Cimitirul evreiesc Câmpulung Moldovenesc

În aceste vechi târguri uitate în negura vremurilor, unde populația evreiască reprezintă mai mult o amintire, cimitirele au ajuns să fie îngrijite de creștini care au primit la schimb, în apropierea mormintelor, pământ pentru agricultură sau pentru creșterea animalelor.

Întreținerea "casei lumilor", așa cum mai sunt cunoscute țintirimurile în credința iudaică, este acum în datoria viilor (indiferent de confesiunea religioasă). Un loc cu adevărat sacru, care ar trebui tratat cu respectul cuvenit.

Câteva din regulile iudaice de întreținere a acestui tip de spațiu-ritual par a fi astăzi în antiteză cu pragmatismul autorităților locale, cele care aleg să dea terenul în arendă familiilor sărace.

Iată câteva din regulile cuvioase, aparent imposibil de urmat în ziua de azi: "interzicerea cultivării plantelor în scop personal", "interzicerea prezenței animalelor curate sau necurate", "împiedicarea folosirii [cimitirului] ca scurtătură sau interzicerea vizitelor din timpul nopții" (etc.) Apoi, spre deosebire de cultul morților în alte religii, în cea iudaică mormântul nu se decorează cu flori, iar vizitele permit doar așezarea unei pietricele, în memoria celui decedat...

Cimitirele evreiești sunt în principiu administrate de către Federația Comunităților Evreiești din România. Cu toate acestea, chiar dacă Federația și-a propus în ultimii ani să acorde o mai mare atenție acestor spații sacrale, situația din teren nu este întotdeauna cea mai fericită. Probabil că lipsa banilor, sau cooperarea aproximativă a comunităților locale, îngreunează încă destul de mult procesul de administrare.

Este vorba, în fond, de un patrimoniu deosebit, de o istorie prețioasă a locurilor, care se cere mai bine protejată. Monumentele funerare din interiorul cimitirului evreiesc din Câmpulung Moldovenesc sunt extrem de frumoase și de valoaroase din punct de vedere patrimonial, iar salvarea lor de la ruină și erodarea inexorabilă a timpului trebuie să fie în interesul întregii comunități locale. Trecutul iudaic al Bucovinei este parte integrantă din istoria acestor locuri, în vreme ce cunoașterea sa în bune condiții rămâne o datorie morală pentru toți locuitorii zonei, indiferent de confesiunea religioasă.

Studiind aceste pietre tombale nu doar că aflăm despre criteriile estetice ale procesiunii funerare la evrei, ci și despre statutul social și economic al celor care se odihnesc acolo. În fapt, un adevărat izvor de cunoaștere și recunoaștere, de pilde și povești neprețuite! A le pricepe taina (iată!) prin vizitare, a le transmite "lumii celor vii" ca un apel la protecție și recunoaștere, înseamnă a fi în acord nu doar cu legile unei comunități anume, ci chiar cu legile morale universale. Să sperăm că situația acestor cimitire se va îmbunătăți în anii care urmează și că efortul comun al tuturor administratorilor politici, culturali și religioși să ducă la o protejare de durată a spiritului unui trecut care ne unește pe toți, deopotrivă.