Între-o crîșmă și un bar, bea din vinul cel cu har...

Dintotdeauna vinul a fost prezent la sărbătoari, la ceremonii, ca medicament şi ca aliment furnizor de elemente nutritive. Mai mult decât atât, au existat şi zei ai vinului şi viţei-de-vie, Dionisos la greci şi Bachus la romani. Câtă faimă şi câte necazuri aduce vinul moldovenilor – căutăm răspuns la acest sfârşit de săptămână.

Cântec, joc şi voie bună în Piaţa Marii Adunări Naţionale, la sărbătoarea vinului, unde participă ceva mai mult de 50 de companii. Pentru organizarea festivităţii, care are loc azi şi mâine, în capitală, s-au cheltuit 1 milion de lei, dintre care peste 200 de mii de lei sunt din bugetul statului. Ziua vinului este sărbătorită cu fast încă de pe timpul guvernării comuniste, motiv de bucurie atât pentru producător, dar şi pentru petrecăreţi. Şi pentru că vinificatorii au început să pună în pahare, dar şi pentru că în pahar se toarnă şi la crâşmă, şi în bar, şi la discotecă, am căutat să aflu ce cred tinerii despre vinurile fabricate în Molova.

– „Dacă nu faci festă unui autoritar politic, atunci eşti influenţat economic şi, din păcate, în Republica Moldova vinul este punctul slab.”

Europa Liberă: Vinul e politică?

– „Vinul, da, e o politică economică.”

– „Dar fii de acord că putem câştiga pe chestia aceasta.”

– „Păi, da. Mulţi câştigă pe chestia aceasta.”

Europa Liberă: Cum?

– „Rusia, la moment, câştigă prin embargou. Presează Republica Moldova cu un embargou, ca să îşi obţină părerea cerută de ei.”

La festivalul vinului la Chișinău

Europa Liberă: Vinul e un element de şantaj în relaţia moldo-rusă?

– „În cazul dat, da.”

– „Dar Europa a deschis calea spre vinurile moldoveneşti.”

– „E şi o oportunitate.”

– „Europa încă urmează să deschidă calea spre vinurile moldoveneşti.”

Europa Liberă: Are Moldova vinuri care să poată penetra piaţa occidentală şi să fie solicitate de către consumatorul de pe piaţa UE?

– „Uitaţi-vă, Rusia a descoperit în vinurile moldoveneşti nişte pesticide care ar dăuna sănătăţii, însă, anual, cum naiba să înţelegem, că vinurile şi brandurile moldoveneşti câştigă premii, medalii de aur ca cel mai bun vin, de exemplu, Chardonnay, Carménère, Rose? De unde medaliile de aur, când în Rusia se găsesc pesticide?! Cum?!”

– „Dar pe mine mă bucură ceea ce s-a întâmplat. Pentru că i-a dat Moldovei o mare oportunitate. Şi anume a atras interesul investitorilor străini, a atras interesul Europei.”

– „Investitorii străini, ce ţin de vin, mereu au fost în Republica Moldova. Însă, datorită sistemului nostru fiscal dezastruos, investitorii au fugit.”

– „Am putea face exportul prin China. Chinezul este un mare fan al vinului moldovenesc. Dacă fiecare chinez ar cumpăra, o dată pe an, o sticlă de vin moldovenesc, toate beciurile noastre ar fi pustii.”

– „Da, că sunt mulţi chinezi.”

– „E costisitor exportul de vin tocmai în China.”

– „Dar îl şi putem vinde la un preţ bun.”

– „20 de lei? Pe când valoarea estimată este de 120 de lei.”

Europa Liberă: Care este vinul vostru preferat?

– „Rose”

– „ Roşu.”

– „Alb.”

Europa Liberă: Există o cultură a consumului de vin în Republica Moldova?

– „Moldovenii au învăţat, timp de mai multe secole, să facă vinul, dar nu au învăţat cum să-l bea...”

Europa Liberă: Dar e bine că în beciurile unui gospodar sunt tone de vin?

– „Da.”

Europa Liberă: De ce?

– „Dar nu are nevoie de atâta.”

Europa Liberă: Ce face cu cantitatea aceasta?

– „Vin oaspeţii.”

Europa Liberă: Cumetrii, nunţi, înmormântări, zile de naştere?

– „Şi nu numai. Noi mai putea face până şi turism. Un turist, când vine în Moldova şi intră în beci, la moş Ion, pentru că fiecare l-a cunoscut pe moş Ion sau pe moş Nicolae, care are nu ştiu câte tone de vin şi are în beci minim șapte butoaie cu vin de diferite feluri şi degustaţia o face în trei rânduri. Şi aici nu se toarnă aşa cum se toarnă în mod oficial, se toarnă o cană întreagă, serioasă, şi după trei rânduri de gustare...”

Europa Liberă: ...vorbeşte vinul...

– „...vorbeşte vinul.”

– „Exact. Este şi o piesă – „Vorbeşte vinul” de Bitza.”

– „Bine. Nu s-a răspuns la întrebarea dacă există o cultură de consum a vinului. Nu există nicio cultură. Vinul nu se bea în exces, cum fac moldovenii, vinul se degustă, să se simtă aroma vinului, se savurează cu puţin caşcaval, de exemplu, însă, în niciun caz în exces, cum fac moldovenii în mare parte, mai ales, în sat.”

– „Luând în considerare că nu avem caşcaval, se poate brânză de oi.”

Europa Liberă: Sau nuci...

– „Sau nuci.”

Europa Liberă: Se bea mult în Moldova?

– „Se bea foarte mult în Moldova.”

Europa Liberă: Cine sunt persoanele care consumă mult?
– „Nu am o statistică exactă, însă bănuiesc că persoanele cuprinse între vârsta de 40 de ani. Şi tinerii consumă, însă tinerii nu sunt atât de...”

– „Ne limităm la bere, noi, în mai mare parte.”

– „E mai ieftină.”

– „Este mai scumpă. Pentru că vinul putem să-l luăm din beciul bunicii.”

– „Dar nu numai. Mergi la oricare casă din apropiere, ia un sat din suburbia Chişinăului, vinul îl cumperi la minim 10 sau 15 lei pentru un litru.”

– „Bunică-mea îl dă cu 10 lei.”

– „Bunica ţi-l dă pe gratis.”

Europa Liberă: Şi încă o întrebare. De ce tinerii merg mai degrabă la discoteci, la baruri şi consumă votcă, rachiu, amaretto, whisky, bere şi nu vin?

– „Pentru că e la modă berea, whisky ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Păi, şi vinul, dacă e mândria moldoveanului, de ce moldoveanul încearcă să-l convingă pe cel străin să-l consume, dar el singur consumă bere şi votcă?

– „Pentru că vinul are două asocieri. Prima asociere este cea moldovenească, anume când stăm în beciul bunicii sau stăm, aşa, într-o ambianţă rustică, la un frigărui şi bem mult vin, dar mult. Şi a doua, când consumăm puţin, aşa, într-o ambianţă cât mai cultă, cu o carte în faţă sau la un şemineu. Dar tinerii nu vor aceasta. Tinerii vor discotecă.”

– „Euforia consumului în exces de vin persistă undeva la vârsta de 17 ani, când toţi tinerii vor să guste tot şi din toate şi, în acelaşi moment, fără să-şi dea seama că, în primul rând, sănătatea şi autoritatea, să zicem aşa, şi personalitatea...”

Europa Liberă: ...inteligenţa...

– „...inteligenţa sunt afectate. Însă tânărul nu ştie că vinul poate fi savurat, cum a spus şi colega mea, într-o ambianţă mult mai plăcută, mult mai sănătoasă.”

– „Cu nuci coapte pe vatră şi miere de albini.”

Europa Liberă: La Festivalul Vinului mergeţi?

– „Da, mergem.”

– „Mergem.”

Europa Liberă: Ce aduce această sărbătoare, Ziua Naţională a Vinului?

– „Îşi demonstrează Republica Moldova cultura şi tradiţia. Însă, pentru producătorii de vin, sărbătoarea oferă o şansă de a se promova, de a ajunge undeva pe piaţa internaţională, de a-şi extinde piaţa, dacă sunt deja pe piaţa internaţională, de a oferi produsele noi.”

– „Eu văd în sărbătoarea vinului o tradiţie, la fel cum fac Germanii cu Oktoberfest-ul, la Festivalul Berii. Este cam aceeaşi, este băutura tradiţională a Germaniei, la fel la noi este vinul băutura tradiţională a moldovenilor. Doar că noi ar trebui să o facem într-un spectru mult mai larg, să avem foarte mulţi turişti. Pentru mine sărbătoarea vinului este mai mult o tradiţie.”

– „Asociem sărbătoarea aceasta cu unitatea naţională şi cu mândria noastră.”

***

O carte, un prieten, o sticlă cu vin îţi aduc fericirea, scria Molière, însă drumul parcurs de vin, de la butuc la pahar, cunoaşte o evoluţie interesantă şi complexă, finalizată cu păstărarea şi comercializarea produselor viticole. Desigugr, nu toată lumea strigă în gura mare că are de vânzare, dar mi se pare interesant modul în care cei implicaţi în această industrie interacţionează între ei şi cum ajung să depindă unii de alţii, iar explicaţia vine de la ministrul Agriculturii, Vasile Bumacov.

Vasile Bumacov: „Oamenii nu au capacităţi de comericalizare. Nu am putut fi şcolarizaţi, în timpul sovietic, ca să avem capacităţi de marketing. Trebuie să se schimbe generaţiile, acesta este un lucru evident. Foarte puţini oameni au aceste abilităţi de promovare. Acest lucru ne lipseşte cu desăvârşire şi noi vom face tot ce este posibil ca să şcolarizăm, să spunem aşa, şi consumatorul, şi producătorii. Şi iată această sărbătoare este importantă nu numai pentru promovarea vinurilor noastre, dar este o metodă excelentă de a atrage turiştii în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Bizar sau nu că fabrica de bere sponsorizează evenimentul vinului?

Vasile Bumacov: „Eu am fost surprins de această decizie. Eu cred că este una prietenească.”

Europa Liberă: Urmăresc cei care produc berea un scop prin această sponsorizare?

Vasile Bumacov: „Nu. Eu cred că a fost un gest de solidaritate care dă şi guvernării de înţeles că, haideţi, când va fi greu, să ne susţineţi şi pe noi.”

Europa Liberă: Şi apoi s-a mai pornit şi campania aceasta „Nu consumăm bere, consumăm vin”...

Vicepremierul Valeriu Lazăr și munistrul agriculturii, Vasile Bumacov la Fetivalul vinului

Vasile Bumacov: „Noi nu neglijăm faptul că producătorul autohton de bere este unul care împreună cu Ministerul a decis să treacă la materie primă produsă în Republica Moldova, să investească într-o fabrică de producerea a malţului în Republica Moldova şi este un investitor important. De aceea noi nu vrem să vedem aceste două domenii în contradicţie. Este loc şi pentru berea rece, vara, când este cald, şi este loc şi pentru vin, în această ţară. Numai şi berea, şi vinul trebuie să fie de calitate.”

Europa Liberă: Ce costă mai mult? O sticlă de bere sau o sticlă de vin? Ce ar trebui să coste mai mult?

Vasile Bumacov: „Nu doresc să fac publicitate, fiecare decide ce consumă şi care cost îşi poate asuma.”

Europa Liberă: Producătorii de vin zic că mai mult totuşi s-ar cheltui pentru producerea vinului decât pentru producerea berii.

Vasile Bumacov: „Este adevărat. Acest lucru este cunoscut în toată lumea. Vinul este cel mai greu de produs, de aceea, şi se consumă foarte multe băuturi tari care se produc mai simplu. Vinul, cu adevărat, este domeniul unde e nevoie de foarte multă ştiinţă, este nevoie de soluri deosebite, de tehnologii deosebite. Concentraţia necesară de tehnologii, investiţii şi cunoştinţe este una net superioară celorlalte domenii.”

Europa Liberă: Care este recolta preconizată pentru acest an la struguri?

Vasile Bumacov: „Noi am preconizat iniţial peste 500 de mii de tone, dar condiţiile climaterice ne-au dat puţin peste cap planurile, însă oricum recolta este una bună, este una cu, cel puţin, 25% mai mare decât anul trecut.”

Europa Liberă: Iar podgorenii vă reproşează că stau cu strugurii pe plantaţii şi nu au unde să-i comercializeze...

Vasile Bumacov: „Noi cunoaştem foarte bine care este situaţia. În fiecare zi, avem negocieri şi discuţii la Ministerul Agriculturii cu fabricile, cu exportatorii. Fiecare caz în parte îl soluţionăm prin aceste negocieri şi pe toţi cei care au probleme majore la comercializarea strugurilor vom face tot ce e posibil ca să-i ajutăm. Dar să nu uităm un lucru, că fiecare trebuie să se asigure, din timp, că are piaţa de desfacere pentru produsul pe care îl creşte.”

Europa Liberă: Cum să se asigure, domnule ministru? El are plantaţiile de la tată, de la bunic, rămase în moştenire, şi trebuie cumva să vândă, ca să poată să-şi întreţină existenţa.

Vasile Bumacov: „Noi înţelegem foarte bine această situaţie şi vom depune eforturi să-i ajutăm pe fiecare producător, dar vă spun că remediul....”

Europa Liberă: Dar fabricile de ce renunţă să achiziţioneze struguri?

Vasile Bumacov: „Nu este adevărat. Toate soiurile nobile Cabernet, Merlo... am fost, zilele acestea, de câteva ori, asiguraţi de fabricile de vin că îi vor procura.”

Europa Liberă: Dar ştiţi că nu numai aceste soiuri sunt pe plantaţii.
Vasile Bumacov: „Asta este o problemă că avem şi alte soiuri, care nu se prea conformă necesităţilor. Iată aici căutăm soluţii. Dar, situaţia era alta, dacă aceşti producători erau organizaţi în asociaţii. Eu am fost în Călăraşi, am fost în Străşeni, am fost în multe raioane, am fost în Ştefan Vodă, acolo unde producătorii s-au unit în asociaţii şi au cantităţi mari, să vedeţi cum stau în rând camioanele să se încarce cu struguri. Se vând în stare proaspătă, se vând la suc ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Aceste restricţii ar împiedica fabricile să pună miza pe achiziţionarea unor cantităţi mai mari de struguri?

Vasile Bumacov: „Nu, la moment, nu. Această situaţie creată, de pauza tehnică în relaţia cu Rusia, de fapt, nu prea influenţează mult fabricile care au planul lor de producere. Este mai mult un moment speculativ, pe care îl folosesc unii din procesatori nu chiar de bună credinţă.”

Europa Liberă: Şi ce sfaturi aveţi pentru viticultori?

Vasile Bumacov: „Să fie mai organizaţi, ca să aibă cantităţi mai mari. Iar atunci când, cu adevărat, sunt probleme majore, noi vom interveni şi-i vom ajuta.”

Europa Liberă: Credeţi că totuşi e ofensator că un kilogram de struguri costă numai 2 lei?

Vasile Bumacov: „Depinde de ce soi, depinde care au fost cheltuielile. De fiecare dată, noi trebuie să vedem care este câştigul acestui viticultor. Dacă el a cheltuit 2 lei pentru a produce un kilogram de struguri şi îl vinde cu 2 lei...”

Europa Liberă: Credeţi că se cheltuiesc doar 2 lei?

Vasile Bumacov: „Noi avem calculele cât ar trebui să fie acest lucru. Şi acei care au suprafeţe mai mari, sunt mai mecanizaţi, costurile nu sunt mari, dar acolo unde, într-adevăr, suprafeţele sunt mici, nu este mecanizare, costurile sunt destul de serioase.”

Europa Liberă: La cât s-ar cifra investiţiile care trebuie făcute în ramura vitivinicolă?

Vasile Bumacov: „În ramura vitivinicolă, sute de ani înainte, se vor face investiţii foarte mari.”

Europa Liberă: Cât s-ar cere?

Vasile Bumacov: „Permanent ar trebui să fie modernizată. Iată, dacă noi vom înnoi astăzi, cel puţin, 50 de mii de hectare de plantaţii de viţă-de-vie, struguri tehnici, având în vedere că un hectar costă de la 15 mii de euro şi mai mult, iată, puteţi să faceţi un calcul simplu că avem nevoie de multe-multe milioane. Dar acest lucru nu se face peste noapte.”

Europa Liberă: Statul nu are bani suficienţi să-i investească?

Vasile Bumacov: „Nu, statul susţine destul de serios, prin subvenţionare, plantarea viţei-de-vie şi strugurilor de masă, şi strugurilor tehnici, dar noi nu putem să acoperim absolut toate cheltuielile.”

Europa Liberă: Şi contaţi atunci pe investiţiile străine?

Vasile Bumacov: „Nu. Contăm pe munca şi arta producătorilor noştri, iar noi îi vom susţine financiar ca să se dezvolte.”

***

În spatele poveştilor frumoase, care se rostesc, la începutul prezentărilor şi degustărilor de vin sau pe care le puteam vedea pe site-uri şi în reviste de specialitate, se află o întreagă industrie care produce, vinde şi cumpără. Diana Lazăr este manager în industria vinicolă, în cadrul unui proiect USAID. De la ea aflăm cum se acordă suport şi asistenţă sectorului vitinicol din Moldova.

Diana Lazăr: „De fapt, industria vinului este una din industriile principale ale economiei naţionale, reprezentând, la moment, 2,3% din produsul intern brut. Proiectul Creşterea Competitivităţii şi Dezvoltarea Întreprinderilor, proiectul CEED-2, finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională, în cadrul căreia sunt manager pentru industria vinului, a început să lucreze şi să ofere suportul pentru acest sector, în cadrul acestui proiect, în decembrie 2010, iar raţiunea a fost aceea de a continua un anterior proiect, care a fost de succes şi a fost numit CEED-1.

O altă raţiune, în afară de aspectele strict economice, le constituie şi aspectele sociale, deoarece, dacă privim datele statistice, ne arată că această industrie este una foarte importantă, în special, în mediul rural, fiind un factor pentru dezvoltare regională durabilă. Dacă partea industriei vinului constituie până la 25 de mii de oameni angajaţi, atunci partea rurală reprezintă până la 200 de mii de persoane care, în mod direct sau indirect, profită.”

Europa Liberă: Cei care se află pe plantaţiile de vii, cei care se află la muncă la fabricile de vinuri...

Diana Lazăr: „Aveţi absolută dreptate. Pentru că sectorul vin astăzi este destul de rural, să zicem aşa, în comparaţie, poate, cu industriile europene. Ori, 70% din plantaţiile viticole sunt în proprietatea fermierilor şi a gospodăriilor ţărăneşti. Acesta este, de asemenea, un factor destul de important, iar al treilea, pe care l-aş menţiona, este faptul că totuşi vinul se asociază, oarecum, cu imaginea Republicii Moldova şi este un produs naţional care îi poartă faima, dar, aş zice, chiar patrimoniul, istoria şi multe dintre tradiţiile noastre. De aceea, sunt mai multe valenţe ale acestui produs.”

Europa Liberă: Ceva mai devreme vorbeam cu ministrul agriculturii, Vasile Bumacov, care, la întrebarea câte investiţii ar trebui în domeniul vitivinificaţiei, spunea că încă pentru o perioadă de o 100 de ani înainte, tot ar trebui să se investească în acest domeniu.

Diana Lazăr: „Acest produs este unul foarte complex. Deci vinul nu este un produs pur industrial, este un produs agroalimentar. Iar producerea şi procesele tehnologice, şi chiar lanţul de producere, de la strugure până la sticlă, este unul foarte minuţios şi necesită, într-adevăr, foarte multe eforturi. Or, astăzi, pe plan mondial, investiţiile în inovaţii în tehnologii, în practici de agricultură şi agrotehnice sunt esenţiale. De aceea, Moldova este pusă în faţa provocării de a ţine pasul cu concurenţii de pe piaţa internaţională. Pentru că astăzi, mai mult ca oricând, Moldova nu mai este un jucător regional al pieţei vitivinicole, dar este un jucător al pieţei internaţionale.”

Europa Liberă: Şi producţia trebuie să fie competitivă pe orice piaţă şi cu pretenţii mai mici, şi cu pretenţii mai mari.

Diana Lazăr: „Absolut de acord. Şi, în plus la aceasta, să răspundă şi unor aşteptări de gusturi, unor aşteptări de marketing, de imagine, de comunicare. În ultimele săptămâni, mai ales, am auzit foarte multe, inclusiv această cunoaştere şi înţelegere a problematicii ce ţine de promovare, vine anume din partea sectorului privat, a companiilor vitivinicole.”

Europa Liberă: Promovarea ar fi mai scumpă decât producerea?

Diana Lazăr: „Ele sunt indispensabile. Şi, iată, încheierea acestui lanţ între producător sau oenologul care stă în cave şi produce vinul, trebuie să fie absolut într-o simbioză perfectă cu managerul de vânzări care merge pe piaţă. Şi atunci managerul se întoarce şi-i zice că: uite, în piaţa poloneză, de exemplu, vinul, care este foarte mult pe placul consumatorului, are asemenea caracteristici şi oenologul va încerca să găsească un vin care să răspundă acestor aşteptări. De aceea, promovarea merge mână în mână cu producerea. Şi acest know how sau savoir-faire, sau tradiţie, este deja în Republica Moldova. Ceea ce trebuie să facem acum este să o aducem la acel nivel profesionist pe care ni-l dorim.”

Europa Liberă: Dar o promovare include şi cultura consumului?

Diana Lazăr: „Când promovezi un produs, mai întâi, trebuie să-l cunoşti foarte bine şi să-i ştii toate caracteristicile, toate utilităţile. În special, dacă vorbim despre vinul, care este produs naţional, şi Moldova este o ţară vitivinicolă, cea mai bună imagine care ne ajută să ne promovăm este să arătăm lumii că noi înţelegem această cultură, că noi ştim să degustăm vinul şi ştim să-l apreciem, ştim să-l punem în cadrul gastronomiei naţionale, în cadrul cultural, istoric, al tradiţiilor etnografice.”

Europa Liberă: Dar e un contrast mare între felul cum se promovează în exterior şi ce ştie lumea aici, acasă, despre cultura consumului de vin.

Diana Lazăr: „Aveţi perfectă dreptate. Şi aceasta este una din altă mare provocare a sectorului. Iată, prin unele evenimente destinate să promoveze cultura vinului, la diferite nivele, la un nivel popular, aşa cum o facem în cadrul Zilei Vinului, sau un nivel mass market pentru întreaga populaţie, la nivele mai selecte, prin evenimente destinate unei culturi mai elevate, prin Vernisajul Vinului, de exemplu, care a avut patru ediţii, prin anumite master-classuri cu jurnaliştii, cu liderii de opinie, prin promovarea aşa-numitului proiect „Şcoala vinului”, care este destinat în exclusivitate tineretului, în scopul de a-i iniţia şi a le deschide tainele vinului ca şi produs agroalimentar. Şi cred că vom reuşi să fim mult mai bine înţeleşi pe piaţa internaţională.

Şi vom fi apreciaţi, atunci când, venind în Republica Moldova, un manager de vânzări, un cumpărător de vinuri, va vedea că aici vinul se consumă cu o cultură elevată şi în restaurante, dar şi acasă, la o cină, în familie, se consumă împreună cu bucatele naţionale. Şi cred că aceasta este una dintre imaginile care ne-am dori să ne promoveze, pe plan internaţional.”

Europa Liberă: De ce am abordat acest aspect? Pentru că, aflându-mă în Polonia, în Cehia şi chiar în China, îmi ziceau consumatorii din aceste ţări că ştiu foarte mult despre licoarea lui Bachus, inclusiv că este tămăduitoare, ştiu că trebuie să servească vin roşu pentru sănătate. Şi când mergi în satele noastre, unde, de fapt, se consumă, totuşi, vin şi, uneori, în exces, lumea mai puţin este interesată de felul cum ar trebui să fie consumat.

Diana Lazăr: „Eu aş spune că moldovenii ştiu cum să bea vin şi au această tradiţie. Noi bem vin, pentru că chiar dacă statisticile arată că se bea vin îmbuteliat destul de puţin, comparativ cu alte produse alcoolice, totuşi, ţinând cont de aceste tradiţii care sunt în satul moldovenesc, vinul este un produs familiar pentru moldoveni.”

Europa Liberă: Păi, nu e nuntă, cumătrie, zi de naştere fără un pahar de vin.

Diana Lazăr: „Din păcate, în ultimele decenii, prea puţin s-a vorbit despre cultura consumului de vin. Şi iată aici este de lucru. Dacă pentru chinezi sau japonezi vinul a fost descoperit absolut ca o novaţie şi pentru ei au descoperit un produs nou, pentru noi acest produs este tradiţional. Doar trebuie să-l punem într-un context mai ordonat, să-i zicem aşa, şi să învăţăm să-i descoperim mai multe caracteristici. Pentru că vinul de casă este un vin care îşi are locul în cultura noastră, dar lucrurile se schimbă şi, deci, noi evoluăm ca şi personalităţi.”

Europa Liberă: Moldovenii aproape că nu cumpără vinul în sticlă. Cumpără rachiu, cumpără coniac, cumpără bere şi mai puţin vin îmbuteliat.

Diana Lazăr: „Trebuie să trecem peste anumite prejudecăţi pe care moldovenii le au şi anumite preconcepţii despre vin, în special, pentru vinul produs în condiţiile unor crame, care, considerăm noi că au fost lăsate în ignoranţă, pe o perioadă de timp. Or, acum cred că vor reuşi companiile vitivinicole să aducă, într-adevăr, vinul acel care este adevărat vin. Deci nu o băutură pe bază de vin sau alte produse.”

Europa Liberă: După o pauză de patru ani, Sărbătoarea Vinului revine în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Zeci de companii de domeniul vitivinicol toarnă, ca să curgă gârlă, vinul în pahare. Este o sărbătoare a tuturor, dar, mai ales, a viticultorului şi consumatorului, dacă e să amintim ca ramura vitivinicolă constituie cam 20% din produsul intern brut. Această sărbătoare ar veni să scoată ţara din impas, din moment ce moldovenii au pierdut parţial piaţa din est, iar pe cea din vest o mai caută. Care este miza acestui eveniment care are loc astăzi, dar şi mâine?

Diana Lazăr: „Miza este de a aduce acest produs naţional în centrul societăţii moldoveneşti, de a-l apropia de orice cetăţean, de a-l pune în faţa oricărui consumator şi iubitor de vin, de a nu-l frustra pe acel care poate nu cunoaşte, dar de a-i oferi posibilitatea de a învăţa şi de a-l degusta, aşa cum se cade unui produs.”

Europa Liberă: Evenimentul poate ajunge să fie comparabil cu Festivalul Berii din Germania?

Diana Lazăr: „Eu cred că deja putem să-l comparăm, nu ar trebui să fim prea modeşti. Pentru că, dacă raportăm importanţa şi dragostea pe care o au cetăţenii faţă de acest eveniment, îl putem lesne compara cu Festivalul Berii din Germania, pentru că moldovenii ţin la acest eveniment. Ori, cât ţine de magnitudinea lui, pe plan internaţional, aici, probabil, că mai avem de lucrat în aşa mod, încât turiştii, cu un an înainte, să-şi rezerve biletele şi să vină la Chişinău, pentru a participa la acest eveniment. Şi cred că aceasta se poate întâmpla, pentru că avem cu ce.”

***

Şi acum revenim la părerile tinerilor care cunosc nu numai gustul vinului, dar şi problemele cu care se confruntă producătorii de licoare.

– „Pornind de la faptul că însăşi Republica Moldova, vizualizată de pe hartă, arată ca un strugure de poamă, da, putem afirma cu certitudine că vinul este simbolul Republicii Moldova. Dar este cert faptul că moldovenii consumă vinul fără măsură, nu ştiu corect să-l consume.”

Europa Liberă: E o mândrie vinul pentru moldoveni?

– „Desigur. Pentru noi mereu vinul a fost, de fapt, un specific moldovenesc şi este un simbol, eu aş spune.”

– „Trebuie să fie o mândrie. Şi pentru mine, cel puţin, este o mândrie, doar că lipseşte acea cultură a consumului de vin. Adică, bine, noi cunoaştem că oamenii, în general, consumă vinul, însă nu este acea artă. Eu cred că noi ar trebui să investim în ceea ce se numeşte valoare şi cultură a consumului de vin.”

Europa Liberă: Moldoveanul îşi îneacă amarul într-un pahar cu vin?

– „Moldoveanul îşi îneacă amarul nu doar într-un pahar de vin, dar în câţiva litri, merge cu borcanul. Noi nu ştim ce înseamnă arta vinului. Noi, de fapt, suntem producători de vin, doar că foarte puţini cunosc, cei care nu se ocupă de cum se face vinul. Fiindcă din momentul în care ştii cum se face ceva, tu ştii cum să consumi acel ceva. Dar noi nu ştim lucrurile acestea.”
– „Vinul este o artă.”

Europa Liberă: Vinul bun este ca un leac?

– „Eu nu aş fi de acord cu „lecuirea” aceasta. Mai mult, trebuie din vin creat un simbol care, de fapt, să fie la nivel internaţional şi nouă aceasta ne reuşeşte acuma.”

Europa Liberă: Un brand...

– „Un brand care să ne reprezinte ţara, să ştim să ne valorificăm foarte corect ceea ce avem. Noi avem o cultură imensă, dar, din păcate, cultura aceasta pleacă. Aici mă refer şi la agricultura care este.”

– „Vinul moldovenesc are o faimă imensă peste hotarele ţării.”

Europa Liberă: Acolo are faimă şi acasă nu e preţuit?

– „Da. Acasă nu este preţuit la justa sa valoare.”

– „Aceasta este problema gravă în Republica Moldova, că nici vinurile, nici arta, nici oamenii talentaţi nu sunt apreciaţi aici, în ţară. Doar după ce noi suntem recunoscuţi la nivel internaţional, ai noştri se trezesc, că, uite, noi avem, într-adevăr, talente şi noi avem cu ce să ne mândrim.

Vinurile noastre au câştigat şi premii la concursurile internaţionale, ceea ce demonstrează, încă o dată, că, pe lângă faptul că noi avem cantitativ o foarte mare sursă de unde putem să producem vin, noi avem şi calitate.”

Europa Liberă: Mergeţi la discoteci, în baruri, ce consumă tinerii?

– „Sincer vorbind, tinerii nu consumă vin. Ei încep cu berea şi ajung la votcă.”

Europa Liberă: De ce?

– „Vinul are un procentaj mic de alcool, ei bine, în funcţie de calitatea vinului, dar ei consumă băuturi mai tari, pentru a-şi crea o dispoziţie, fiindcă nu în zadar merg în cluburi. Ei merg în cluburi pentru a se distra şi a sări în sus.”

– „Dar cu toate că tinerii nu consumă poate atât de des vinul, mie mi-a plăcut că, în urma scandalului ce a fost, acum câteva săptămâni, tinerii au început o promovare pe reţelele de socializare, s-au mobilizat şi au început împreună să ducă o luptă împotriva tuturor celor care vor să şteargă cumva din această valoare a noastră, care este vinul moldovenesc. Şi aceasta mi-a plăcut.”

– „Chiar dacă tinerii nu consumă vin, eu, spre exemplu, ador vinul, de fiecare dată, când ies în oraş. În general, pentru sănătate, este foarte recomandat o jumătate de pahar de vin înainte de masa de amiază. Cum promovăm noi şi ce facem? De fapt, nu ştiu dacă foarte mulţi îşi dau seama, dar acest embargou a fost ca un PR negativ. Anume mă refer că acum s-a atras atenţia foarte bine asupra vinurilor moldoveneşti. Noi am avut de câştigat din aceasta. Dintr-o parte, mă bucur că a fost acest scandal, fiindcă am început a gândi un pic altfel.”

– „Cum spui tu, PR negativ, dar până la urmă, e publicitate şi tot PR rămâne.”

Europa Liberă: Deci tot răul cu binele lui?

– „Desigur.”

– „Da, aşa cred. Şi eu, de azi înainte, atunci când părinţii îmi vor zice: „Vino, te rog, şi gustă cu noi o gură de vin”, nu voi mai spune că nu vreau, dar voi zice că e moldovenesc şi eu vreau să-l gust, împreună cu familia mea.”

Europa Liberă: Ce toast aveţi?

– „Sănătate şi noroc.”

– „Cel mai bun vin e vin la tine.”

– „Să gândim ceea simţim şi să simţim ceea ce gândim.”