Analiștii se întreabă în ce măsură președintele Ianukovici va fi susținut pe mai departe de oligarhi.
Parlamentul de la Kiev dominat de Partidul Regiunilor al președintelui Viktor Ianukovici a respins astăzi o moțiune de cenzură împotriva guvernului înaintată de opoziție pe fundalul amplelor demonstrații pro-europene, antiguvernamentale și antiprezidențiale.
Pentru demiterea cabinetului condus de Mikola Azarov au votat 186 de deputați, dar 226 au votat împotrivă. Înainte de vot, primul ministru și-a cerut scuze pentru intervenția brutală a poliției împotriva protestatarilor din Piața Independenței de la Kiev în noaptea de vineri 29 spre sâmbătă 30 noiembrie. Încercând să acopere opoziția care îi cerea demisia, Azarov a mai promis o remaniere guvernamentală.
Moțiunea cauzată de respingerea de către putere a Acordului de asociere a Ucrainei cu Uniunea Europeană a căzut în Parlament, dar în stradă protestele continuă. Știrea a fost întâmpinată de protestatari cu strigătele: „Rușine!” și „Revoluție!”
Your browser doesn’t support HTML5
Marșul protestatarilor ucrainieni în fața Parlamentului
Protestatarii spun că nu vor renunța până nu obțin demisia puterii în frunte cu Ianukovici și alegeri noi. Președintele a încercat să diminueze importanța protestelor, plecând în vizită în China.
Criza de acum a readus în discuție diviziunea est-vest din Ucraina. Dar această diviziune nu mai este ce-a fost, scrie într-o analiză corespondentul Europei Libere, Robert Coalson. Linia care desparte vestul preponderent pro-european și estul pro-rus trece de obicei pe Nipru. Dar acum este mai spălăcită decât în trecut. Președintele Victor Ianukovici nu mai poate conta pe sprijinul robust al alegătorilor și oligarhilor din estului rusofon de unde provine.
La baza protestelor a încetat a mai fi întrebarea: cu Europa sau cu Rusia? Ea este: cu Ianukovici sau fără el? Schimbarea a fost remarcată de analiști, între care Nicu
Expertul Nicu Popescu, în studioul Europei Libere la Chișinău
Popescu de la Institutul de securitate al Uniunii Europene cu sediul la Paris: „Linia frontului în politica ucraineană pare să se încline în așa fel încât vom putea vedea și la est de ea mulți ucraineni dezamăgiți de Ianukovici. Ea nu mai desparte acum doar estul de vest, dar trece și prin tabăra suporterilor președintelui. Unii vor continua să-l sprijine, dar alții sunt nemulțumiți de felul cum a guvernat Ucraina în ultimii aproape patru ani”.Schimbarea este totuși timidă. Protestele cele mai puternice de până acum au avut loc la Kiev și în orașele vestice. Situația din est este mult mai calmă. La Donețk, baza lui Ianukovici, amplasată în nucleul industrial pro-rus, au ieșit pe străzi numai câteva sute de protestatari pentru a-i cere demisia.
În Crimeea, regiunea legată trainic de Rusia inclusiv prin baza militară a flotei ruse la Marea Neagră, cei care au demonstrat au fost câteva zeci de activiști pro-ruși. Un deputat în consiliul local de la Sevastopol a inițiat chiar o petiție pentru a-i cere liderului rus, Vladimir Putin sprijin militar pentru restabilirea ordinii și apărarea Ucrainei de „serviciile secrete occidentale și agenții lor”.
Cu toate acestea, nu a crescut sprijinul pentru președintele Ianukovici, care și înainte de criza de acum se confrunta cu o scădere de popularitate din cauza greutăților economice ale țării. Kataryna Wolczuk, care predă politologie și relații internaționale la Universitatea Birmingham, spune că mai important decât sprijinul popular a fost de multe ori cel oferit de oligarhi.
„Oligarhii au o importanță crucială. Au fost cu Ianukovici în trecut. Dar dacă pierde sprijinul lor, Ianukovici va trebui să plece. Există unele rupturi în interiorul Partidul Regiunilor, dar deocamdată n-am văzut să aibă amploarea necesară”.
Analistul Nicu Popescu spune că oligarhii ucraineni au o dilemă: să riște să fie înghițiți de cei ruși în cazul intrării Ucrainei în Uniunea Vamală condusă de Rusia, sau să-și încerce norocul sprijinind reformele și transparența necesare într-o zonă de liber schimb a Ucrainei cu Uniunea Europeană. Au avut până acum o atitudine ambivalentă, spune Popescu. Sigur este numai faptul că mulți sunt nemulțumiți de prestația lui Ianukovici.
Cum evoluează simpatiile unor oligarhi se poate vedea în presa controlată de ei. Instituțiile media ale fostului susținător al președintelui, Rinat Ahmetov și ale altui mogul, Ihor Kolomoyskyi au înăsprit tonul după intervenția brutală a poliției împotriva protestatarilor bătuți la Kiev în noaptea de vineri spre sâmbătă.
Kataryna Wolczuk spune că oligarhii ar dori evitarea violențelor: „Întrebarea este în cea măsură oligarhii mai au încredere că Ianukovici le poate da ceea ce își doresc. Multe depind de protestul popular și de determinarea protestatarilor de a-l înlătura pe Ianukovici. Pentru oligarhi, acesta va fi aspectul hotărâtor pentru că nu-și doresc confruntare și vărsare de sânge”.
Președintele Ianukovici a arătat în trecut că are calitățile necesare pentru a supraviețui politic. A câștigat prezidențialele din 2010, după ce pierduse în fața Revoluției Portocalii cu cinci ani mai devreme. De la alegerea sa, a încercat să facă echilibristică între Rusia, și Uniunea Europeană, dar n-a putut satisface nici una din părți și a devenit vulnerabil. Criza de acum, mai scrie corespondentul Europei Libere, Robert Coalson, arată că acest curs de mijloc al Ucrainei are zile numărate.