În care Femeia Vamp face ravagii
Eu: De la bancă, vreau să zic: de la această bancă făcută dintr-o bârnă de vreo doi metri de lungă, bârna, fixată cu scoabe de fier pe două trunchiuri/ suporturi îngropate în pământ, de-aici până la stejar sânt ca vreo zece cincisprezece metri. Deşi, evident, pe liziera pădurii, împrejurul stejarului sânt câţiva arbuşti, câţiva copaci, subţiri şi firavi, şi mă mir cum de a apărut acest stejar aici. Aş fi tentat să cred că acest stejar nici nu există – nu este decât rodul imaginaţiei mele! Dar dacă îl văd eu, înseamnă că există! Dacă l-am mai văzut, înseamnă că a existat şi mai înainte? Şi chiar dacă el nu există, el totuşi, există! Pentru că eu cred că există! Şi dacă omul crede în ceva că există, atunci acel ceva cu adevărat există!
Mă ridic de pe bancă şi, absolut incidental, îmi arunc privirea spre coşul în care am aruncat cele două plicuri şi observ că, aşa cum sunt ele, sfâşiate, bucăţile de hârtie, în afară de partea pe care am citit-o ele zăcând în... poziţiile... mai au pe verso şi un alt text pe care le-am ignorat. Aoleu! Dar într-adevăr textul de pe cealaltă parte este destul de consistent! Iată, dar, că mă întorc, scot bucată cu bucată peticelele de hârtie şi le aşez jos, ca să le recompun cum au fost. Bine încă de nu s-a întâmplat să le fac mii fărâme, ci numai în patru, cel mult şase secţiuni! Şi apare textul – şi pe foaia de răspuns de la Fundaţia SPONSOROS Moldova şi pe cealaltă foaie de răspuns de la Editura PERI NOI. Curios! Le aranjez alăturea şi observ că textele sunt aproape identice. Păi, cum, dar? Dacă şi răspunsurile sânt identice dar şi textele! Ce-o fi asta? Sânt nişte explicaţii, comentarii? Sau?... A! Da – un fel de Post Scriptum-uri. Curios lucru. Să văd mai întâi ce spune dl Editor. „La cele enunţate mai sus Vă aducem la cunoştinţă că... adică, da! Vă aducem la cunoştinţă – dle autor, că cititorul nostru s-a plictisit, s-a lehătemisit completamente de cărţi ce tratează probleme de politică, de societate, de moral, sânt lucruri demult învechite, acum cititorul aşteaptă lucruri senzaţionale:crime!Violuri! Jafuri! Tot felul de incesturi! Astea au căutare, astea au succes la public. Şi eu ca Editor aflat în pragul falimentului, dacă nu chiar în centrul falimentului, nu am nici un chef să risc editând o carte pe datorie, care carte să nu aibă căutare/difuzare şi să nu-mi readucă starea financiară de altă dată.” Aşadar, tocmai ceea ce bănuiam eu! Să văd şi dincoace, de la dl director Lupu de la FSM. E tot un comentariu, un post scriptum. Vă aducem la cunoştinţă, peste cele expuse mai sus, că noi, Fundaţia noastră cărţi/manuscrise, lucrări cu subiecte politice din considerentul că nu vrem să venim în conflict cu autorităţile oficiale, cu guvernarea actuală şi nici cu altele din viitor, pentru că d-ta, stimate autor, ai avut intenţia de a redacta o carte care să fie îndreptată contra actualului regim, a actualei stăpâniri şi, dacă vrei să încerci a candida sau... a prezenta un nou proiect, ar fi bine să te lipseşti de acele idei şi să procedezi la nişte simple idei, simple subiecte: de cultură, de viaţă privată, umană, simplă...” Iată, dar, că dl director de la Fundaţia SPONSOROS Moldova este ceva mai vag, este clar însă că mai curând va fi acceptată o carte cu un conţinut ca cel enunţat în sugestia făcută de domnul director de la editura PERI NOI decât ceea ce am prezentat eu în perspectiva celor cinci subiecte. Ha-ha-ha! Deci este cu adevărat o coincidenţă! Şi eu... să mă credeţi că... propunându-le acele subiecte, nu am şi altele? Ca un experimentat şi păţit în meserie, am şi alte subiecte de rezervă. Cum s-ar spune, ţin atuurile în mânecă şi, ca în jocul de cărţi, le voi scoate exact în momentul când va fi nevoie. La momentul propice. Deci, dlor directori de Fundaţie şi de editură, să nu credeţi că m-aţi pus pe labe şi eu o să depun armele! O să capitulez! Nu! Iată numai... de la această bancă... Un pic, numai să arunc la coş acele petice de hârtie, pe care, desigur, aş fi făcut mai bine să nu le fi citit, dar: fie! Şi imediat procedăm la o ripostă! Da, o ripostă! O ripostă dură, dlor directori, aşa cum se cuvine s-o facă un ins care se respectă pe sine. Aşa... Un minut de relaxare pe bancă: trec la adânci respiraţii – expiraţii, după care ne răsucim şi dăm lovitura de graţie. Unu, doi, trei... cinci... zece... treizeci... cin’zeci... şaizeci – un minut. Unu... cinci... şapte...zece... douăzeci...treizeci... cin’zeci... şaizeci... Două minute. Stop! În picioare şi – pornesc! Dar cum de la această bancă până la trunchiul stejarului nu sânt decât zece cin’şpe metri, îi voi parcurge cu viteza melcului. Da, cu viteza melcului! Pentru ca de aici până acolo să reuşim să expunem sumar, rezumativ subiectele celor... Câte? Trei sau... patru subiecte? Fulminante! Şocante! Senzaţionale. 1= Femeia Vamp! 2) Incest în cabina ascensorului! 3) Asasinarea sosiei! 4) Zombi sau zombiada! Daaa... Aţi auzit?! Astea sunt doar titlurile. Denumirile subiectelor pe care le am în rezervă. Nu vi se pare că sunt şocante? Senzaţionale? Mai încape îndoială? Da, desigur, numai a le expune aşa declarativ, nu-i mare lucru. Dar să nu credeţi că nu au profunzime! Că nu sânt elaborate? Deşi nu definitiv, totul o voi face pe parcurs. Dar există ideea! Iar ideea este marea forţă a lumii! Este cea mai mare forţă a lumii! I d e e a. Chiar mai mult decât banii. Chiar mai mult decât puterea politică. Chiar mai mult decât moartea. Ideea guvernează. Ideea domină totul. Ideea supravieţuieşte chiar celor mai mari catastrofe şi cataclicme. Deci, aţi dorit, dlor directori de Fundaţie şi Editură să aveţi o carte, un best-seller senzaţional dar fără probleme şi aluzii politice? Vreţi simple aspecte umane, dar pot fi ele oare denumite astfel? Simple? Violul, nu este oare şi el o mare mizerie a lumii? Care rezultă din imperfecţiunea individuală şi colectiv/comunitară a omului? Iar incestul nu este şi el o manifestare a lipsei de morală inculcată de mic copil la om? Iar sosia nu este şi ea o armă de luptă contra persoanei/personalităţilor?! Iar zombi/zombiada nu este şi ea un fenomen social? Veţi zice că sunt prea camuflate, prea deghizate, prea ascunse, dar tot acolo se ajunge! Numai că nu o spune direct şi pe faţă. Dar esenţa aceeaşi rămâne! Fie. Aveţi dreptul la poziţia, consideraţiile şi opiniile Dvs... Şi eu, fiind constrâns, nu voi putea întreprinde altceva decât să vă atac cu aceste arme ale mele – armele mele redutabile! Astfel, pornim în Marea Călătorie a Melcului, cu viteza lui şi pe care o am putea denumi Melchiada. Ne mişcăm deci nu cu paşi mari, ca deobicei, ci mişcând/mutând talpa respectivă într-un mod aproape insesizabil/inobservabil, ea fără să se desprindă de la pământ, lipită de iarbă şi... şă ţinem direcţia spre stejar.
1) Femeia Vamp. Femeia Vamp este o Femeie Vamp. Ca să vă puteţi edifica mai lesne ce înseamnă o Femeie Vamp am să aduc un simplu exemplu. O simplă situaţie. Atunci când femeia şi bărbatul, femela şi masculul fac dragoste femeia Vamp nu se mulţumeşte să primească darul bărbatului sau masculului după care să se separe de el ci doreşte ca să-l aibă întreg, nu doar darul dragostei, ci întreaga fiinţă s-o ia în posesie şi să-l devore! Aceasta este femeia Vamp, femela Vamp, cea care... suge... suge sângele, suge fiinţa masculului şi îl desfiinţează. Aaa, să nu credeţi că mă opresc la acest... la această pildă! La această analogie. Aşa cum se întâmplă în realitate cu păianjenul şi femela, care acuplându-se cu păianjenul bărbat îl strânge în braţe, îl sugrumă după care sfâşiindu-l, rupându-l îl înghite bucată cu bucată. Nu, nici pe departe! Subiectul meu nu se ocupă de insecte, ci de oameni. Femeia Vamp pa care o am eu în vedere este într-adevăr o femeie, are un chip uman, dar totuşi este o femeie Vamp şi dânsa, aflându-se la vârsta de 25 de ani a reuşit să înghită câţiva bărbaţi, începând de la vârsta de 19 ani. La ora actuală s-a oprit... şi-a aruncat favorurile asupra dlui Profesor. Iar dl Profesor este un domn Profesor filozof cu ochelari care toată viaţa lui a făcut filozofie, iar în anii lui de bătrâneţe, având un fecior tânăr de numai 17 ani, a hotărât să se căsătorească cu această femeie Vamp! Această Femeie Vamp i-a sugerat lui ideea că ea ar putea să-l facă fericit... numai dacă el doreşte să fie fericit! Însă filozoful, neştiind ce-i aceea fericire, a spus: da! Vreau să fiu fericit! Femeia Vamp i-a spus: eu am să te fac fericit! Oricâte soţii şi amante vei fi avut, fericit n-ai fost, doar cu mine ai să fii fericit! Şi atunci dl Profesor de filozofie a întrebat: Dar poţi să-mi spui: ce-i aceea fericire? Că eu filozof fiind, am reflectat şi meditat atâta pe lume şi n-am putut să-mi răspund. Şi atunci Femeia Vamp s-a uitat galeş la el şi a spus: Fericirea este atunci când uiţi că trăieşti pe lume. Fericirea este atunci când uiţi că există timp. Când timpul nu mai curge. Când timpul se opreşte şi se întâlneşte cu eternitatea. Într-un singur punct. Nefericirea este chinuitoare pentru că timpul curge şi ne chinuie. Iar eu îţi voi dărui ţie fericirea cea mare, care nu va avea sfârşit! Niciodată... Atunci dl Profesor de filozofie, cu ochelarii lui groşi şi negri a hotărât că nu are o altă misiune a lui pe lume decât să fie fericit, iar după aceea să-i înveţe pe toţi ceilalţi oameni din lume cum să devină şi ei fericiţi. Numai că, din păcate, dl Profesor de filozofie nu ştia şi nici nu avea cum să ştie că femeia Vamp, promiţându-i fericire lui, îşi promitea Fericire sieşi. Promiţând că-l va face fericit prin dragoste pe dl Profesor, ea îşi programa propria fericire. Şi nu deaceea că ea ar fi fost îndrăgostită de dl Profesor, ci deaceea că i-a căzut cu tronc la inimă Fiul dlui profesor! Care avea numai 16-17 ani şi era atât de fraged şi atât de proaspăt şi atât de dulce! Şi iată dl Profesor a luat-o de soţie pe Femeia Vamp şi această femeie, zi de zi, fiind în mediul familiei, al casei lui, încetul cu încetul a pătruns în sufletul dlui Profesor şi, iată, cazul pe care îl conţine acest subiect, Această Naraţiune, se produce în... seara când dl Profesor şi cu dna soţie de Profesor şi cu fiul participă la o nuntă, la o nuntă care are loc într-un restaurant de lux, într-o sală enormă plină de jur împrejur de oglinzi, pe jos cu parchet tot cu oglinzi şi la care se produce o veselie şi o distracţie enormă... şi toată lumea e concentrată asupra mirelui şi miresei – mireasa în rochie albă cu văl de zână, mirele un bărbat voinic şi... Tânărul care stătea lângă maica lui vitregă şi de care îl despărţeau ca vârstă doar şapte ani se simţi el în acea clipă mire, iar maică-sa vitregă se simţi mireasă. Şi la acea nuntă dansară toată noaptea împreună şi toată lumea îi lăudă şi-i admiră. Şi, iată, la un moment dat, în toiul veseliei, când s-au înfierbântat la incandescenţă spiritele, dna Profesor, soţia dlui Profesor de filozofie, îi şopteşte tânărului la ureche: Alfred/Albert, te rog să mă conduci o clipă, că am nevoie să ies, să trag o gură de aer curat... Şi atunci tânărul o urmează, ea îl duce la ascensor, intră în cabină şi pornesc să urce în doi de jos de la restaurant, în sus, spre acoperiş unde se afla o platformă, pe blocul de cincisprezece etaje, - unde ieşeau nuntaşii să se recreeze/să se relaxeze şi... Urcând în ascensor, se produce o pană de curent, un defect şi rămân ambii blocaţi între etaje. Întuneric beznă! Atunci, în întuneric, femeia Vamp îl atacă pe fiul dlui Profesor, îl dezgoleşte, îl are şi-l sugrumă. Când se reface mişcarea ascensorului şi cabina porneşte în sus, băiatul este fără suflare. Ea îl scoate, îl duce pe terasă şi-l lasă acolo, pe o bancă. După care coboară, revine în sală, se aşează iar la masă, alături de dl Profesor şi îl mănâncă din ochi. Peste un timp îi şopteşte, că: Uite, a ieşit şi fiul Dvs, vroia să plece să se plimbe singur şi nu mai revine... poate să mergem să-l căutăm. Pleacă cu dl Profesor. Şi iar când urcă în cabina ascensorului are loc o pană de curent şi aşa mai departe, şi aşa mai departe... acesta ar fi primul subiect. Iată, deci că am parcurs mai bine de jumătate de cale şi ne apropiem de stejar. Chiar aşa, cu viteza melcului...
Al doilea subiect ar fi... da, la primul subiect trebuie să adăugăm un post scriptum, care vrea să spună că nu e vorba de o Femeie Vamp, ci e vorba de un incest. Pentru că mama s-a acuplat cu fiul! Chiar dacă este un fiu vitreg! Este ceva inadmisibil din punctul de vedere al moralei! Supreme... Aşa că acest prim subiect conţine şi Femeia Vamp şi incestul!..
Al doilea subiect este sosia. Da, despre sosie am amintit şi în proiectele prezentate dincolo, în proiectul program respuns de cei doi directori. Dar acesta nu este atât de dezvoltat acolo, dar este unul dintre cele mai incitante, ca să zicem aşa, şi poate fi preluat, modificat. Poate fi completat, reactualizat, realizat şi prezentat. adică, de ce: prezentat? Nu mai faci a doua tentativă, după ce prima a fost respinsă. Stop! Dar de ce nu s-ar face şi a doua tentativă? Poate chiar şi o a treia? De ce: nu? S-ar putea face şi a treia!... Acest subiect sosia este unul de mare interes. De mare curiozitate. Şi vreau să spun că există sosii... Sosia ca atare, la modul tradiţional, înseamnă asemănarea totală a două persoane care pot fi şi rubedenii şi gemene. Gemene dintr-un ou, dar pot fi şi sosii, cum să zic eu? şi sosii morale, sosii psihologice, identice prin psihic. Dar pot exista şi sosii prin nume! Pe mine mă cheamă Nicolae Petru şi pe el îl cheamă Nicolae Petru. Pe mine mă cheamă Petru Vasile şi pe el îl cheamă Petru Vasile. Pe mine mă cheamă Simion Gavrilă şi pe dânsul îl cheamă Simion Gavrilă! Aşa că totdeauna, atunci când se referă cineva la unul din noi, el ca şi cum s-ar referi şi la celălalt. Şi atunci se produc confuzii enorme, încurcături mari! Şi omul acela este frustat! Frustrat! Supărat! pentru că cineva i-ar fi furat numele. Iar numele nu i l-a furat nimeni – aşa a fost, aşa s-a întâmplat şi aşa este! Atunci apare, se naşte, se iscă o nouă variantă de sosie, care... care... îl incomodează, îl jenează, îl revoltă pe acesta din urmă! Pe unul dintre ei care nu vrea să se împace cu faptul că mai este cineva care poartă acelaşi nume, răspunde la aceeaşi chemare... În felul acesta se produce o încâlcitură înspăimântătoare! Deci, în cazul meu este o sosie care-mi seamănă ca portret fizic, dar e mai mult ca atât: coincid şi numele! Aşa cum am spus în proiect... Dar ne lăsăm de acest nume şi trecem la altul: Visarion... Visarion... Visarion Sirul... Visarion...Stângul... Visarion Mitrea... Visarion Ioanichie... Visarion Ştirbul... Visarion Calistrat... Visarion Calistrat... Fie: Visarion Calistrat! Sau: Calistrat Visarion! Nu contează! Şi iată, cu acest cuplu de sosii se întâmplă aşa că... Unul din ei autorul, altul este rubedenia lui, sosia, care fiind invidios pe autor că are o anumită faimă, o anumită trecere în lume, hotărăşte să se răzbune – să-l desfiinţeze pe acest autor şi începe să pregătească lovitura pe care să i-o dea! Lovitura pe care să i-o dea... Stop! Deacuma am ajuns la tulpina stejarului. Aici vom face un mic popas şi vom vedea cum să procedăm mai departe. De altfel mai rămâne şi cel de-al treilea sau al patrulea subiect: zombi! Dar acesta nu mai încape în această mică distanţă. O să încerc a-l schiţa şi desfăşura dincolo, pe parcursul dintre stejar şi culme. Acolo, sus, culmea despre care vorbeam adineaori şi spre care voi ţinea calea...
Acum să ne relaxăm un pic. Pentru că văd că a trecut deja o oră şi jumătate, poate chiar două au trecut din ziua mea şi-mi mai rămân cinci ore! Până la expirarea acestei secvenţe de timp. Cinci ore! Cinci ore? Nu sânt puţine, dar nici multe nu sânt! Şi-n aceste cinci ore urmează să se producă lucruri care nu se ştie de unde vor veni, cum se vor desfăşura, ce vor fi ele, ce vor prezenta şi cum... Cum se vor încheia... Deci, mă las cu spatele de tulpina stejarului, cu mâinile lăsate libere în jos, închid ochii şi stau să-mi revin, să-mi revin, să mă odihnesc. Cel puţin cinci minute, poate: zece. În acest răstimp voi observa ce se va întâmpla în imaginaţia mea având ochii închişi. Dar nu voi sta cu faţa spre Apus, căci soarele oricum se lasă spre chindie, ci mă voi da de partea cealaltă a Stejarului, în partea dinspre Răsărit-Miază-Noapte şi voi încerca să gust răcoarea aerului, boarea răcoroasă ce vine de pe vale, de pe oglinda Lacului Doi şi de pe cele de mai sus... Spre seară răcoarea se revarsă pe fundul văilor şi vine să potolească arşiţa şi zăpuşeala zilei acesteia de vară. Aici o mică pauză şi vom zice: