Un jurnal săptămînal consemnat de Dumitru Ciorici.
S-a născut la 18 mai 1987 în satul Brătuleni, raionul. Nisporeni. În 2010 a absolvit Universitatea Tehnică din Moldova, specialitatea Radioelectronică și Telecomunicații. A fost președinte al Consiliului Local al Tinerilor din Chișinău, iar ulterior președinte al Centrului Tânărului Jurnalist din Moldova. Din primăvara anului 2012 este membru al Consiliului de Presă din Moldova. Este unul dintre co-fondatorii și proprietarii portalului de știri UNIMEDIA (www.unimedia.info), iar în prezent este directorul editorial al instituției media.
Luni
S-a dus vara. A plecat cu ea și scheunatul de sub balcon în timpul nopții. Lunea sunt matinal. Am pregătit subiectele UNIMEDIA pentru început de săptămână și am pornit în viteză spre birou. E îmbucurător ca măcar aici e cald. Azi l-am invitat în studio pe politicianul Igor Dodon. Elena a pregătit întrebări bune. Spre seară merg la o întâlnire la Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene. Sunt mai mulți jurnaliști. Ne amuzăm unul de celălalt. Discuția e off the record.
Ajung acasă relativ devreme. E foarte frig, așa că decid să servesc un ceai și mă bag în pat lecturând cartea lui E. L. James - „50 de umbre ale lui Grey”. Citesc vreo 40 de pagini și apoi îmi pun întrebări: Oare de ce citesc cartea asta? Totuși e un best-seller… Să vedem cu ce se hrănesc occidentalii. Adorm gândindu-mă la noi provocări.
Marți
O parte a zilei este dedicată relansării site-ului www.agenda.md. Există unele reticențe cu privire la noua organizare a informației, însă vom face îmbunătățiri pe parcurs.
Împreună cu Elena Robu am discutat despre genericul viitoarei emisiuni care o vom produce în studio. Ne-a plăcut mult exemplul unor colegi din România.
De cealaltă parte, împreună cu partenerul meu Tudor Darie decidem asupra tipăririi unei noi serii de cărți de vizită. Veșnic sunt pe terminate. Seara discutăm cu o colegă din newsroom despre o idee de campanie.
După 7 ies în oraș cu o tânără tare inteligentă. Îmi fac plăcere discuțiile profunde despre idei și viziuni. E partea cealaltă a veninului vărsat de unii pe rețelele de socializare. Azi decid că e timpul să revin la sport, mâine fac primul pas. Între orele 22 și 24 răspund la e-mailurile care așteaptă în căsuță poștală de 3-4 zile. Termin spre miezul nopții.
Miercuri
Azi avem un nou invitat în studio. E vorba de Gheorghe Arpentin, președintele Uniunii Oenologilor. Elena decide să facem experimente. Am dus o masă în platou și ne pregătim să facem o degustare. Ne amuzăm cu colegii despre ce urmează să se întâmple. Arată mai bine decât ne-am așteptat.
Seara a fost liniștită. Am luat cina cu doi prieteni recent căsătoriți. Tare-s amuzanți. Îmi place energia oamenilor de lângă mine. Mă încarc și eu. Acasă citesc iar din „50 de umbre ale lui Gray”. Termin primul volum și apoi deci dacă continui sau nu. Încă nu înțeleg dacă îmi place sau nu cartea.
Înainte să adorm meditez un pic și stabilesc unele prorități. Asta îmi dă energie și determinare. Îmi amintesc ce scria Coelho: „Am încetat să medităm asupra vieții și am început să o trăim”. Mă pomenesc rânjind.
Joi
O persoană neinvitată a dat buzna în birou. Am ridicat vocea. Într-un final a plecat și am putut să-mi reiau activitatea. Mai tot timpul am senzația că mi-e frig. Când mă uit la termometre îngheț și mai mult.
Seara am avut o întâlnire cu un grup de jurnaliști austrieci la un restaurant moldovenesc din Capitală. Le-am povestit despre moldoveni și redobândirea cetățeniei românești. A fost amuzant. Am revăzut și vechi prieteni. Într-un final am convenit că ne vedem ulterior în oraș la o cafea.
Tot seara mă văd cu Ștefan - fratele meu. Un om bolnav de optimism. Îmi cântă o piesă despre „milioane”. E preferata lui. Ne amuzăm copios. O cântă de mai bine de jumătate de an. El e sigur că va reuși și este entuziasmat de munca sa. Îmi amintesc de mine acum vreo 4-5 ani. Cred în sloganul „99% efort + 1% noroc”, motiv pentru care îl încurajez și îi dau sfaturi.
Acasă citesc pe Internet unele texte din bookmarks. Unele sunt despre politicienii moldoveni. Îmi vin în minte scrierile poetului și prozatorului Valeriu Butulescu: Paradoxul democrației este faptul că prin alegeri libere, oameni fără demnitate, devin demnitari.
Sfârșitul zilei se încheie în familie cu hohote de râs. Mama și tata sunt foarte haioși!
Vineri
Urc în mașină dimineața. 5 grade Celsius. Îmi amintesc că în casă e la fel de frig, iar la birou abia mă pot încălzi. Îi pomenesc pe cei cu agentul termic.
Simt că e final de săptămâna și sunt un pic neproductiv. La birou discutăm cu Tudor despre campania în care suntem îndemnați să plecăm din țară. El propune să scoatem publicitatea de pe site. Sunt de acord. Ulterior o ajut pe Elena cu întrebările pentru invitatul zilei în studioul UNIMEDIA - Dumitru Diacov. Avem grijă să fie și unele mai pipărate.
Spre sfârșitul zilei pregătesc textul final pentru Europa Liberă. E neobișinuit să-ți notezi ce faci în fiecare zi.
În birou toți sunt cu gândul la week-end. Îmi sună în cap o piesă a celor de la Carlas' s Dreams: „Azi e vi-ne-rea! :)”