Boicot prezidenţial

Ştirea că preşedintele federal Joachim Gauck nu va participa, în februarie 2014, la deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci, a făcut înconjurul lumii. Refuzul lui Gauck de a participa la o olimpiadă sportivă internaţională în Rusia a declanşat o serie de comentarii şi discuţii pro- şi contra, gestul prezidenţial fiind perceput ca unul politic şi nu doar ca unul pur simbolic. Politic, fiindcă Gauck, în calitatea sa de preşedinte al R. F. Germania şi-a manifestat din nou reticenţa faţă de Rusia. În trecut, el a transformat întîlnirile inevitabile cu Vladimir Putin în simple intersectări, dictate de raţiuni diplomatice şi de stat. Totodată, Gauck, din martie 2012, de cînd se află în fruntea statului, încă nu a făcut o vizită oficială la Moscova.

Faptul că Gauck nu a comentat decizia sa de a nu asista la deschiderea

Palatul prezidențial Bellevue

Jocurilor, oferind opiniei publice doar o explicaţie laconică, răspîndită de biroul de presă al Palatului Bellevue (reşedinţa prezidenţială din Berlin), este o confirmare că şeful statului german doreşte să transmită opiniei publice un mesaj simbolic, prin care condamnă situaţia umanitară deficitară din Rusia. Asta în ciuda faptului că purtătoarea de cuvînt a biroului prezidenţial a ţinut să precizeze că absenţa lui Gauck nu trebuie înţeleasă ca un boicot al Jocurilor Olimpice.

Chestiunea boicotului fusese, însă, deja astă vară o temă larg discutată, după ce în iunie a intrat în vigoare legea care interzice chiar şi discuţiile despre homosexuali cu persoane care nu au atins vîrsta majoratului. Această decizie, luată şi în urma presiunilor unor cercuri fundamentaliste din interiorul Bisericii

Președintele Joachim Gauck

Ortodoxe, a fost percepută, pe bună dreptate, ca o înăsprire voalată a măsurilor homofobe. Rezultatul a fost, o creştere alarmantă a unor violenţe contra homosexualilor.

„Ceea ce se-ntîmplă în Rusia, echivalează cu o prigoană de stat”, a declarat, în august, într-un interviu cu ziarul „Welt am Sonntag”, liberalul Markus Lönig, responsabil guvernamental pentru probleme umanitare. Unele grupuri homofobe din Rusia, a adăugat acelaşi politician, consideră legislaţia ca „un îndemn de a vîna homosexuali”. „Această stare de fapt nu poate fi tolerată”, a concluzionat acelaşi politician.

O părere similară a exprimat atunci şi ministrul federal al justiţiei, Sabine Leutheusser-Schnarrenberger (liberală şi ea), afirmînd într-un interviu, acordat aceluiaşi ziar, că posibilitatea boicotului ca o formă de protest faţă de discriminarea minorităţilor sexuale nu este exclusă, deşi nu ar fi o formulă recomandabilă.

În opinia creştin-democratului german Jens Spahn, prezenţa întregii lumi într-o ţară care „prin intermediul unei legi consfinţeşte propaganda homofobă” este ceva „grotesc”.

Pentru unuii comentatori, refuzul lui Gauck de a pleca la Soci, este un gest nediplomatic şi necugetat. Liberalul Markus Löning, în schimb, a salutat decizia preşedintelui, calificînd-o – potrivit agenţiei de presă DPA - drept „un gest minunat care vine în sprijinul cetăţenilor ruşi care susţin democraţia, libertatea opiniei şi drepturile civice.”