Gheorghe Cojocaru: „şi Ucraina, şi R. Moldova trebuie să conştientizeze că mişcarea pe acest drum,trebuie să se desfăşoare în ambele sensuri şi după aceleaşi reguli.”
În vizita lui săptămânală în studioul Europei Libere de la Chișinău, istoricul și publicistul Gheorghe Cojocaru a discutat cu Vasile Botnaru despre asemănările și deosebirile dintre politicile europene ale Ucrainei și Moldovei.
Gheorghe Cojocaru: „Adunarea celor 100 de mii de oameni de la Chişinău din 3 noiembrie, care s-au pronunţat în favoarea cursului de integrare europeană, a produs o puternică impresie în mass-media şi cancelariile europene, iar pentru forţele politice pro-europene de la Kiev această mare întrunire populară pare să devină un exemplu demn de urmat. Liderii opoziţiei ucrainene şi-ar dori ca şi în capitala Ucrainei să fie convocat un mare miting care să ceară autorităţilor semnarea acordurilor de asociere la Uniunea Europeană, la reuniunea Parteneriatului Estic de la Vilnius.”
Europa Liberă: Ucraina, care a acreditat maidanul, de fapt, vede altfel convocarea mitingurilor. Oricum, dacă ar fi să facem o comparaţie între guvernarea de la Chişinău şi cea de la Kiev, ce similitudini şi diferenţe s-ar putea observa în ceea ce priveşte promovarea cursului de integrare europeană?
Gheorghe Cojocaru: „În primul rând, ambele state fac parte din acelaşi pluton al Parteneriatului Estic şi ambele au adoptat nişte strategii prioritare de integrare europeană, între ele existând şi un fel de rivalitate în competiţia pentru locul din fruntea plutonului. În urma unor rupturi politice în sânul fostei Alianţe pentru Integrare Europeană, de la începutul acestui an, Chişinăul a pierdut poziţia de frunte, plasându-se undeva în spatele Kievului.
Însă, iată că, recent, după ce autorităţile ucrainene s-au împotmolit în ceea ce priveşte adoptarea unor reforme în justiţie sau în cazul Timoşenko, guvernul de la Chişinău începe să recupereze punctele pierdute, ajungându-se până la promisiunea preşedintelui Comisiei Europene Barroso de a anula vizele pentru cetăţenii din Republica Moldova, chiar dacă, şi spre deosebire de Ucraina, la Vilnius, Chişinăului i se va propune doar parafarea actelor de asociere la Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Unii spun că totuşi este vrabia de pe gard. Şi atunci aş vrea să vă întreb ce semnificaţii vedeţi dumneavoastră în declaraţia lui Barroso, în contextul politic de astăzi şi pe plan naţional, dar şi pe plan european?
Gheorghe Cojocaru: „Anularea vizelor pentru cetăţenii din Republica Moldova va iniţia un alt tip de tratament din partea Uniunii Europene, le va oferi acestora mult mai multă libertate de circulaţie şi alte perspective, se va trece la un al nivel de încredere faţă de autorităţile de la Chişinău. Anularea vizelor va fi un lucru bun pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova şi va întări încrederea acestora, indiferent de pe care mal al Nistrului îşi trag originea, în vocaţia europeană a statului, a societăţii.
Totodată, în contextul european actual, este clar că anunţul făcut de preşedintele Comisiei Europene este destinat, în egală măsură, şi puterii de la Kiev, şi cetăţenilor ucraineni, pentru a le aminti, încă odată, ce ar putea avea sau ar putea pierde şi a-i determina să se mobilizeze exemplar, pe ultima sută de metri, înainte de reuniunea de la Vilnius.”
Europa Liberă: Multă lumea percepe promisiunea aceasta, sonorizată de Barroso, ca pe un paliativ. Şi cetăţeanul, presupun, ar vrea să audă răspuns la o întrebare tranşantă: dacă Uniunea Europeană, aşa cum este astăzi sau cum va fi mâine, are ea oare nevoie de Ucraina, ca şi de Republica Moldova, de altfel, integrată, alături de cele 28 state membre ale sale?
Gheorghe Cojocaru: „În pofida marilor dificultăţi de natură social-economică cu care se confruntă, de mai mulţi ani încoace, Uniunea Europeană pare tot mai decisă să realizeze necesitatea unui proiect global european care să reflecte anvergura şi amplitudinea reală, geografică şi istorică, a spaţiului european, iar o Ucraină democratică, ca şi Republica Moldova, nu poate să nu se regăsească pe această hartă a Europei unite. Numai că, şi Ucraina, şi Republica Moldova, pentru a ajunge să facă parte din acest proces de integrare, trebuie să conştientizeze că mişcarea, pe acest drum, trebuie să se desfăşoare în ambele sensuri şi după aceleaşi reguli.”