Totul sub înaltul patronaj al lumii interlope interpartinice...
Preşedintele PNL, Crin Antonescu, stă în prag şi nu ştie ce să facă: să vină, să plece? Unii, privindu-l din stradă, spun că e într-una din legendarele reprize de somnolenţă. Alţii spun că încetineala cu care se mişcă e doar un semn de responsabilitate. La urma urmei, dacă părăseşte domiciul conjugal va urma un divorţ românesc în care toate rufele spălate în familie vor fi agăţate pe gard, să vadă toţi cât de puţine erau. Adversarii spun că umblă-n somnul raţiunii născând monştri bine remuneraţi prin instituţiile statului. Prietenii spun că e în impas pentru că nu vrea să îngroape vreun suflet de om în construcţiile politice.
El dezbate hamletian pe marginea existenţei, contemplându-şi scheletele din dulap, dacă mai este sau nu posibilă Uniunea social liberală. Dar, pentru că tot stă în prag, ar putea vedea bolovanul care se prăvăleşte către casă. Era doar un mal abia surpat, acum câteva zile, după accidentul aviatic din Apuseni, când serviciile secrete şi departamentele ministeriale au fost sub foc încrucişat. Preşedintele a apărat transmisiunile speciale pe care le-a considerat mereu strategice. Spunea că premierul vrea să le preia pentru a putea falsifica alegerile, birourile electorale folosind sistemul de transmisiuni pentru centralizarea informaţiile din teritoriu.
Accidentul aviatic din Apuseni a devenit un accesoriu al luptei pentru influenţă, putere şi informaţii, fiind folosit pentru a demonstra fie indolenţa autorităţilor publice, fie reaua-credinţă a serviciilor secrete. Aproape săptămânal se petrec accidente tragice, iar actorilor politici le place să se joace la locul accidentelor. Presa a căutat şi în această poveste lacrimile, încărcând, ca de obicei, cu bomboane, coliva noii crize politice: nepregătirea serviciilor de urgenţă, sărăcia parcul aviatic, inacurateţea sistemului de alarmare şi de poziţionare globală. Singurul capitol la care catastrofele ne găsesc pregătiţi este cel al lamentărilor şi incriminărilor.
Într-un interviu bine meşteşugit, preşedintele a cerut demisii nominale: a ministrului de interne care nu a reacţionat suficient de prompt în cazul accidentului, a secretarului de stat de la educaţie care a plagiat o lucrare, considerând probabil plagiatul o formă de maturitate politică, de reverenţă şi loialitate faţă de Victor Ponta, a cerut chiar şi demisia unei doamne ministru care şi-ar fi pensionat peste rând soţul bolnav de boli mortale de care s-a vindecat succesiv. I-a făcut responsabili şi iresponsabili pe toţi, cerându-le să se împace şi arătându-le de ce trebuie să se despartă. Şi, ca în judecata lui Solomon, jurnalistul i-a dat mereu dreptate.
Malul surpat stă să îngroape întreaga construcţie politică. Pe traseul coliziunii, ca mai mereu în fizica grosieră a politicii, se află victime colaterale, clienţi de rang inferior ai sistemului şi cetăţeni de rând peste care cad faţadele instituţiilor. Astfel, chiar cu ore înainte de a face public un raport referitor la tranzacţiile financiare dubioase ale celei mai importante firme de asigurări obligatorii de pe piaţă, şefii Autorităţii pentru Supraveghere Financiară (ASF), oameni cu ştate vechi în PNL, au fost ridicaţi în furci după ce s-a publicat fluturaşul cu indemnizaţiile lunare primite de la stat, cam cât 80 de salarii minime pe economie. Informaţia a ajuns la presă pe alese, dar cu o remarcabilă acurateţe, semn că informaţia a fost şi de astă dată măcinată, cernută şi mestecată de o sursă comună.
Desigur, salariile cu pricina fac parte din greaua moştenire primită de la guvernele PDL, şi de aceleaşi salarii plus prime şi bonusuri s-au bucurat şi gestionarii crizei şi austerităţii din cabinetul lui Emil Boc. Se ştia dinainte vreme de lefurile care se primesc în regii sau societăţile cu capital de stat şi guvernul, oricare va fi fost el, s-a străduit mereu să-şi escamoteze sinecurile ca pe-o necesară boală de creştere politică. Pe vremea când fiica lui era şefă la Camera Deputaţilor, tatăl Robertei Anastase avea un salariu asemănător, răsplată că era autorul unei stele în creştere de pe firmamentul politicii. La fel şi nevestele, fiii, verişorii sau finii ştabilor. Fata cea mare a preşedintelui face bani buni la firma ei notarială pe seama prestigiului tatălui care nu ezită să se laude că dragostea sa paternă mişcă sufletele de aur ale bancherilor. Un prestigiu care-l costă pe şeful CEC funcţia, premierul fiind decis să-l concedieze după împrumutul de un milion de euro dat pentru cumpărarea celor aproape 300 de hectare de pământ din judeţul Călăraşi, proprietate privată a preşedintelui. Agenţia Naţională de Integritate orbeşte selectiv: se face că n-o interesează cum a fost acordat acest împrumut, însă ar vrea să afle dacă soţul ministrului muncii s-a pensionat legal şi dacă nu cumva premiindu-şi soţul cu o pensie de invaliditate, ministrul nu a fost în conflict de interese.
Întâmplător sau nu, compania de asigurări pentru care ASF a instituit administrarea specială aparţine unui patron de presă şi, se spune, neregulile financiare provin, în mare măsură, din deturnarea banilor de asigurări către ziarul proprietate personală, mare producător de pierderi dar şi de mică publicitate politică. Totul sub înaltul patronaj al lumii interlope interpartinice. Indiferent care este adevărul, trei milioane de clienţi sunt pe punctul de a arunca la coş poliţele care, după cum s-a dovedit, nu acoperă decât vopseaua marilor accidente rutiere.
E un semn că s-a trecut la gherila urbană: adversarii curăţă buzunar după buzunar, se luptă din vilă în vilă, se caută la conturi, bijuterii şi tablouri de familie, la ştatul de plată şi la declaraţii de avere şi de interese. A fost citită şi declaraţia de avere a ministrul agriculturii, foarte vocal în ultima vreme împotriva partenerilor din PNL, descoperindu-se că acesta are două împrumuturi de aproape 300 de mii de euro luate de la patronul său spiritual şi material, Dan Voiculescu. Scadenţa se apropie şi nu ştim dacă ultimele declaraţii belicoase ale lui Dan Constantin la adresa lui Crin Antonescu nu plătesc dobânda împrumutului sau chiar tranşele finale.
USL pare să se scufunde încet în istorie. Şi pentru că-i place să parieze pe învingători, Dan Voiculescu şi-a mutat bocceaua politică din barca PNL în cea a PSD care şi-a vopsit din nou gardul cu firma „Uniunii social democrate” şi se pregăteşte de alegerile europarlamentare. Este o alianţă strategică între PSD, Uniunea Naţională pentru Progresul României şi Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu. Spre nemulţumirea PNL, lăsat pe dinafară, noua alianţă socialistă merge la câştig: în viitorul apropiat le va fi uşor celor care nu vor găsi USL pe buletinul de vot să voteze USD. Pentru ca PNL să demonstreze că e pregătit să meargă înainte, chiar dacă priveşte înapoi cu mânie şi confuzie, a fost scos pe metereze primarul Sibiului. Acesta care e adus mereu să sperie lehamitea dâmboviţeană cu aerul său de neamţ pus pe treabă spunea că preşedintele PNL va câştiga alegerile în orice formulă, chiar şi ieşind din USL.
Mai toţi stau pe marginea dezastrului, sperând să plece cu o perlă a coroanei în guşă. PDL tulbură apele în speranţa că PNL va accepta o alianţă, mai ales că se spune că, la nivel european, partidul lui Crin Antonescu s-ar pregăti să sară în barca Partidului Popular European unde PDL se află deja. Despărţirea de Alianţa Liberală europeană ar fi o mişcare stranie mai ales că aceasta a apărat cu tărie PNL în timpul crizelor din ultimii doi ani chiar în faţa popularilor europeni, influenţii prieteni ai lui Traian Băsescu. Dar modelul nu e nou, PD şi-a făcut lifting facial şi mai radical, trecând peste noapte de la socialişti la populari şi câştigând susţinerea înţelegătoare a celui mai influent grup europarlamentar.
Indiferent ce s-ar întâmpla, partidul lui Crin Antonescu e singurul care pierde: oameni, influenţă şi startul alegerilor prezidenţiale. Însă, este la fel de posibil ca totul, inclusiv criza guvernamentală, să nu fie decât o telenovelă pentru ca electoratul să aibă impresia că are de ales între două (şi numai două) platforme politice, e drept total diferite, dar care sunt, în realitate, programele unor partide gemene, sudate în zona frontală, a memoriei pe termen scurt.