...este principala concluzie a unui raport al Băncii Mondiale.
Din acest raport rezultă că România are cele mai mari contribuții sociale plătibile din salariu. Practic din fiecare leafă anagajtorul și angajatul plătesc 55 la sută către bugetul de stat pentru pensie, șomaj și sănătate. Prin comparație aceste contribuții balează de la 3 la sută în Armenia, cea mai scăzută rată din zonă la 49 de procente în Slovenia.
În România veniturile la bugetul de stat sunt invers proporționale cu taxele impuse, o logică predictibilă prin care patronii încearcă să supraviețuiască apelând la tot felul de subterfugii, de la transformarea pe hârtie a angajaților în colaboratori, pentru a plăti contribuții minime la sănătate și pensii până la scoaterea lor totală de pe statele de plată și remunerarea lor la negru.
Conform Raportului Băncii Mondiale, contribuțiile la asigurările sociale înseamnă 24 la sută din evaziunea fiscală totală din România, prin intermediul muncii la negru. Într-o ierarhie a domeniilor în care se practică evaziunea, industria alcoolului se află pe primul loc cu 45 la sută, urmată de cea a contribuțiilor sociale cu 24 de procente și de cea a tutunului cu 20 de procente.
“Randamentul veniturilor scade atunci când ratele contribuțiilor depășesc un anumit nivel” precizează Raportul Băncii Mondiale, certificând astfel cercetările autohtone care arată că munca la negru reprezintă cel puțin un sfert din totalul salariaților. Consiliul Fiscal, care este în România o instituție independentă formată din 5 membri propuși pe o perioadă de 9 ani de către Academia Română, Banca Națională, Institutul Bancar, Academia de Studii Economice și Asociația Română a Băncilor a constatat la finele anului trecut, punând în ecuație mai multe date statistice, că 1,45 de milioane de persoane muncesc la negru. Este vorba despre unu din patru români.
În condițiile în care guvernul de centru stânga din România a continuat să mărească taxele în ultimii aproape doi ani de când se află la putere, Banca Mondială consideră că este necesară o reformă profundă a administrarii impozitelor cu scopul creșterii gradului de colectare. Unele calcule arată că România are una dintre cele mai dezvoltate economii subterane din Uniunea Europeană cu circa 30 la sută din Produsul Intern Brut, iar guvernul și-a asumat prin Bugetul de Stat pe 2014 neputința luptei cu evaziunea fiscală.