Jurnalul săptămînii cu Vasile Calmaţui.
Născut în 1974. După ce a absolvit cu medalie de aur școala medie nr. 2 din Ungheni, a studiat la ASEM la Relații Economice Internaționale 2 ani. În 1993, prin concurs la Chișinău și Iași, obține o bursă Tempus de 11 luni pentru a studia în Franța. Se stabilește la Paris unde obține o licență în economie, un master în informatica de gestiune și o diplomă de studii superioare în informatică. Lucrează pe profil și apoi crează o întreprindere de vînzări online de accesorii și piese de schimb pentru telefoane mobile, întreprindere pe care o conduce și acum. Din 2004 se implică și organizează evenimente pentru comunitatea românilor basarabeni din Paris, multe dintre care au fost mediatizate pe larg în Republica Moldova. Este președintele Clubului Liberal Paris și membru al mai multor asociații ale românilor de pe ambele maluri ale Prutului.
Luni
Luni, de obicei, e o zi încărcată – încerc să fac totul ce n-am reușit săptămîna trecută și mi-am pus în gînd la sfîrșitul săptămînii. Spre sfîrșitul zilei de munca îmi dau seama că am reușit doar parțial ceea ce mi-am propus să fac, dar e destul de bine pentru o singură zi.
Seara sînt invitat la un eveniment ce are loc la Grand Palais - „Nuit de Chine”, care este dedicat Anului Nou chinez ce se va sărbători zilele acestea. După calendarul lor, intrăm în anul calului. Sper că va fi un an mai bun ca anul trecut.
De fapt, de vreo două luni, furnizorii din China îmi amintesc că firmele lor vor fi închise între 25 ianuarie și 11 februarie cu ocazia Anului Nou. China e o țară interesantă – ei au doar de 2 ori vacanță pe an (Anul Nou chinez și în octombrie) dar atunci totul e închis timp de 1-2 săptămîni. În restul timpului, chinezii lucrează. Zi și noapte. Din greu. Pe bani puțini. Basarabenii se consideră oameni muncitori. Probabil cred acest lucru pentru că nu au văzut cum muncesc chinezii.
Cînd am fost în orașul Shenzhen (în sudul Chinei, nu departe de Hong-Kong, în acest oraș sînt concentrate multe uzine din domeniul telecomunicațiilor) majoritatea interlocutorilor îmi ziceau că ei provin din nordul Chinei și se întorc la familiile lor doar o dată sau două ori pe an. Atunci are loc marea transhumanță a chinezilor – zeci de milioane de oameni se deplasează cu sute și mii de kilometri. Dar ce va fi dacă, plecînd spre nord, ei vor trece rîul Amur?
Evenimentul „Nuit de Chine” e un spectacol ce îmbină concert muzică clasică, circ, lupte marțiale, concert cu muzică rock, dansuri electro-rock... și aproape toți spectatorii sînt francezi. Îmi dau seama că China începe să arate mușchii nu doar în domeniul comercial sau politic, ci și în cultură. Nu numai prin cultura lor multimilenară, dar și în cultura „de tip occidental”, mondială, mondializată.
Plec de la concert cu gîndul: „cînd și noi vom putea face un astfel de eveniment la Grand Palais?”
Marți
Rutină. Încă un basarabean mă întreabă dacă îl pot ajuta să găsească ceva de muncă. Lîngă birou o boschetară franceză strigă din toate baierele „sale Arabe” (arabă împuțită) la o musulmană îmbrobodită. Trecătorii se întorc, privesc intrigați. N-am văzut un astfel de lucru de mai mult timp, nu-i a bine.
Miercuri
Evident, printre scrisori mai sînt și comenzi și reclamă...
Sînt contactat pe Facebook de o fostă colegă de universitate, am învățat împreună în 1994-1995. N-am mai discutat de vreo 15 ani, aflu că locuiește în sudul Franței și are 2 copii. Ne amintim de timpurile vechi și cît de greu o duceam ca studenți.
Joi
Este difuzat interviul despre comunitatea basarabenilor din Paris, pe care l-am dat miercuri la Radio România Actualități.
Toată săptămîna am privit cu îngrijorare evenimentele din Ucraina. Mă miră cum unii oameni care se dau experți/politiologi/patrioți nu înțeleg că orice destabilizare a Ucrainei zilele acestea e în interesul Kremlinului. Nu-și dau seama că în cazul escaladării evenimentelor, Moldova și România se pot trezi vecine cu Rusia? Ei nu văd că grosul protestatarilor care în zilele acestea se dau „pro-europeni” sînt de fapt naționaliști ucraineni? Ei chiar nu înțeleg că nu avem nimic bun de așteptat de la ei? Ei au uitat cum naționaliștii ucraineni au luptat contra „ocupanților români” în 1990-1992 în Transnistria (culmea, cot la cot cu „moscali”)?
Seara cu colegii avem o ședință pentru pregătirea festivalului „Mărțisor la Paris 2014” pe care Clubul Liberal Paris îl organizează la 1 și 2 martie. Mai este foarte mult de muncit. Ne mai vedem și luni.
Vineri
La amiaza mănînc cu un prieten într-un restaurant de La Defense. Specialități franțuzești, chiar e foarte gustos. Nu știam că nu departe de casa mea este un restaurant așa de bun.
La plecarea spre birou sînt probleme în metrou.
Azi 31 ianuarie. Anul Nou chinez. Sper că în sfîrșit s-au terminat sărbătorile de iarnă și în Republica Moldova. Haideți la muncă!