„Nu cred că vom putea face curăţenie acolo unde nu se păstrează...”

Ecologia în general şi proiectul unei Strategii de mediu, menită să asigure şi moldovenilor în următorii zece ani un mediu nepoluat şi sănătos, au ajuns printre preocupările Consiliului Suprem de Securitate. Prin ce se explică faptul că, oarecum subit, problemele şi necesităţile stringente legate de mediu devin o nouă prioritate a autorităţilor statului? O convorbire la această temă cu ministrul Mediului Gheorghe Şalaru.

Europa Liberă: De cele mai multe ori, în viaţă, cea politică inclusiv, se dă prioritate lucrurilor urgente, în locul celor importante. Examinarea recentă problematicii de securitate şi perspectivă ecologică de către Consiliul Suprem de Securitate a fost apreciată de mulţi drept subită, neaşteptată. A fost un caz fericit când s-a constatat că e şi urgent, şi important?

Gheorghe Şalaru: „Da, aşa este. Mai ales că pentru mine, ca ministru, este foarte important că în cadrul Consiliului Suprem de Securitate a fost abordată această problematică – securitatea ţării care se bazează pe securitatea ecologică.”

Europa Liberă: Dar cum aţi reuşit să aduceţi subiectul pe agenda acestei instituţii importante a statului?

Gheorghe Şalaru: „Însăşi Preşedinţia, ca şi alte organisme statale, spune că este penetrată mai mult de importanţa protecţiei mediului şi poate aceasta este cea mai mare realizare pe care am reuşit-o în ultimii ani în cadrul ministerului.”

Europa Liberă: Strategia, cum s-a spus, ar fi condiționată și de negocierea Acordului de Asociere la UE, în care ar fi stabilite angajamente în domeniul mediului. Despre ce fel de angajamente e vorba, cât de realizabile sunt şi de unde bani pentru aşa ceva? Iertaţi-mă de trei întrebări încorporate în una singură în acest sens.

Gheorghe Şalaru: „Cu adevărat, în Acordul de asociere avem şi capitolul mediu. Şi vreau să zic că acest capitol a fost şi este cel mai complicat, nu doar pentru Moldova, ci şi celelalte ţări care au aderat mai înainte la UE. Este vorba despre acele standarde în calitatea protecţiei mediului, care este destul de greu să le atingi. Iar UE are standarde destul de înalte la acest capitol şi desigur că noi, în cadrul Ministerului, am lucrat destul de mult pentru ca să ajustăm la circa 25 de directive ale UE ceea ce ţine de legislaţia noastră, indicatorii de calitate, standardele UE, pentru ca parţial să ne apropiem de aceste standarde. Desigur că să implementăm aceşti indicatori este nevoie de sume colosale.”

Europa Liberă: Şi de unde se vor lua, dle ministru, sumele, dat fiind faptul că ecologia până acum, cel puţin aşa impresie s-a lăsat, a fost un fel de Cenusăreasă a bugetului statului?

Gheorghe Şalaru: „Este adevărat. Ecologia a fost privită şi poate mai continuă să fie privită ca o cenuşăreasă a bugetului, dar în ultimii ani avem un fond ecologic mult mai mare decât în anii precedenţi. De exemplu, în anul acesta cred că o să atingem cifra de circa 300 de milioane de lei valorificaţi pentru problemele legate de ecologie. Desigur că este o cifră foarte mică, dar este mult mai mare decât ceea ce era cu 4-5 ani în urmă.

În afară de aceasta, noi avem o perspectivă mult mai largă cu partenerii noştri de dezvoltare. Încă din 2010 pe lângă Ministerul mediului există un comitet sectorial, care aşa şi se numeşte „Mediu – aprovizionare cu apă şi canalizare” din care fac parte toţi partenerii noştri de dezvoltare, toţi acei donatori care au un cuvânt greu de spus în acest domeniu. Şi avem o serie de proiecte care sunt susţinute şi financiar de către aceşti donatori.”

Europa Liberă: Se mizează şi pe finanţări mai mari din exterior odată cu asocierea la UE?

Gheorghe Şalaru: „Desigur că parafarea şi mai apoi semnarea Acordului asociere ne va deschide perspective şi mai mari pentru a accede la acele finanţe europene pentru a rezolva probleme legate de mediu. În afară de aceasta,. Noi încercăm să demonstrăm că lucrurile care ţin de protecţia mediului nu întotdeauna vor putea să fie rezolvate numai în baza granturilor.

Este nevoie să atragem investitori autohtoni şi străini. Pentru că unele activităţi pot fi privite ca afaceri. De exemplu, în alimentarea cu apă şi canalizare, noi deja avem un proiect care este susţinut de BERD, BEI şi NIF, de 30 mln. euro, dintre care numai 10 mln. sunt grant, iar 20 mln. sunt credite. Este un proiect inedit pentru noi, pentru șase oraşe – două de la sud, două de la centru şi două din nord – şi 30 de sate din jurul acestor oraşe şi este important că acest proiect învaţă operatorii de apă şi canalizare să promoveze un astfel de management şi o astfel de politică tarifară care le permite să acopere cheltuielile şi să extindă apeductele şi, desigur, să întoarcă banii.”

Europa Liberă: Am observat în Strategie nişte provocări noi cel puţin pentru urechea moldoveanului, cum ar fi lupta cu emisiile de gaze, lupta cu produsele modificate genetic, cu automobilele depăşite şi uzate – am văzut că se intenţionează punerea în aplicate a unui program RABLA similar probabil celui din România. Impresia este totuşi că există două mari

La Strășeni

probleme pe care nu le-a depăşit ca să ne putem gândi la alte provocări, cum ar fi apa şi gunoiştile împânzite pe tot teritoriul Republicii Moldova. Nu se va întâmpla că ne vom concentra pe priorităţi noi şi le vom lăsa nerezolvate pe cele vechi?

Gheorghe Şalaru: „Strategie este una complexă, ca şi problematica protecţiei mediului. Nu putem să mergem pe anumite priorităţi, fără să ţinem cont ce se întâmplă pe alte domenii, la alte capitole ale protecţiei mediului. Mai ales că dacă le laşi într-o parte, putem să ne trezim cu începerea unor procese ireversibile.

De exemplu, schimbările climatice. Noi nu ne putem face că nu plouă. Schimbările climatice sunt prezente în Republica Moldova. În sudul republicii Moldova deja sunt primele semne de deşertificare. În următorii ani, poate 10-15, ceea ce astăzi rodeşte în zona Comratului, treptat va putea lesne să rodească şi în zona Bălţi. De aceea cu ajutorul PNUD noi elaborăm două strategii privind adaptarea la schimbările climatice şi suntem pe cale să elaborăm un plan de acţiuni prin acre să le implementăm, ca să putem să ne acomodăm la aceste schimbări climatice, desigur că având şi acţiuni de diminuare a emisiilor de seră.

Cel mai mare poluator al aerului sunt acum la noi automobilele. Începând cu anii '90, după criza economică industria a lucrat tot mai puţin şi atunci poluatorul principal a rămas automobilele. Cu părere de rău, la acest capitol noi suntem încă la standardele din 1985. Pentru ca să elaborăm noile standarde, noi indicatori trebuie să avem această strategie, să avem legislaţie armonizată şi după aceea să ne gândit şi la planurile de acţiuni.

Suntem implicaţi într-un proiect regional alături cu șase ţări care se numeşte „Guvernarea aerului” şi vom începe această lucrare, aşa cum am început cu mulţi ani în urmă un alt proiect regional care se numea „Guvernarea deşeurilor” şi acest proiect s-a finalizat cu elaborarea strategiei pentru regiunea sud, dar ministerul a reuşit să elaboreze strategia naţională, care a fost adoptată în aprilie curent. Astăzi suntem gata să aprobăm şi legea cu privire la deşeuri.

Această strategie ne permite să spunem tuturor, inclusiv donatorilor, că avem o concepţie clară, o viziune [despre] ce vrem şi cum vrem să facem în acest domeniu; de exemplu, ştim că în Republica Moldova trebuie să existe două staţii mecanico-biologice la Chişinău şi la Bălţi şi să avem opt gunoişti, care vor deservi întreg teritoriul ţării. Acum avem înţelegerea cu Agenţia de Dezvoltare cehă şi Agenţia de Dezvoltare germană care vor elabora studiile de fezabilitate pentru regiunea Sud, vom avea trei studii de fezabilitate, pentru că în regiunea Sud unde avem opt raioane vor fi trei gunoişti.

Iată, aceste studii de fezabilitate trebuie să ne dea un răspuns din punct de vedere economic, din punct de vedere managerial, din punct de vedere al înţelegerilor dintre diferite primării şi raioane unde să stabilim aceste gunoişti şi cum să organizăm acel management integrat al deşeurilor, de la colectarea separată, reciclare, recuperare până la depozitare.”

Europa Liberă: De la gunoişti la cultura ecologică e un drum extrem de apropiat. Cultura ecologică, evident, prezentă ca obiectiv firesc într-un text de asemenea natură. Ce ar trebui, însă, să înţelegem prin obiectivul de „sporire a nivelului cunoştinţelor privind protecția mediului în rândul elevilor, studenților și angajaţilor cu cel puțin 50% către anul 2023”? Cum se va cuantifica nivelul cunoştinţelor?

Gheorghe Şalaru: „Nu este o problemă ca să cuantificăm nivelul cunoştinţelor. Cu părere rău, acest nivel este destul de jos acum, dar suntem convinşi că această strategie, ca şi alte acţiuni planificate pentru protecţia mediului, nu vor putea să fie implementate dacă în acest proces nu se vor implic cetăţenii. Or, cetăţeanul poate să fie implicat fiind informat şi utilizând corect, conştient informaţiile, participând la procesul decizional.

Nu cred că vom putea face curăţenie acolo unde nu se păstrează. Curăţenia este acolo unde se păstrează. Desigur că aceasta poate să fie începând cu șapte ani de acasă, grădiniţa, şcoala, universitatea. Ne propunem ecologizarea învăţământului, a instituţiilor statale şi a societăţii în întregime, deoarece, aşa cum am zis, nu putem să rezolvăm orişicare problemă legată de protecţia mediului dacă nu-l avem alături pe cetăţean.”