Actul de justiție are nevoie de un climat de încredere, așteaptă un semnal politic pro-reformă foarte puternic.
Vizita de azi a secretarului de stat american, John Kerry, la Chişinău confirmă succesul remarcabil al diplomaţiei moldovenești din ultimul timp. Relaţiile cu străinătatea constituie o latură importantă a activității unui guvern, dar – aşa cum se ştie – nici cei mai iscusiţi diplomaţi nu pot să camufleze, să transforme în performanțe deficiențele din politica internă.
Momentul declaraţiilor euforice s-a consumat – se amână şi Unirea celor două state româneşti, idee care era cât pe ce să strice firavul echilibru politic de la Chişinău!... Începe etapa ternă, nespectaculoasă, a lucrurilor ce trebuie urgent înfăptuite, după cum o stipulează și acordurile parafate la Vilnius, pentru a face din Moldova un loc în care să poţi trăi omeneşte.
Şi aici e nevoie de curaj, angajament politic şi civic, sacrificiu personal, renunţare la avantajele oferite de schemele vicioase care alimentează o minoritate veroasă și îngroapă în sărăcie marea majoritate a cetățenilor.
Toate discursurile oficialilor europeni şi americani adresate liderilor politici de la Chişinău converg asupra unei probleme capitale: reforma justiţiei și combaterea corupţiei.
Raportul „Indicele Perceperii Corupţiei 2013”, redactat de Transparency International, care ia în vizor 177 de țări, arată că Moldova a coborât în clasament de pe poziția 94, înregistrată în 2012, pe locul 102 în acest an care, ne amintim, debuta catastrofal cu omorul din Pădurea Domnească – crimă mușamalizată de clasa politică, dar și de oamenii Legii, unii dintre ei numărându-se printre participanții la sângerosul picnic.
Ne aflăm într-un punct aproape mort. Cei care trebuie să combată corupţia, adică procurorii şi magistraţii, sunt, în viziunea opiniei publice, dar şi a organismelor internaţionale, categoriile cele mai corupte din Republica Moldova. Și acestor persoane cu reputaţia pătată li se cere să lupte împotriva propriilor năravuri și interese dubioase. Curată utopie!
Donațiile externe pentru reformarea justiţiei au fost şi sunt foarte generoase, numai că aceşti bani s-au topit ca apa în nisip: s-au cheltuit pe sedii, automobile, echipamente electronice sofisticate. Mentalitățile nu s-au reformat. Nu a ieşit în aceşti ani în prim-plan niciun procuror curajos, care să aplice legea, în pofida obstacolelor ridicate chiar de superiorii săi, înlănțuiți prin obligații oculte față de diverse grupuri de interese. Pentru ca acești profesioniști necompromiși să se manifeste, actul de justiție are nevoie de un climat de încredere, așteaptă un semnal politic pro-reformă foarte puternic.
Obișnuim să spunem că România este principalul avocat al integrării europene a Republicii Moldova, atunci de ce nu am arunca o privire și în ograda justiției românești, ea însăși în curs de reformare? Ieri, de exemplu, s-a anunțat că au fost condamnați la câte cinci ani de închisoare cu executare doi foști miniștri, Codruț Șereș și Zsolt Nagy, pentru „trădare și asociere la un grup infracțional”. Un ex-prim-ministru, Adrian Năstase, după ce a executat opt luni dintr-o condamnare anterioară, este în pericol să-și petreacă sărbătorile de iarnă după gratii pentru alte acte de corupție. Pe „miliardarul din Pipera”, Gigi Becali, nu l-au salvat de pușcărie nici măcar popularitatea sa de patron al clubului „Steaua” și nici litaniile sale pseudo-creștine…
Partidele din arcul guvernamental de la Chișinău au demonstrat că sunt capabile de solidaritate în numele interesului național, după ce au reușit să reconstituie din cioburi o coaliţie pe care tot ele au pulverizat-o. A venit timpul să mai facă un pas: să treacă Rubiconul ce desparte politica înțeleasă ca afacere oneroasă de angajamentul cinstit pentru binele public. În caz contrar, Acordurile de la Vilnius vor rămâne un petic de hârtie fără importanță, iar visul nostru european va ajunge la „mila” comuniștilor.