Jurnalul săptămânal cu Lucia Mârza.
Nascuta la 22 aprilie 1965, intr-un sat pitoresc din inima codrului, Coresti, Nisporeni, absolventa a USM. Din 2001 este presedinta Asociatiei Copiii Dotați din Moldova, autoarea proiectului revistei „Talent plus”.
Descoperim ca ducem lipsa de Timp abia cind avem Timp sa intelegem asta. E o teorie straveche, insa traind, zi cu zi, ajung sa trag linii asupra propriilor decizii, bilanturi, optiuni...
Luni
Iată că se poate!
M-am trezit foarte devreme, din cauza vocilor stridente ale unor trecatori distrati. E firesc pentru un inceput de saptamina urban. A urmat pregatirea pentru scoala a lui Dorin, care-mi da o deosebita satisfactie, si, mai ales, se trezeste cu o stare de spirit extrem de pozitiva. Imediat dupa plecarea lui imi sorb indelung ceaiul pregatit din ramurele de zmeura.
Timpul ma preseaza. Urmeaza sa merg la o Clinica dupa rezultatele examenilor medicale. Briza de aer racoros, tomnatic, m-a facut sa privesc, oarecum, lucrurile din strada, mai sumbre. Dar pentru scurt timp. In troleibuz, taxatorul n-avea sa-mi dea restul din bacnota de 20 lei si...am mers gratis. I-am multumit, si mi-am zis ca ,,se poate, nu e doar rau”. Bunatatea are fața ei.
La Clinica deja mai pozitiva am ajuns. Rindul mare de asteptare m-a facut sa-mi adun un toc de rabdare pentru 2-3 ore. Dar nu, dupa o jumatate de ora, s-a apropiat o Doamna care mi-a oferit rindul, din lipsa de timp, cred. Multumindu-i, m-a invaluit un soi de bucurie pe care n-o puteam impartasi cu nimeni. Mi-am zis: iata ca se poate. Mi-am salutat medicul, pe care-l cunosc de multi ani - in limba româna, stiind ca vorbeste doar in rusa cu toti pacientii. Insa mi-a raspuns intro româna melodioasa, explicindu-mi totul cu un zimbet cald, incit n-am ezitat sa-i fac si complimentul potrivit. Deci, se poate, daca se vrea.
La amiaza merg in vizita la o batrinica neputincioasa, fosta vecina de bloc, pe care o ajutam sa se descurce cu problemele cotidiene. Am gasit-o plina de viata, s-a descurcat de minune singurica. E frumos, emotionant si placut.
Seara avem oaspeti, nu reusesc sa pregatesc cina, insa barbatii casei au salvat aparentele.
O zi de luni cu umplutura de toate. Si motto-ul zilei „Se poate, daca se doreste” mi-a servit ca o calauza intr-un inceput de saptamâna.
Marți
Nu-i chiar atît de rău
Ziua pe care o agreez mai putin, de obicei. Pentru mine mai poarta denumirea de Marțea nenorocoasa.
Este o prognoza reala. La iesirea din casa, Dorin incerca sa-mi transmita un dram de pozitivism, imi zice sa nu ma gindesc ca e Marti.
Am verificat agenda, pentru a sti programul de activitati pentru aceasta zi. Pare destul de leger, insa nu si lipsit de surprize. Primul punct de reper imi stirneste un pic de ingrijorare. De doua saptamâni astept sa iau perdelele la gata, dintr-un atelier, cu tenta de „servicii de tip european”. La telefon nu-mi raspunde nimeni, de aceea trebie sa merg direct acolo. Minunat. Sper sa-mi imbrac salonul asa cum se cere dupa traditie. Ajunsa la fata locului, doamna încerca sa se justifice ca nu sint gata toate, ci doar al doilea rind. Deodata s-a spulberat tristetea de pe chipul meu.Totusi e mai bine decit deloc.
Sint frumoase si aceasta ma consoleaza. Deseori imi atribui proverbele cu iz popular: „de-ar sti omul ce ar pati, dinainte s-ar pazi”.
Si daca, in aceasta zi, nu-mi propun „sa rastorn dealuri”, am ajuns si la facerea pietii. Chiar daca am si eu antipatie fata de preturile exagerate, pe alocuri, prefer sa cumpar produsele direct de la producator. E o stare placuta sa te alegi cu produse proaspete, ecologice si cu aspect curat. Am inteles că lumea civilizata, la acest capitol, merge pe principiul „retete de sanatate cu fructe si legume de la sate". Poate ca in timp vom constientiza insemnatatea acestor cuvinte.
Am fost multumita si de preturi, dar si de amabilitatea vinzatorilor, care te servesc cu un zimbet cald si foarte primitori. Impresioneaza, insa chiar nu este atit de rau...
Ora 16.00. Ora de meditatie pentru Dorin. Invatamintul este in capul mesei in familia noastra. Incerc sa sistematizam lucrurile de la inceputul anului scolar. Avem in fata un an scolar de mare responsabilitate - sustinerea examenelor de absolvire a ciclului gimnazial. Exigenta lui Dorin se imbina cu respectul catre profesori care-i predau si unde mai pun ca mereu se intoarce de la liceu binedispus, relaxat. Imi tot zice ca-i indragostit de liceul Ion Creangă și e mindru ca a studiat doar aici. Ma bucur de satisfactia lui atit de naturala.
Marti seara, o zi fara prea multe obiectii, traita alaturi de oameni sinceri, onesti si obisnuiti prin felul lor de a fi.
Iata ca, de buna seama, nu-i chiar atit de rau.
Miercuri
„Să nu strivim corola de minuni...”
,,Ziua buna se cunoaste de dimineata”. Timpul innourat de afara pare sa fi alungat o gura de ploaie. Simt în suflet parca o oboseala neinteleasa. La stirile TV mi se pare ca predomina cele mai putin imbucuratoare, nationala României a ratat sansa la Campionatul Mondial. M-a durut acest sentiment, insa cred ca echipa merita aplauze caci se munceste mult. Acasa stirile sint mai bune, daca nu se reclameaza partidul „bietilor” comunisti. Dar viata e traita si modelata de noi.
Este o zi lucrativa si caut sa-mi vad randamentul pe termen scurt. Miercurea o asociez cu cursul vietii mele. E ziua de mijloc: pina la ea trag de timp, dupa - imi fuge pamintul de sub picioare.Trebuie sa le fac pe toate. Lucrez la proiectele reluate dupa o „ruptura” in timp si mediu. Ele ma fac fericita, ma bucura, ma inspira. Sint dedicate copiilor, celor car deseori nu sint sustinuti dupa felul cum ,,sclipesc” ei ca valoare. Imi doresc lansarea celui de-al doilea proiect al revistei „Talent plus” din cadrul ACDM. Trebuie sa profit de timp si de cronometrul vietii mele. Muncind, ma bucur ca un copil.
În jumatatea a doua a zilei, discut cu Dorin despre design, subiecte... Prefer sa-i cer opinia, punctul de vedere, chiar daca rămân la propria parere. Dar si pentru ca a crescut cu acest proiect.
Spiritul organizatoric ma ajuta sa perseverez. Anturajul in care creez este mai mult decit benefic. Important e „să nu strivim corola de minuni..."
Joi
Și în familie se trăiește europenește
E ziua noastra favorita. Chiar de la prima ora încercam sa facem loc atmosferei ospitaliere de tip european. Fiecare isi prepara dejunul in modul lui: eu italieneste, sotul portughez, Dorin englez. Deci incercam sa respiram si in familie aer tonic european. Este o alegere a noastra placuta si intriganta chiar. Incercam sa privim prin lentilele viitorului. Eu cred ca in aceasta aceasta zi dam libertate gindirii să facem absente barierele, niciunul n-are dreptul sa conditioneze prin anumite cerinte, pe celalalt. E o difinitie pe care o respectam, fara a ne supara. Aflindu-ne in tari europene, ne-am dat seama că nimeni nu ne poate lua aspiratiile, pentru ca ele au semnificatia demnitatii.
Joi este ziua in care conationalii nostri din strainatate au dupa-amiaza libera. A devenit o traditie de a ne suna cu cei dragi, cu care tinem legatura. Am un profund respect pentru cei care au plecat sa munceasca ori sa studieze afara. Ma bucur că parerile lor se regasesc si in ierarhia dorintelor noastre cei de acasa. Am vorbit cu surioara din Anglia, cu cumnata dn Italia, cu multe prietene, ce accentueaza de fiecare data aceleasi afirmatii: curind vom fi impreuna .
E seara, sint entuziasmata de gindul ca zi de zi lucrurile frumoase sint mai vizibile si in numar mai mare.
E ora când trebuie sa pregatesc cina, desigur din bucataria europeana, mai cu seama, cele pe care le cunoastem foarte bine. Cred ca voi ceda spatiul in bucatarie sotului, care va pregati ceva gustos din bucataria portugeza. Eu ma angajez doar cu desertul. Asa preferam sa ne rasfatam joi seara. Provocarea tot e marca mea.
Vineri
Este o zi in care poporul nostru este injosit si amenintat de o mâna de oameni batrini si tineri numiti partidul comunist. Sintem martorii unor spectacole agresive atit in Parlament cit si in strada. Limbajul violent si necenzurat al celor mai cunoscuti fruntasi ai acestui partid aduce pe ecranee o stare de frica si denigrare asupra a tot ce s-a muncit dupa caderea acestui regim comunist. Multa lume care a urmarit stirile a fost indignata, vazind cum a fost atacata o jurnalista, la sedinta Parlamentului, de un personaj comunis cunoscut pentru mai multe astfel de actiuni violente.
E vineri, e ziua cind trebuie sa se faca bilantul faradelegilor acestui partid pentru a fi tras la raspundere. Ne vrem zilele de odihna fara tiranie comunista. E doar frica care-i macina ca au pierdut lupta si puterea. Peste un milion de persoane sint deja cetateni europeni, e o alta mentalitate, o alta tendinta de a trai. Să ne solidarizăm și mai mult pentru a spune „nu” trecutului nostru roșu! Nu difuzării materialelor de la activitățile acestui partid
E vineri, totul se invirte in atmosfera unui tablou sumbru, tomnatic.Nu trebuie sa raminem ravasiti de aceste evenimente, ci sa continuam sa gindim european.
Zîmbetul și vorba bună dezarmează pe oricine
Scrisul e pentru mine o eliberare de emotii, ma face mai linistita, mai impacata. In Jurnal scriu doar cind ma copleseste o anumita nemultumire ori am o implinire a vietii mele. Astazi e ultima zi din saptamina lucratoare. Dar pentru mine, este cea mai solara, cea mai plina de viata. Reusesc sa ma atasez de persoane, afisindu-mi zimbetul. Așadar, e atit de pozitiv totul in jur, incit am senzatia ca e sarbatoare. Aceasta e starea mea de suflet vineri.
Fara graba trebuie sa merg la o prietena sa pregatim un proiect didactic pentru o ora deschisa, la clasa a patra. Abia astept sa ne intrecem in tot felul de prezentari atit didactic, cit si artistic. E o colaborare a noastra de multi ani, frumoasa si...prietenoasa.
În doua ore am reusit sa muncim zimbind. Sintem multumite.
Si totusi, oamenii sint frumosi când zimbesc ori isi adreseaza cuvinte frumoase. Am observat asta. Atmosfera de sarbatoare interioara mi-a amintit ca am un eveniment in familia noilor vecini de bloc. Sint niste oameni deschisi, veseli si comunicativi.Trebuie sa cumpar un buchet de flori.
Da, flori, zimbete si cuvinte frumoase. Urmeaza sarbatoarea.
Ziua a fost frumoasa, și oamenii din jur la fel.
Am remarcat ca totusi zimbetul si vorba buna poate dezarma pe oricine.
Urmeaza sa zimbim din plin la zilele de odihna. E minunat, avem spatiu și timp!