Vulnerabilitatea „independenței” justiției în România

Abia în ultimii doi ani magistrații au început să se ancheteze și să se judece între ei, ceea ce nu înseamnă că spiritul de castă a dispărut.


La șase ani de la intrarea României in Uniunea Europeana, problema independenţei justitiei continua să fie o problema pentru ţara vecină Moldovei şi o problema care este de multe ori adusă în discuţie şi la Bruxelles. Sabina Fati analizeaza situaţia la zi, incercind un raspuns la intrebarea „de ce este atit de complicat” să fie asanat unul dintre cei mai importanti piloni ai unei democratii

Până anul trecut, la nivel central, justiția din România părea la fel de performantă ca în orice alt stat din Uniunea Europeană, la nivel local, însă lucrurile nu s-au clintit foarte mult, deși mai mulți magistrați au fost arestați pentru primire de mită sau pentru favorizarea infractorului.

În orașele mici judecătorul și procurorul sunt prieteni cu primarul, cu oamenii de afaceri importanți ai urbei și în general cu reprezentanții elitelor politice și administrative. În cea mai mare parte a acestor municipii sub 100 de mii de locuitori, reformarea justiției nu a avut loc. In orasele mari, dimpotrivă, lucrurile au inceput destul de devreme. De pildă fostul procuror șef anticorupție al României (2005-2013), Daniel Morar a instrumentat, ca procuror la Cluj, primul mare dosar prin care un judecător a ajuns la închisoare, în anul 2000. Dar era un caz izolat. Abia în ultimii doi ani magistrații au început să se ancheteze și să se judece între ei, ceea ce nu înseamnă că spiritul de castă a dispărut.
Independența procurorilor și judecătorilor a fost asigurată din punct de vedere financiar astfel că în acest moment magistrații au cele mai mari salarii din grila bugetarilor și rareori un magistrat pleacă acasă cu mai puțin de 2000 de euro pe lună. În aceeași măsură din punct de vedere legal politicul nu se mai poate amesteca în treburile justiției, dar totul depinde de cei care se află în funcții de decizie.

Europarlamentara Monica Macovei, ministra a Justiției care a dus la bun sfârșit reformele cerute de Uniunea Europeană înainte de admiterea țării în 2007, a povestit cum l-a ales pe Daniel Morar în fruntea DNA: ca urmare a testului și interviului dat în fața psihologilor. Aceștia au asigurat-o că Morar este genul de om care nu cedează în fața altora. Și nu a cedat, chiar și atunci când președintele Băsescu l-a apostrofat de la televizor că distruge PDL, după ce DNA începuse să trimită în judecată mai mulți politicieni din partidul prezidențial, decât din celelalte partide.
De data aceasta procurorii șefi ai României nu au mai fost numiți după examinări atente, ci printr-un târg politic, între președinte și premier: Traian Băsescu și-a pus favorita, pe Codruța Koveși în fruntea DNA, iar Victor Ponta l-a pus pe fostul său coleg de facultate, Tiberiu Nițu, șef al Parchetului General. Așa se explică primele devieri făcute de procurorul general, care i-a eliminat pe doi dintre procurorii de elită din fruntea DNA, după ce vicepremierul Liviu Dragnea a fost trimis în judecată pentru fraudarea referendumului de demitere a lui Traian Băsescu de anul trecut. Felul în care a acționat procurorul-general „a creat o anumită vulnerabilitate” a declarat aseară Codruța Kovesi.
Vulnerabilitatea fusese deja creată de președintele și de premierul României când au negociat aceste funcții pentru preferații lor. Chiar și așa diferența dintre protejatul premierului și favorita președintelui este destul de mare: DNA a inregistrat cu 9% mai multe dosare în primul semestru al acestui an față de 2012, în vreme ce Parchetul General a făcut cu 13% mai puține potrivit unui raport al Consiliului Superior al Magistraturii (DIICOT-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a înregistrat cu 14% mai multe dosare decât anul trecut).
Independența Justiției este deocamdată pusă sub semnul întrebării de primul ministru care vorbește despre „dosarele politice” pe care le face DNA, deși știe că înainte de încheierea negocierilor cu Uniunea Europeană, reprezentanții Bruxelles-ului cereau prinderea „peștilor mari” și trecerea de la lupta cu micile șpăgi la războiul cu demnitarii corupți. Acum în pușcăriile din România sunt foști miniștri, deputați, senatori, primari și chiar un fost premier a trecut pe acolo, iar unii dintre ei au aflat verdictul la Parlament.
Semnalul dat de primul ministru prin acuzarea Direcției Naționale Anticorupție este pentru baronii principalului partid de guvernământ, de care Victor Ponta are nevoie la campania electorală de anul viitor, și cărora le-a transmis indirect protecție împotriva acțiunilor juridice. Așadar independența justiției rămâne dilematică în România la aproape șase ani de la admitere țării în Uniunea Europeană.