Jurnalul săptămânal cu Ivan Goncearuc.
Ivan Goncearuc s-a născut pe 15 iunie 1984, în Bravicea, raionul Călăraşi. Îşi face studiile la Liceul Teoretic Ştefan cel Mare, din localitatea de baştină, pe care-l absolvește în 2003. În 2007 absolveşte Facultatea de Jurnalism şi Comunicare Publică, specialitatea Public Relations and Advertising, la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. Din 2003 începe activitatea sa în calitate de jurnalist, la „Accente”, unde, un timp scurt, se ocupă de rubrica Stadion. Trece la ziarul „Dezvoltarea”, în 2004, după care în 2005 la „Curierul Vamal”. Din primăvara lui 2005 şi pînă în 2007 munceşte în redacţia ziarului „Literatura şi Arta”. Din 2007 pînă în 2010 se ocupă de proiectul Free Football, organizînd turnee de fotbal în diferite localităţi din Moldova, dar şi de blogul său personal. În 2010 revine în televiziune (după scurta cochetare cu Moldova 1, în 2005), la Publika TV, unde este producător al departamentului sport. În 2011 lansează „Ziarul de Fotbal”, după care „Amount Magazine”, reviste pe online, iar în 2012, proiectul Fotbal.md. Din octombrie 2013 lansează „Football Quiz”, un proiect de erudiţie fotbalistică.
Luni
Mă trezesc dimineaţa devreme, pentru că trebuie să-mi petrec sora la autocarul care o va duce în sat, la copii care o aşteaptă să-i mai înveţe cîte ceva. Sora este învăţătoare de clasele primare. Vine foarte rar la mine la Chişinău. Nu mă lasă gîndul că patronilor de televiziuni din Moldova li-i absolut paralel de productionul sportiv – nu numai că nu există mai multe emisiuni de calitate, în domeniu, dar şi celor care sunt le taie din timpii de antenă.
Nemulţumirea mea vine după emisiunea de duminică seara, de la Publika, Arena unde gazda Vitalie Maistru mă anunţa, înainte de live, că avem doar 25 de minute de timp efectiv să discutăm despre Jocurile Olimpice de la Soci. Am impresia că nu interesează pe nimeni sportul, în ţara asta mică şi politizată.
După ce mi-am petrecut sora am mers la serviciu, mai nou avem sediu la stadionul Zimbru, de la Botanica, unde, împreună cu o echipă mică dar foarte entuziastă, vrem să lansăm un proiect inedit pentru realităţile Republicii Moldova – un site care s-ar ocupa cu producţia emisiunilor şi conceptelor pentru emisiuni tv sau radio de sport, cu transmisiuni live şi înregistrări de evenimente sportive, crearea identităţii grafice, brandbook şi infografice din acelaşi domeniu. E mult de lucru pentru că lansăm pe 27 februarie, iar timpul presează.
La sfîrşitul zilei jucăm fotbal alături de Sergiu Chirilov, Sergiu Epureanu şi Igor Oprea, într-o miuţă de dezmorţire pentru un somn mai bun. Ziua se termină cu lecturarea unor reviste sportive.
Marţi
Nu prea este timp de stat. Alerg de dimineaţă să înregistrez logoul nostru la AGEPI. După mai multe consultaţii cu juristul companiei noastre înţeleg cu stupoare că drepturile de autor pe proprietatea intelectuală la noi sunt foarte complicat de apărat. Orice bleg poate să-ţi înlăture de pe un infografic, spre exemplu, logo-ul şi să-l folosească ca al lui. Se fură în stînga şi în dreapta info de la bloggeri fără să fie citată sursa, fie această informaţie text, foto sau video. M-am confruntat şi eu cu aşa ceva pe cînd scriam pe blog.
La amiază reuşesc să ajung la timp, la cantina de la Zimbru, după care merg la sală. Mi-am luat abonament pentru că perioada de sedentarism de după intervenţia la inimă s-a cam prelungit şi nu mă simt bine deloc în corpul meu. Realizez că va fi greu dar trebuie acest efort iniţial după care va fi mult mai simplu.
Seara mergem la tradiţionalul City Quest, unde participăm, în fiecare marţi la un quiz, în limba română alături de băieţii din echipa Mini Nuts. Nu suntem liderii acestui joc intelectual, dar mereu prindem locurile de frunte, or obiectivul nu este neapărat să căştigăm, ci mai degrabă să dezmorţim creierii după o săptămînă de lucru.
Miercuri
Încep ziua cu munca la întrebările pentru Football Quiz, un proiect de-al meu ce se află la cel de-al doilea sezon deja. Este vorba despre un quiz pe nişă fotbalistică care are menirea să formeze o comunitate de adevăraţi erudiţi în ale fotbalului. Sunt mai multe echipe (8 la moment), care sîmbătă de sîmbătă vin şi petrec frumos într-o atmosferă prietenoasă, răspunzînd la întrebări din domeniul lor preferat. Credeam că va fi mai greu să strîng o comunitate de erudiţi fotbalistici dar nu este, dacă-ţi doreşti cu adevărat ceva.
În paralel muncesc şi la o lansare de carte. Prima pentru mine, „Jurnalul unui naufragiat în apele tulburi ale fotbalului”. Era şi denumirea primului meu blog, lansat în 2009. Îmbătrînesc.
Seara mă uit la Champions League, Arsenal şi-o ia pe coajă de la Bayern, în propriul fief. Se pare că nemţii nu prea au concurenţi nici în această ediţie de ligă. Păcat.
Joi
Instructorul meu de fitness mă aleargă dis-de-dimineaţă cu o şedinţă de jogging alternată, totul sub supravegherea unui Polar atîrnat de mine, care-mi controlează pulsul, caloriile pe care le arunc şi timpii pentru exerciţii. Trag tare în pofida durerilor insuportabile de muşchi. Citesc despre durerile la muşchii de la tibie pentru a înţelege ce se petrece cu ei de frig aşa de tare.
Merg la Universul, că acolo voi edita cartea, merg să mă înţeleg de preţuri şi condiţii. Să ştiţi că sunt cele mai bune preţuri de la noi cu toate că editarea unei cărţi e un lux, pentru cei mai mulţi dintre noi.
Spre seară încep a resimţi durerea de muşchi iar întîlnirea de la Asachi, unde trebuia să jucăm baschet cu prietenii, se amînă. Merg să văd ce va face Juventus împotriva turcilor de la Trabzon. Face exact ceea ce se aştepta toată lumea de la ei – bat la două goluri difirenţă, nu înainte să pună presiune pa fanii lor, dormind la unele faze defensive. Ne-am deprins, aşa se joacă în acest sezon pe Juventus Stadion.
Vineri
Vinerea e grea, doar e vinerea Iar cei care nu ştiu cum e vinerea întrebaţi-l pe Carla! Începem cu o şedinţă de programare a munci pentru ultima săptămînă înainte de lansare, toţi trebuie să ştie ce au de făcut. Şi este foarte mult de lucru – vom bombarda piaţa cu produs inedit din domeniul sportiv. Avem deja peste 20 de galerii foto, infografice şi alte proiecte, unele dintre care aş putea zice, destul de avangardiste chiar.
Am cerut ieri zi de odihnă de la antrenorul meu dar el mi-a zis că am să mă odihnesc altă dată! Aşa că mă apuc iaraşi de alergare, de data asta simplă nu mixtă şi fără accelerări. După care merg la sală unde muşchii mei spun că mi-a înnebunit capul Dar trebuie, mai greu e începutul. Dacă nu ţi-i fizicul într-un tonus bun, ai probleme şi cu munca de zi cu zi.
Aşa cum am promis din start nu vreau să vorbesc în această schiţă de jurnal despre partea sentimentală a vieţii mele, pentru că asta e o treabă intimă şi sentimentele profunde de dragoste pe care le trăiesc acum, sunt canalizate, în exclusivitate persoanei care mă face fericit şi căreia eu, încerc stăngaci, să-i răspund cu aceeaşi monedă.
Ziua de vineri se termină cu venirea mamei mele în ospeţie. E prima dată în casă nouă. Iar pentru mine, vineri seara este motivul să zic că de mîine începe o nouă săptămînă de munca, pentru că aşa e la cei din domeniul jurnalismului sportiv – week-end-ul e începutul săptămînii.