşi să dea amănunte despre interesele pe care le-ar ascunde tranzacţia.
Direct responsabil de concurs este însă inisterul economiei controlat de democraţi.
Ziarul „Economiceskoe Obozrenie”, care a scris primul despre concesionarea aerogării, a susţinut că ar fi ca şi decis să se ofere aerogara către o companie rusă, Komaks, controlată de o familie de miliardari ceceni şi care ar gestiona un aeroport în Habarovsk calificat drept primul în spaţiul CSI.
Ministrul economiei, vicepremierul Valeriu Lazăr, s-a grăbit însă să infirme informaţia spunând cu tărie că decizia încă nu a fost luată şi că, în general, s-ar putea să fie necesar un nou concurs pentru selectarea unei companii capabile să modernizeze aeroportul.
Ar avea totuşi statul de câştigat ceva din concesionarea aerogării şi cu ce ar fi mai buna aceasta formulă, dacă poate fi, decât simpla vânzare a activelor sau cedarea gestiunii spre o companie privată?
Indiscutabil că da, crede expertul Roman Chirca, directorului Institutului Economiei de Piaţă. Aerogara are nevoie de investiţii, acestea pot veni doar din credite, iar statul a nu poate urmări ca aceste împrumuturi să fie administrate fără cusur, explică economistul.
Privatizarea nu ar fi bună nici ea, pentru că ar lipsi statul pentru totdeauna de un activ important, iar identificarea unui privat căruia să-i fie încredinţată doar gestiunea activului s-ar putea dovedi un demers eşuat din start, a mai adăugat Roman Chircă.
În condiţiile unei cesiuni netrucate, lucru pe care economistul cu greu şi-l imaginează a fi posibil, statul ar avea totuşi de câştigat:
„Statul la noi este mai degrabă un mecanism de protecţie a intereselor cuiva. Statul înseamnă în condiţiile moldoveneşti la discreţia unui funcţionar. E nevoie de concesionare, dar maniera, preţul şi către cine se concesionează ridică mari semne de întrebare. Este una să gestionezi un aeroport din Habarovsk, şi e alta să gestionezi un aeroport ce se vrea european, în care s-ar optimiza şi costurile, s-ar implementa şi diferite sisteme sofisticate de gestiune.”
Dmitrii Kalak, autorul articolului din „Economiceskoe Obozrenie”, care la fel tratează cu multă neîncredere tranzacţia, susţine totuşi că posibilitatea ca statul să piardă în cele din urmă acest obiectiv important este redusă:
„În principiu este puţin probabil. Pentru că dacă contractul nu va fi respectat, statul în orice moment îl poate rezilia. Dar foarte mult depinde de calitatea contractului. Oricum, nu avem vreun exemplu reuşit de concesiune ca să putem judeca în bază de precedent.”
Rămân şi importante îngrijorări că taxele aeroportuare ar putea să crească, și drept urmare şi costurile biletelor de avion.
Taxele cu care operează aeroportul din Chişinău sunt şi aşa printre cele mai mari din regiune, dar şi mai mari sunt în Rusia, de unde vine investitorul de care a scris presa.
Aş că experţii vorbesc despre nevoia unui nou concurs, care să se desfăşoare în condiţii de maximă transparenţă.