Monica Lovinescu a rămas un reper moral de o verticalitate exemplară.
Ajunse la cea de a VII-a ediţie, „Zilele Monica Lovinescu”, iniţiate şi coordonate de Angela Furtună, au câştigat anul aceasta în greutate prin implicarea Universităţii „Al.I.Cuza” şi a Uniunii Scriitorilor – Filiala Iaşi. Pe lângă manifestările de la Fălticeni şi de la Suceava, în chiar ziua de naştere a Monicăi Lovinescu, 19 noiembrie, la Iaşi s-a desfăşurat un colocviu care a omagiat personalitatea celei care a fost vocea emblematică a „Europei libere” şi a exilului românesc.
Prof.univ. Antonio Patraş a schiţat un profil al Monicăi Lovinescu, insistând pe importanţa pe care autoarea Undelor scurte a acordat-o criteriului etic, în timp ce în ţară criticii generaţiei ’60 încercau, pentru a scoate literatura de sub presiunea ideologiei de partid, să impună primatul esteticului. Este principalul motiv pentru care cronicile Monicăi Lovinescu reprezintă o adevărată istorie alternativă a literaturii române.
Au urmat trei comunicări susţinute de cadre universitare tinere, care au impresionat plăcut prin coerenţa argumentaţiei şi prin originalitatea unghiului de vedere. Lidia Iacob a vorbit despre posteritatea critică a Monicăi Lovinescu, oprindu-se îndeosebi la studiul pe care i l-a consacrat recent Angela Furtună. Loredana Opăriuc a comentat extraordinarele scrisori pe care Ecaterina Bălăcioiu le trimitea fiicei sale, de care se ştia despărţită pentru totdeauna, chiar dacă mai găsea resurse psihice să spere, iar Emanuela Ilie s-a ocupat de literatura ficţională a Monicăi Lovinescu, atestând o vocaţie pe care scriitoarea a reprimat-o pentru a se consacra activităţii de critic literar şi de comentator al situaţiei politice şi culturale din ţară. În sfârşit, Cristian Livescu a evocat vizita pe care soţii Ierunca au efectuat-o acum două decenii la Piatra-Neamţ, vizită care, adaug eu, trebuia să se continue printr-o întâlnire la Iaşi cu studenţii, numai că Biroul Senatului Universităţii a interzis întâlnirea, sub pretextul – cusut cu aţă albă – că în instituţiile de învăţământ nu se face politică. De parcă soţii Ierunca ar fi venit atunci la un miting electoral…
Prof. Alexandru Călinescu
Cu prilejul colocviului de acum de la Iaşi s-a anunţat şi laureatul premiului „Monica Lovinescu – Virgil Ierunca”, premiu pe care l-au obţinut la ultimele ediţii Vladimir Tismăneanu, Doina Jela şi postul de radio „Europa liberă”. Laureatul de anul acesta este Nicolae Manolescu. Îl recomandă pentru acest premiu nu numai întreaga lui activitate literară, ci şi strânsa legătură de prietenie pe care a avut-o cu cuplul Ierunca.Sensul ultim al acestor manifestări omagiale a fost de a arăta că Monica Lovinescu a rămas un reper moral de o verticalitate exemplară. N-a cedat nici când regimul de la Bucureşti a şantajat-o odios, aruncându-i în închisoare şi asasinându-i mama. A avut, drept compensaţie, bucuria de a trăi prăbuşirea comunismului şi de a i se recunoaşte meritul că a fost unul dintre artizanii ei.