Ascultam zilele trecute discursul unui reprezentant al stângii radicale din America, Ron Roesti, care a vorbit la Forumul Stângiştilor despre ce-ar însemna o economie democratică. El a spus că oamenii muncii din America trebuie convinși că socialismul poate funcționa și în SUA. Despre capitalism susține că acesta a fost într-o mare măsură de succes în menținerea controlului nu doar asupra economiei țării, dar și asupra guvernului american prin convingerea oamenilor, în special a oamenilor muncii, că de fapt ei sunt de ne-înlocuit și că nu există vreo alternativă capitalismului. Au convins oamenii, de asemenea, că planificarea centralizată, care este o planificare rațională a economiei, este pasul spre un regim totalitar.
În opinia sa, socialismul nu este chiar atît de straniu sau străin societății americane, pentru că există o mare parte din economie, care este de factură socialistă. Există companii conduse și controlate de către angajați în care funcționează principiul: un angajat - un vot. Modul în care funcționează aceste companii controlate și conduse de angajați este descris într-un număr mare de cărți printre care „America beyond capitalism” de Gar Alperovitz, „Democracy at work” de Richard Wolff, ”Envisioning real utopias„ scrisă de Erik Olin Wright. Autorii cărților de mai sus fac referință la multe studii, care atestă faptul că aceste companii sunt mult mai eficiente decît cele proiectate în stil capitalistic. Studiile mai arată că cu cît este mai mare controlul direct a fiecărui angajat asupra companiei, cu atît este mai mare eficiența.
În ceea ce privește planificarea centralizată, vorbitorul a susţinut că o bună parte din economie este, de fapt, planificată centralizat, adică planificată de către guvern. Nu doar în America, dar în foarte multe ţări de pe glob, educaţia, sistemul de îngrijire a sănătăţii, infrastructura, transportul, poliţia, armata, sistemul de pensionare, sistemul de protecţie a mediului înconjurător şi fondurile de investiţii de stat - toate acestea nu fac parte din sistemul capitalist. Controlul în acest caz este deţinut de către guvern sau mai exact de către procesele politice care iau decizii în ceea ce priveşte acest segment al economiei, care este o porţiune destul de considerabilă, porţiune din economie esenţială şi responsabilă de sănătatea şi bunăstarea fiecăruia dintre noi.
Ron Roesti a pus la îndoială rolul şi importanţa investiţiilor făcute de capitalişti, spunînd că nu este necesar ca situaţia macro-economică să fie dictată de capitalişti şi respectiv nu este necesar să facă investiţii. Socialismul spre deosebire de capitalism este un sistem care presupune ca activitatea economică să fie organizată în mod democratic, iar produsul activităţii economice să fie distribuit în mod egalitar. De asemenea, a pus la îndoială şi importanţa pieţei afirmînd că activitatea economică poate avea loc și înafara pieții, şi că există motivaţii mult mai sănătoase pentru ca lucrurile să funcţioneze decît profitul. Stângistul este convins că chiar dacă societatea americană încă nu a experimentat economia democratică - sunt anumite „garanții” ca muncitorii care urmează să controleze această economie socialistă să nu sfârșească ca cei din Uniunea Sovietică sau China, iar aceasta pentru că aici în America este o clasă muncitoare încrezută în propriile forțe și odată ce este o clasă muncitoare încrezută, atunci aceasta va fi o clasă muncitoare deșteaptă.
Mă gîndeam la toate aceste teze prezentate de dl Roesti și mă întreb cine trebuie să-şi asume responsabilitatea în cazul anumitor decizii luate în mod democratic, dar proaste? Pentru că în capitalism piaţa este cea care-i taxează pe toţi cei care iau decizii cu caracter economic proaste. Părerea mea este că o societate pur socialistă este caracterizată printr-o lipsă profundă de leadership, întrucît acest leadership este diluat în deciziile luate în mod democratic şi nimeni nu-şi asumă riscul, şi consecinţele acestor decizii. Dacă mi-aş putea imagina o Americă socialistă, atunci sunt sigur că acest socialism va funcţiona o vreme din contul leadership-ului sădit şi recoltat în sistemul capitalist, după care lucrurile vor evolua ca în Uniunea Sovietică.
În opinia sa, socialismul nu este chiar atît de straniu sau străin societății americane, pentru că există o mare parte din economie, care este de factură socialistă. Există companii conduse și controlate de către angajați în care funcționează principiul: un angajat - un vot. Modul în care funcționează aceste companii controlate și conduse de angajați este descris într-un număr mare de cărți printre care „America beyond capitalism” de Gar Alperovitz, „Democracy at work” de Richard Wolff, ”Envisioning real utopias„ scrisă de Erik Olin Wright. Autorii cărților de mai sus fac referință la multe studii, care atestă faptul că aceste companii sunt mult mai eficiente decît cele proiectate în stil capitalistic. Studiile mai arată că cu cît este mai mare controlul direct a fiecărui angajat asupra companiei, cu atît este mai mare eficiența.
În ceea ce privește planificarea centralizată, vorbitorul a susţinut că o bună parte din economie este, de fapt, planificată centralizat, adică planificată de către guvern. Nu doar în America, dar în foarte multe ţări de pe glob, educaţia, sistemul de îngrijire a sănătăţii, infrastructura, transportul, poliţia, armata, sistemul de pensionare, sistemul de protecţie a mediului înconjurător şi fondurile de investiţii de stat - toate acestea nu fac parte din sistemul capitalist. Controlul în acest caz este deţinut de către guvern sau mai exact de către procesele politice care iau decizii în ceea ce priveşte acest segment al economiei, care este o porţiune destul de considerabilă, porţiune din economie esenţială şi responsabilă de sănătatea şi bunăstarea fiecăruia dintre noi.
Ron Roesti a pus la îndoială rolul şi importanţa investiţiilor făcute de capitalişti, spunînd că nu este necesar ca situaţia macro-economică să fie dictată de capitalişti şi respectiv nu este necesar să facă investiţii. Socialismul spre deosebire de capitalism este un sistem care presupune ca activitatea economică să fie organizată în mod democratic, iar produsul activităţii economice să fie distribuit în mod egalitar. De asemenea, a pus la îndoială şi importanţa pieţei afirmînd că activitatea economică poate avea loc și înafara pieții, şi că există motivaţii mult mai sănătoase pentru ca lucrurile să funcţioneze decît profitul. Stângistul este convins că chiar dacă societatea americană încă nu a experimentat economia democratică - sunt anumite „garanții” ca muncitorii care urmează să controleze această economie socialistă să nu sfârșească ca cei din Uniunea Sovietică sau China, iar aceasta pentru că aici în America este o clasă muncitoare încrezută în propriile forțe și odată ce este o clasă muncitoare încrezută, atunci aceasta va fi o clasă muncitoare deșteaptă.
Mă gîndeam la toate aceste teze prezentate de dl Roesti și mă întreb cine trebuie să-şi asume responsabilitatea în cazul anumitor decizii luate în mod democratic, dar proaste? Pentru că în capitalism piaţa este cea care-i taxează pe toţi cei care iau decizii cu caracter economic proaste. Părerea mea este că o societate pur socialistă este caracterizată printr-o lipsă profundă de leadership, întrucît acest leadership este diluat în deciziile luate în mod democratic şi nimeni nu-şi asumă riscul, şi consecinţele acestor decizii. Dacă mi-aş putea imagina o Americă socialistă, atunci sunt sigur că acest socialism va funcţiona o vreme din contul leadership-ului sădit şi recoltat în sistemul capitalist, după care lucrurile vor evolua ca în Uniunea Sovietică.