Urgentarea procedurilor pentru semnarea Acordului de Asociere dintre Moldova şi UE este imperativă

Analistul Nicu Popescu răspunde întrebărilor Europei Libere, după anunțul președintelui Armeniei la Moscova privitor la asocierea țării sale la Uniunea Vamală:

Nicu Popescu: „În cazul Armeniei, întrebarea mai importantă e cum de Armenia până acum a mers pe calea semnării asocierii cu Uniunea Europeană şi cum de a finalizat negocierile privind asocierea. În sensul acesta, este absolut clar că Armenia este un stat extrem de dependent de Federaţia Rusă, în primul rând, în plan securitar, în condiţiile în care Armenia se mai află în stare de jure de război cu Azerbaijanul, în condiţiile în care există frica în Armenia că Azerbaijanul ar putea lansa nişte acţiuni militare pentru recuperarea Nagorno-Karabahului, Rusia îi oferă Armeniei anumite garanţii de securitate. Rusia are o armată, o unitate militară desfăşurată în Armenia.

Rusia este principalul garant şi partener de securitate al Armeniei. Şi în acest sens este absolut evident că, pentru Armenia, Federaţia Rusă este nu, pur şi simplu, cel mai important partener extern, ci acel partener extern care îi asigură potenţial securitatea, în cazul unei escaladări din jurul regiunii Nagorno-Karabah.”

Europa Liberă: Şi de ce a afişat prietenie cu Uniunea Europeană?

Nicu Popescu: „Pentru că Armenia nu se simţea întotdeauna confortabil cu această dependenţă excesivă faţă de Rusia. Şi a încercat să îşi diversifice politica externă şi parteneriatele externe. Bunăoară, până acum, până ieri, mesajul principal al Armeniei era că aceasta îşi doreşte un parteneriat securitar cu Federaţia Rusă şi un parteneriat economic prioritar cu Uniunea Europeană.

Însă iată că acest lucru nu a fost posibil, inclusiv din cauza faptului că Rusia este foarte prezentă în economia armenească şi ca investitor, şi ca deţinător al infrastructurii energetice din Armenia. Gazpromul chiar controlează conducta de gaz dintre Armenia şi Iran. Deci, în acest sens, Armenia şi-a dorit o diversificare a relaţiilor externe, dar acest lucru nu i-a reuşit.”

Europa Liberă: Preşedintele armean a vorbit despre o continuare a dialogului Armeniei cu structurile Uniunii Europene. Se ştie însă că apartenenţa la două structuri, uniuni, e imposibilă, cel puţin, din punct de vedere legal. Cum va continua acest dialog?

Nicu Popescu: „Teoretic, dacă Armenia totuşi va adera la Uniunea Vamală dintre Rusia, Belarus şi Kazahstan, atunci nu va putea crea o zonă de liber schimb cu Uniunea Europeană, din simplul motiv că, din momentul aderării la Uniunea Vamală, Armenia va adopta un set de tarife externe, nu va avea dreptul să negocieze aceste tarife sau micşorarea acestor tarife cu Uniunea Europeană. Şi Armenia se va afla în incompatibilitate cu înţelegerile sale faţă de Uniunea Europeană.

Deci Armenia, prin adoptarea tarifelor externe, care sunt adoptate în Uniunea Vamală, nu va mai putea continua dialogul cu Uniunea Europeană privind liberalizarea comerţului. Or, acest dialog teoretic poate avea loc doar între Uniunea Vamală şi Uniunea Europeană. Însă Armenia poate continua dialogul politic cu Uniunea Europeană şi, probabil, o va face. Însă evident acest dialog va fi mult mai puţin substanţial decât a fost până ieri.”

Europa Liberă: Totuşi acest anunţ al Armeniei a luat prin surprindere Bruxelles-ul sau Bruxelles-ul s-a aşteptat la o astfel de turnură?

Nicu Popescu: „Fără doar şi poate acest anunţ a fost o surpriză pentru că, până acum câteva zile, Armenia continua să declare că îşi doreşte semnarea unui Acord de Asociere cu Uniunea Europeană. Fără doar şi poate, este o surpriză. Este, dacă doriţi, surpriza zilei nu şi a anului, pentru că surpriza anului era totuşi că Armenia a continuat acest dialog până acum cu Uniunea Europeană şi nu aderase mai devreme sau nu îşi declarase mai devreme intenţia de a adera la Uniunea Vamală cu Rusia, Belarus şi Kazahstan.”

Europa Liberă: Din punctul dumneavoastră de vedere, este totuşi aceasta o cedare în faţa presiunilor Rusiei sau mai degrabă o spunere a lucrurilor pe nume, în sfârşit?

Nicu Popescu: „În declaraţia sa preşedintele armean Serzh Sargsyan a zis că Armenia a răspuns la invitaţia de a adera la Uniunea Vamală. Deci chiar din declaraţiile preşedintelui Sargsyan era evident că a lăsat să se înţeleagă că nu era iniţiativa Armeniei, ci un răspuns la invitaţiile din partea partenerilor Armeniei. În acest sens, într-adevăr, cred că iniţiativa venea din partea Rusiei.

În conferinţa de presă în care a făcut acest anunţ nici preşedintele Sargsyan, nici preşedintele Putin nu păreau foarte energizaţi sau bucuroşi de această mişcare istorică a Armeniei, mai degrabă, ambii arătau oarecum obosiţi. Nu putem decât specula.

Probabil, calea spre această decizie a Armeniei a fost destul de dificilă şi dialogul dintre ei nu a fost foarte lejer. Însă pentru Armenia mai există o problemă fizică şi geografică, pentru că, în mod normal, în uniunile vamale sunt eliminate controalele de frontieră pentru circulaţia produselor or, Armenia nu are o frontieră comună cu niciunul din statele Uniunii Vamale, fiind separată de Rusia de către Georgia şi Azerbaijan. Deci, în acest sens, nu este clar cum poate Armenia fizic participa la Uniunea Vamală.

Or, declaraţia Armeniei este mai degrabă o declaraţie de aderare la Uniunea Vamală predominant politic declarativă decât reală. Şi, probabil, Armenia îşi va alinia tarifele externe la tarifele existente în Uniunea Vamală, însă controalele dintre Armenia şi restul Rusiei, dintre comerţul Armeniei cu Rusia care se face prin Georgia vor continua.

Dar miza, pe termen mediu pentru Rusia, este că şi Georgia, eventual, ar putea considera oportunitatea aderării la Uniunea Vamală. Primul ministru Bidzina Ivanişvili, într-o noutate-şoc pentru politica georgiană, a declarat că Georgia ar putea analiza oportunitatea aderării la Uniunea Vamală. Şi, în acest sens, miza aderării Armeniei la Uniunea Vamală şi construcţia unei Uniuni Vamale cu continuitate teritorială care ar include şi Georgia, şi Armenia, cred că se face la Moscova pe termen mediu.”

Europa Liberă: În acest sens, ce efecte ar putea avea totuşi anunţul acesta oficial al Armeniei asupra celorlalţi candidaţi la asociere?

Nicu Popescu: „După conflictul comercial dintre Rusia şi Ucraina din august, în Uniunea Europeană s-a întărit tendinţa şi dorinţa de a semna cu Ucraina Acordul de Asociere cât mai curând, în condiţiile în care Acordul de Asociere era trecut în regim de pauză din cauza arestului fostului prim-ministru Iulia Timoşenko. Deci conflictul comercial ruso-ucrainean a accelerat procesul de semnare a Acordului de Asociere pentru Ucraina. Şi această mişcare a Armeniei, cred, şi mai mult măreşte şansele că Uniunea Europeană şi Ucraina vor semna şi se vor grăbi să semneze Acordul de Asociere.”

Europa Liberă: Cât ţine de Moldova, împărtăşiţi ideea că acest anunţ s-ar putea materializa într-o susţinere mai mare din partea partenerilor occidentali faţă de Chişinău?

Nicu Popescu: „Partenerii occidentali sprijină Chişinăul cu foarte multă energie, de mai mulţi ani. Însă, după această situaţie creată în jurul Armeniei, cred că urgentarea procedurilor care vor duce la semnarea Acordului de Asociere dintre Moldova şi Uniunea Europeană este imperativă. Or, ştim că la Vilnius Acordul va fi doar iniţiat, însă va avea valoare legală doar după semnarea sa. În acest sens şi Moldova, şi Uniunea Europeană au un interes vital ca semnarea Acordului să aibă loc cât de curând şi cât mai degrabă după summit-ul de la Vilnius.”