„La ce le-ar folosi autorităţilor o astfel de întorsătură? Ca să poată introduce stare de urgenţă, ca să compromită mişcarea euro-integraţionistă.”
Imaginile cu intervenţiile brutale ale poliţiei împotriva protestatarilor din Kiev care spun ca au fost provocaţi de autorităţi ca să justifice introducerea stării de urgenţă, circulă de câteva zile pe reţele de socializare. Ele surprind atât protestatari cu feţe acoperite aruncând cu pietre în forţele de ordine, cât şi reacţia violentă a acestora, dar şi buldozerul despre care se presupune că a fost adus intenţionat pentru a mima un asalt asupra Preşedinţiei de la Kiev. Ce vorbeşte totuşi despre o provocare, cu ce scop şi ce ar putea urma? Liliana Barbăroşie a vorbit cu doi analişti, unul de la Kiev şi altul de la Chişinău, care au pus cap la cap detaliile şi are amănunte:
Comentatorul de la Kiev al Radio Free Europe/Radio Liberty, Vitali Portnikov se alătură observatorilor care se declara absolut convinşi că atacul cu buldozerul asupra dispozitivului de politie din preajma sediului administraţiei prezidenţiale de pe strada Bankovska a fost o înscenare regizata din umbra ca sa justifice riposta extrem de violenta a politiei care a făcut uz de bastoanele din dotare şi gaze lacrimogene:
Vitali Portnikov
„Nici un buldozer nu poate ajunge în strada Bankovska, acolo unde se află administraţia preşedintelui, fără o permisiune specială. El trebuia să fie oprit de 100 de ori până acolo. Nu ştiu de ce, însă, buldozerul a ajuns fără nici un obstacol în piaţă. În plus, am văzut acolo aruncând cu pietre şi cocktailuri explozive oameni despre care ştim că colaborează de obicei cu autorităţile în asemenea situaţii. Noi trăim în acest oraş şi noi îi cunoaştem locuitorii. Noi cunoaştem în faţă activiştii politici, cunoaştem organizaţiile. Şi noi cunoaştem segmentul aşa-numitei societăţi civile cu care colaborează de obicei autorităţile în astfel de împrejurări.”La ce le-ar fi folosit autorităţilor o astfel de întorsătură, l-am întrebat pe Vitali Portnikov:
„Ca să poată introduce stare de urgenţă, ca să compromită mişcarea euro-integraţionistă.”
În Moldova, precum se ştie, un protest la fel de paşnic a degenerat în violenţe, după ce protestatari mascaţi au declanşat atacul cu pietre împotriva dispozitivelor de scutieri. Solicitat de noi, analistul de la Chişinău Viorel Cibotaru, directorul Institutului European de Studii Politice, s-a abţinut să facă paralele, dar ne-a spus că deturnarea unor proteste paşnice pe făgaşul violentelor este un procedeu absolut evident în ambele cazuri:
„Protestul paşnic care a fost manifestat începând cu 21-23 noiembrie, dar şi mai înainte (pentru că eu de exemplu m-am aflat pe 15-16 noiembrie la Kiev şi am văzut dispoziţiile din societatea ucraineană - erau un fel de presiuni foarte paşnice în vederea încurajării clasei politice, a lui Ianukovici, a Partidului Regiunilor, să sprijine condiţionările pe care trebuia Ucraina să le îndeplinească pentru semnarea acordului de asociere.
Viorel Cibotaru
Pe urmă, când a fost formulată această declaraţie a guvernului şi mai apoi adresarea preşedintelui Ianukovici către naţiune, a început să se manifeste un protest paşnic, subliniez lucrul acesta – paşnic, în diferite formate, platforme: oamenii au ieşit în piaţă, oamenii au umplut spaţiul virtual, oamenii au început să protesteze aplicând metode noi de presiune asupra guvernării, iarăşi, cerându-i lui Ianukovici să semneze acest acord de asociere, aşteptându-se parcă un miracol, că Ianukovici şi echipa lui vor fi capabili în ultima secundă să negocieze o problemă destul de complexă pentru ţara aceasta şi foarte puţini se aşteptau că nu va fi semnată şi modul în care vor fi prezentate lucrurile până la sfârşit.Vedem însă că aceste proteste paşnice au fost perturbate prin acţiunile absolut nejustificate ale detaşamentelor cu destinaţie specială Berkut, care s-au soldat cu victime omeneşti, apoi lucrurile au început să escaladeze.
Acestor protestatari paşnici proeuropeni s-a alăturat aproape toată opoziţia politică parlamentară şi extraparlamentară. Dar şi nişte forţe naţionaliste, radicale şi altă natură. Şi vedem că tot mai mult evenimentele iau o altă întorsătură, de la mişcarea proeuropeană, pro-asociere se transformă anti-guvern, anti-sistem, anti-regim, anti-Ianukovici, dar pe un fundal al creşterii unor sentimente anti-ruseşti.”
Evoluţiile posibile pe care le anticipează observatorii sunt două: prima, altminteri cea mai periculoasă, dar şi puţin probabilă la părerea lor, ar fi ca după declararea stării de urgenţă, autorităţile să înăbuşe prin forţă revolta populară, după care Ucraina ar risca un derapaj antidemocratic greu de recuperat. Şi Portnikov, şi Cibotaru găsesc mai plauzibilă totuşi posibilitatea găsirii unei soluţii politice, în urma compromisului la care s-ar putea ajunge dacă puterea şi opoziţia ar merge la dialog.
Dar iată ce lecţie ar urma să însuşească Republica Moldova din tulburările de la Kiev, după părerea lui Viorel Cibotaru:
„Pentru Moldova problema securităţii naţionale capătă în aceste zile alte dimensiuni. Explicaţiile pe care i le-a adus Ianukovici cancelarului german Angela Merkel în timpul summit-ului de la Vilnius au făcut înconjurul lumii - el i-a spus că a fost lăsat faţă în faţă cu Putin… Ianukovici a făcut asta şi în 2008, când a refuzat să adere la NATO tocmai pentru că nu a primit garanţii că nu va fi lăsat unu la unu cu Putin…de aceea, eu cred că pentru Republica Moldova este o ocazie acum să manifeste o apropiere euroatlantică. Nu ştiu în ce măsură politicienii sunt gata să o facă, dar lucrurile sunt absolut evidente,” ne-a spus Viorel Cibotaru.