„Nu mai puneți în spoturile de felicitare femei blonde, că nu suntem în Suedia, suntem în R. Moldova, unde e încă multă sărăcie și necaz...”

După un opt martie mai festivist, cu felicitări la televizor, cu flori pe Internet, dar și din cele procurate de la florăresele luate cu asalt, ca unitățile militare din Crimeea, vine rândul unui opt martie „degresat”. Astăzi vom vorbi despre șansele și motivația unei recente inițiative de a determina politicienii să își asume, prin lege, angajamentul ca 40 la sută din componența viitorului Parlament să revină femeilor. Așadar, în studioul de la Chișinău, astăzi se află jurnalista Alina Radu, directoarea „Ziarului de Gardă” și Ecaterina Mardarovici, directoare executivă al Clubului Politic al Femeilor 50/50.

Europa Liberă: Am să pornesc cu o constatare, pe care o vehiculează tot mai mulţi acuma, mai ales, de opt martie. Dacă, în locul lui Putin sau la Kremlin, ar fi fost femeile în guvernare, poate nu ar fi fost dezastrul care se întâmplă acum, în Ucraina, în Crimeea, în special, şi care s-ar putea extinde. Doamnă Mardarovici şi Alina Radu, aţi fi de acord cu asemenea presupunere?

Alina Radu: „Eu categoric da. Pentru că Vladimir Putin vine dintr-o generaţie de politicieni născuţi în sistemul KGB. KGB a însemnat aproape exclusiv un grup de bărbaţi, secret, despre care nu s-a spus prea multe, unde nu a existat transparenţă şi unde, desigur, nu a existat niciun fel de idee de egalitate de gen sau de orice fel de egalitate.

Eu urmăresc ce se întâmplă în sistemele politice ale altor state, în sistemul politic de la noi, în sistemul politic din Rusia, din Ucraina şi sunt absolut convinsă că, dacă în guvernul de la Moscova şi de la Kiev, ar fi existat mai multe femei – care ar fi venit acolo nu puse de Putin, dar prin educaţia, formarea, convingerea şi aptitudinile lor – sigur că, aceste lucruri nu se întâmplau astăzi.”

Ecaterina Mardarovici: „Şi eu sunt ferm convinsă că, dacă ar fi fost o femeie preşedintele Rusiei, nu s-ar fi întâmplat ceea ce se întâmplă. Bine, dacă gândim că ar fi fost, Doamne fereşte, o femeie din sistemul KGB-ist sovietic, atunci pentru acel sistem nu exista femei-bărbaţi.”

Europa Liberă: Da. Putea să fie, bine mersi, [Valentina] Matvienko, cea care a condus şedinţa la Consiliul Federaţiei şi a fost mai bărbătoasă decât Putin.

Ecaterina Mardarovici: „Exact. Trebuie să înţelegem un lucru, că, într-un sistem, a fi educat, produsul, cu regret, aproape întotdeauna este acelaşi. Totodată, dacă ar fi fost Rusia o ţară mai puţin condusă autoritar şi, în aceşti ani, se educa o generaţie de politicieni democraţi, cu siguranţă, nu se întâmplau aceleaşi lucruri. Aş zice, poate chiar şi o femeie KGB-istă ar fi fost un pic altfel. Matvienko, aţi spus, domnule Botnaru, că ea a moderat şi a condus acea şedinţă. Păi, aceştia nu sunt oameni liberi. Eu cred că acelea au fost decizii luate într-o situaţie de constrângere şi nu au fost decizii cu adevărat conştientizate sau o expresie a propriei decizii.”

Europa Liberă: Dar Valentina Tereşkova? Ce a căutat ea, alături de boxerul acela? Şi Valentina Tereşkova ar fi trebuit să fie un simbol al păcii. Şi, iată, ea se solidarizează cu invazia militară.

Alina Radu: „Nu ştiu, dacă mă gândesc la Valentina Tereşkova sau Valentina Matvienko, ce ar fi putut face ele, pentru că vin din sistem. Şi, aşa cum a zis Ecaterina Mardarovici, produsul format acolo, practic, nu mai are nici gen, nici libertăţi. Eu mă gândesc la Irina Hakamada, de ce nu ar fi fost ea preşedinta Rusiei sau şefa guvernului, sau a Consiliului Federaţiei?!”

Europa Liberă: Pentru că are tăietura ochilor japoneză şi în Rusia...

Ecaterina Mardarovici: „Nu cred că de aceasta.”

Alina Radu: „Pentru că gândeşte liber.”

Ecaterina Mardarovici: „Pentru că gândeşte. Şi, cu părere de rău, cetăţenii Rusiei au avut această ofertă, făcută prin curajul Irinei Hakamada, care a candidat pentru funcţia de preşedinte. Și, până la urmă, oamenii care trăiesc într-o ţară, unde nu există niciun pic de democraţie şi libertate, aleg tot dictatorii să-i conducă… Cei care gândesc altfel, au curajul de a fi liberi, sunt minoritari şi nu sunt auziţi, cu părere de rău.”

Europa Liberă: Eu tot m-aş referi la Irina Hakamada în continuare, vorbind tocmai despre un fel de tratament imperialist. Ucrainenii întotdeauna erau, în discursurile publice televizate, trataţi cu un fel de snobism, cu un fel de dispreţ chiar, erau etichetaţi, ştiţi, haholi sau mâncători de slană. Am impresia că lucrul acesta sau genul acesta de tratament, de superioritate afişată, este aplicabilă şi în cazul relaţiei cu femeile. Bărbaţii politicieni, din Rusia, în primul rând, dar nu numai, afişează un fel de îngăduinţă, într-adevăr, o lasă pe o Tereşkova, pe o Matvienko, pe o Alina Kabaeva mai în faţă, să ducă torţa olimpică, dar atât, doar atât. Aceasta este comparabil cu bucătăria şi cu spălatul vaselor.

Ecaterina Mardarovici: „Ce vă miră aici? Pentru că Putin a spus, în mod expres, că soldaţii ruşi vor fi în spatele femeilor şi copiilor... Şi uite, când s-a luat această decizie de Consiliul Federaţiei, tot în spatele unor femei. Tot ce se întâmplă, aceste acţiuni şi tot ce se face, sunt produse ale sistemului. Este o expresie că o femeie în politică schimbă femeia, iar mai multe femei în politică schimbă politica. Uite, chiar şi câte o femeie din politică, cum ar fi Hakamada, încearcă să schimbe politica. Or, pentru o schimbare, aşa, pe faţă, este nevoie de timp şi, în primul rând, de o schimbare a mentalităţii atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor.”

Europa Liberă: Pe Putin, sigur că, l-a luat gura înainte, când vorbea de scutul viu. Este o tactică, iarăşi, probabil, KGB-istă şi militaristă. De ce insistă atâta pe sistemul acesta rusesc, care derivă, sigur, din sistemul sovietic, sistem de la care nu a plecat foarte departe clasa politică de la Chişinău. Avem aceleaşi sechele, mentalităţi sau reverberaţii. Şi atunci întrebarea, dacă vreţi, de geneză, de ce femeile care nasc bărbaţii, care îi educă, în mare parte, ajung cu asemenea bărbaţi să conducă? De ce nu se întâmplă din faşă să le cultive o altă atitudine decât îngăduitoare sau chiar dispreţuitoare la adresa femeilor?

Alina Radu: „Pentru că femeile nasc bărbaţii într-un sistem. Ele nu nasc şi cresc aceşti bărbaţi pe o planetă separată, unde ar creşte exact cum înţeleg sau cum simt…”

Europa Liberă: Unde stă Micul Prinţ...

Alina Radu: „Ele sunt parte dintr-un sistem şi acest sistem acuma dictează la toate nivelurile o educaţie eronată, e părerea mea. La grădiniţă fetele sunt învăţate să stea de o parte, băieţii pot să se joace de-a toate celea, fetele – să nu-şi rupă ştrampii, că sunt roz, că sunt cu bluziţe cu floricele, să nu se boţească. La şcoală fetele nu trebuie să participe la nu ştiu care, există segregare. La şcoală, în manualele din clasa întâia, a doua, deja când se înfaţă profesiile, la limba engleză, deschideţi manualul de limbă engleză şi veţi vedea, când învaţă copiii profesiile, acolo este scris „men” (bărbaţi) – ingineri, şoferi. Şi la femei prima profesie este scrisă „housekeeper” – îngrijitoare de casă. Deci aşa sunt educaţi bărbaţii şi femeile: fetiţele să înţeleagă de mici că ele sunt housekeeper, îngrijesc de blide.”

Ecaterina Mardarovici: „De gospodărie.”

Alina Radu: „De gospodărie. Iar bărbaţii sunt ingineri, politicieni, fie şi şoferi, fie etc. Pe urmă, nu mai zic de clasele mari ce se întâmplă, pe urmă, nu mai zic ce se văd ei la televizor. Şi băieţii, şi fetele văd că politicienii sunt bărbaţi, sunt cluburi selecte de bărbaţi, unde femeile nu prea au loc, unde cele care îşi fac loc sunt, cumva, desconsiderate şi, probabil, comentate în familii. Şi atunci, iată, cine sunt bărbaţii născuţi de femei doar, dar crescuţi de întreaga societate şi educaţi de sistem.”

Ecaterina Mardarovici: „În acelaşi timp, dacă am trage o privire peste biografiile femeilor care au ajuns, inclusiv la nivel internațional, la funcţiile de top în anumite ţări, aceeaşi Merkel, veţi vedea că aceste femei totuşi au fost educate şi crescute în familii unde două persoane au fost realizate, atât mama, cât şi tata. Şi de multe ori taţii au fost cei care le-au încurajat să meargă peste stereotipuri şi să spargă acele bariere în ceea ce aleg ele.”

Europa Liberă: Deci aici o primă concluzie ar fi ca, într-o familie unde sunt doi parteneri egali, şi nu mama gospodină, acolo s-ar putea naşte bărbaţii care să facă loc pentru femeile politicieni?

Ecaterina Mardarovici: „Exact aceasta.”

Alina Radu: „Acolo se nasc şi bărbaţii care fac loc pentru femei în politică, se nasc şi femeile care înţeleg că trebuie să participe şi în viaţa socială, şi politică, şi familială. Acolo apar copii care devin membri ai societăţii care înţeleg ce înseamnă parteneriatul. Pentru ca să fie clar, nu vrem ca doar femeile să conducă lumea, dar nici nu vrem ca bărbaţii cumva să facă loc. Noi vrem ca femeile şi bărbaţii, în baza aptitudinilor, cunoştinţei şi voinţei, să participe la toate aspectele vieții.”

Europa Liberă: Eu îmi cer scuze pentru terminologie, dar tocmai aceasta dumneavoastră faceţi prin iniţiativa aceasta „40 la sută”, pardon, cerşiţi la bărbaţii politicieni acuma cotă-parte. Situaţia este de aşa natură încât bărbaţii de astăzi, care conduc partidele, trebuie să facă loc sau, de ce nu, femeile care sunt deja în interiorul partidelor, să lase loc pentru mai multe femei. A propos, întrebare pentru dumneavoastră, doamnă Mardarovici, care aţi fost deputată şi aţi fost în situaţia când vă confruntaţi cu bărbaţii aceştia misogini: de ce femeile care ajung deja în partid nu obţin să mai rărească rândurile?

Ecaterina Mardarovici: „Eu am avut noroc să am experienţă de a fi deputat din partea unei organizaţii social-politice de femei. Eu am reprezentat atunci, în Parlament, organizaţia şi femeile, chiar dacă cei care au votat, au fost şi femei şi bărbaţi. Mandatul meu şi cele care m-au inclus în acea listă din partea Ligii Democrat-Creştine a fost să schimbăm lucrurile şi legislaţia, astfel ca să nu mai existe discriminări legislative.

În acelaşi timp, am avut şi experienţa să fiu membră a unui partid tradiţional, care nu se numeşte un partid de bărbaţi, dar este condus şi deciziile se iau de bărbaţi. Trebuie să spun, cu certitudine, că situaţia noastră cu acel mandat din partea unei organizaţii de femei a fost mult mai bună, ne-a încurajat mai mult, iar bărbaţii discutau un pic altfel cu noi. Nu am avut niciodată din partea şefului fracţiunii, domnul Snegur, să spună: „Hai, lăsaţi voi problemele acestea cu femeile, cu gender”. Dumnealui ştia că acela era mandatul nostru.

Acum, pentru femeile care vin în Parlament, pe lista unui partid, este mult mai complicat. Întotdeauna liderii nu au timp pentru aceste subiecte, consideră că nu sunt atât de importante şi, de aceea, lor le este mult mai greu, şi ele fac efort. În acelaşi timp, disciplina de partid, noi o cunoaştem, întotdeauna este disciplină de partid. Și niciodată nu mă aştept ca o femeie conştientă să iasă şi să spună exact ce a discutat cu şeful, ce i-au spus colegii de partid. Aştept atunci când se vor retrage din viaţa politică, să citesc în memorii adevărata viaţă pentru o femeie în cadrul unui partid. În acelaşi timp, ceea ce facem noi, dacă vom reuşi să avem totuşi această lege, în care se va stabili cota minimă de reprezentare a femeilor şi bărbaţilor în listele electorale, sunt sigură şi să fie sigură toată lumea, că va fi un succes și al femeilor din partidele politice, pentru că acţiunile lor sunt mai puţin vizibile şi mai puţin cunoscute.”

Europa Liberă: Adversarii acestei cote obligatorii, i-am auzit de multe ori, şi am să încerc să-i reprezint, prin meseria mea de moderator, spun în felul următor: meritocraţia, trebuie să fie meritele. Şi aceasta, chipurile, consună cu emanciparea şi egalitatea genurilor. Deci nu contează de ce gen este, contează să merite şi atunci să le facem loc celor care îşi fac treaba mai bine.

Alina Radu: „Eu urmăresc, de exemplu, fenomenul vânzării deputaţilor, că acum e la modă. Şi în toate cazurile este vorba de nişte bărbaţi care urmează să fie cumpăraţi şi de nişte bărbaţi care fac cumpărătura. Nu am auzit încă, abia se aude o bănuială că ar fi vorba şi despre o femeie...”

Europa Liberă: …intermediară…

Alina Radu: „…care ar fi ţinta unui proces de cumpărare. Dar, practic, este un zvon, eu nu pot să dau detalii acuma. Dar, în fond, până acum, s-au tot vândut şi s-au cumpărat bărbaţii. Ei au făcut târgul, ei s-au, să nu zic prostituat, dar e pe aici, dacă urmărim lucrurile.”

Ecaterina Mardarovici: „Este exact chiar.”

Alina Radu: „Deci, dacă lăsăm să fie doar bărbaţii ori doar femei, se fac aceste cluburi, ei merg la saună sau la nu ştiu unde, şi decid.”

Europa Liberă: La Pădurea Domnească decid.

Alina Radu: „Şi în aceasta constă pericolul. Dar la Pădurea Domnească nu a fost nicio femeie. E un fel de club select în care nu mai pătrunde nimeni. Deci aceasta vrem să distrugem în fond, prin diversitate, prin participarea femeilor şi bărbaţilor, în mod egal.”

Ecaterina Mardarovici: „Despre meritocraţie se încurcă puţin lucrurile. În politică meritocraţia este un pic diferită de meritocraţia propriu-zisă. Am putea găsi în societate foarte multe persoane cu valori morale, cu rezultate foarte bune în domeniul profesional și aceşti oameni ar merita să conducă ţara. Or conduc ţara oamenii care vin, ajung acolo prin activitatea de partid. Şi, oricât ar fi această persoană de bună în domeniul său, pentru a fi să-l voteze întreaga societate, sau să câştige, să ajungă deputat sau ministru, trebuie să fie o persoană cunoscută, cineva trebuie să-l promoveze.

Din perspectiva unui partid politic, bineînţeles că, pentru a fi pe listă trebuie să fie stabilite nişte criterii: 1. să fii profesionist în domeniul tău; 2. să ai activitatea de partid, să fii activ, să participi la viaţa politică a partidului, timp de patru ani şi 3. să ai bani. Pentru că conştientizăm, în acelaşi timp, campania electorală costă, viaţa susţinută a partidului costă. Însă eu, cât am fost în partide, nu prea m-au întrebat cu cât pot cotiza.

Am impresia, de multe ori, că liderii de partide sunt interesaţi să găsească unul sau doi finanţatori de bază, pentru că, în acest fel, ţii tot partidul în mâini şi ei nu pot să ia decizii, pentru că, i se plăteşte drumul, i se plăteşte masa, i se plăteşte tot ce se organizează la partid. De aceea, meritocraţia, din perspectiva societății, este diferită decât meritocrația din perspectiva unui partid. Eu întotdeauna aduc statisticile, noi avem în societate, din persoanele cu studii superioare, 61 la sută femei. Deci noi avem capital intelectual, astfel ca femeile să facă față acestor funcții politice. Pentru că nu este diplomă de politician, de deputat. Nu este. Acolo vin oameni din diferite profesii și atunci depinde de partid. Dacă este un partid care promovează mediocritatea, eu aș prefera ca, lângă cei 50 mediocri, să fie 50 de femei mediocre, pentru că ele oricum sunt mame, au în grijă pe cineva. Atunci când în partide se vor promova personalitatea, moralitatea…”

Alina Radu: „…integritatea…”

Ecaterina Mardarovici: „… integritatea, atunci vom găsi și vom avea, cu siguranță, din aceste 61 la sută din femei pregătite, să le găsim să fie pe liste.”

Europa Liberă: Deci, așa cum înțeleg eu, mesajul inițiativei dumneavoastră, este următorul: în mod obligatoriu, atunci când se caută candidat pentru președintele Academiei de Științe, să se aibă în vedere un candidat bărbat și un candidat femeie pentru că resursa de potențiali președinți, deputați, miniștri, este suficient de bogată, în Republica Moldova. Și avem de unde să punem în competiție un bărbat și o femeie.

Alina Radu: „Să nu vă supărați, resursa de femei e mai bogată: numeric sunt mai multe, cu studii superioare sunt mai multe. Și, când vorbim despre meritocrație, eu chiar am fost acționată în judecată de un deputat care era doar șofer. Deci singura lui profesie și singurele studii au fost cursurile de șoferie. Care meritocrație, oameni buni?!

Haideți să luăm la păduchit listele tuturor partidelor și vedeți ce studii, vedeți câți miniștri cu diplome false am avut, bărbați. Despre ce vorbim? Care ne este frica? Avem femei foarte bine educate, instruite, vocile lor nu vor dăuna niciodată. Și haideți să nu mai privim mai critic o femeie. Dacă un bărbat a ajuns la guvernare sau în Parlament și debitează prostii, cum am văzut [vineri, 7 martie], se dădeau toți specialiști în însămânțarea mistreților, doar bărbați au participat la discuția aceasta, femei nu am auzit eu. Deci, dacă ei debitează prostii, e bine așa și presa îi arată ca pe niște vedete care au pus ceva haios, pe banul nostru, în Parlamentul făcut pe banul nostru, plătiți din banii noștri. Dacă ar fi spus o femeie, ea nu știu de ce ar fi fost considerată proasta societății.”

Europa Liberă: Doamna Ivanov, a propos, a avut o prestație mult peste prestația bărbaților, discutând subiectul despre mistreți.

Alina Radu: „Da, pentru că cunoaște un domeniu.”

Europa Liberă: Societatea deocamdată nu vrea. Aceasta o spun sondajele, aceasta o spune plebiscitul cel mai real care este alegerile locale, primărițele încă nu și-au obținut locul pe care îl merită. Exemplele de primărițe, foarte bune, nu au virusat încă provincia.

Ecaterina Mardarovici: „Un studiu, încă nu e finalizat, arată că femeile care au luat un mandat, au fost votate și pentru al doilea mandat, al treilea și pentru al patrulea. Deci oamenii din acele comunități le-au creditat cu încredere, la primul mandat, iar, după aceea, le-au dorit și le-au votat. Nu au continuat doar cele care s-au retras, că e normal să vezi, la un moment dat, să nu e pentru tine, nu e vocația ta să fii primar. Multe dintre ele au fost candidați independenți. Or, partidele politice ce fac? Conform sondajelor lor, în satele în care au siguranța câștigului pentru partid, neapărat va fi un candidat primar.

Ca femeile să fie mai multe chiar și primari, trebuie să fie înaintate de către partid. Și acest lucru nu se întâmplă doar în Republica Moldova, că partidele, acolo unde au șanse de a câștiga mandatul, își înaintează bărbați. Am fost în Albania și am avut o situație acolo, alegerile pe circumscripție și o doamnă deputată a spus: „Am muncit pe această circumscripție – am câștigat-o, am lucrat, toți acești patru ani, și acum partidul a decis că îl pune pe X acolo și pe mine mă trimit să desțelenesc o altă circumscripție. Nu voi face acest lucru”. Deci, până la urmă, este foarte important ca partidele, liderii de partide să conștientizeze că femeile, ca alegători, ca membri de partid, nu mai procedează ca în secolul trecut. Ele au înțeles că, atunci când vin într-un partid, nu mai fac caritate. Ele vin pentru că își propun să se promoveze, pentru că vor să pună abilitățile lor profesionale, să le aplice acolo unde se ia decizie, fie la nivel de comună, raion sau la nivel național. Și, atunci când văd că lucrurile sunt imposibile, pentru că criteriile de promovare sunt altele… Nu putem spune și nu există studii, iar într-un studiu făcut de cineva, cetățenii au răspuns că da, ar vota pentru o femeie. Acestea sunt stereotipuri.”

Alina Radu: „Și eu cred că nu trebuie să vorbim despre alegători. În primul rând, trebuie să vorbim despre partide. A doua: partidele politice, care sunt, în fond, acum conduse de bărbați, trebuie să țină cont și de o altă particularitate, femeile în politică încă nu sunt privite cu ochi buni, îmi pare rău să zic, de către marea majoritate bărbătească.

Noi am făcut niște vox populi, niște sondaje cu cetățenii din sate și aceasta era întrebarea: credeți că o femeie poate conduce comunitatea dumneavoastră. Și femeile ziceau: „Da”. Tinerii ziceau: „Da” , băieți și fete. Pe când bărbații mai în vârstă ziceau: „Nu. Ce poate ea să facă? Ce înțelege ea?”. Deci ei le descalifică, iarăși, fără niște indicatori clari de ce. Noi chiar am făcut mai multe produse jurnalistice cu femei și bărbați în funcție de primari și îmi amintesc, au povestit unele dintre femeile primari cât de greu au ajuns în aceste funcții, cea de la Strășeni a fost amenințată în permanență, i s-a dat foc și la mașină, i-a ars proprietatea. Pe o femeie primar de la Hâncești a bătut-o soțul din primul moment în care ea a mers să participe la activități politice și s-a oprit să o bată doar în momentul în care a fost aleasă primar. Nu zic că aceasta se întâmplă peste tot, dar sunt foarte multe cazuri. Deci femeile trebuie totuși să treacă printr-o situație inegală, ca să ajungă în aceste funcții…”

Ecaterina Mardarovici: „A propos, noi avem o surpriză, cred că e cea mai bună felicitare din partea unui partid. Pe contul său de Facebook, domnul Filat a declarat că va promova și va cere votarea legii cu privire la cota de reprezentare, în mod imperativ. Aceasta chiar m-a impresionat. N-am reușit să reacționez, dar aceasta am văzut și am zis că e cea mai bună felicitare care poate fi. Așteptăm acum să vedem și reacțiile celorlalte partide de la guvernare.”

Alina Radu: „Am văzut și eu această postare. Și chiar aici, dacă îmi dați voie să zic, am văzut și cele câteva spoturi ale liderilor politici în care felicită femeia. Felicitarea adevărată este aceasta: să spună implicarea sa în politică pentru promovarea egalității de gen, la toate nivelurile.

Felicitările, pe care le-au făcut ei, în spoturi frumoase, la televizor… Bine, fiecare și le face cum vrea și e un fel de chestie plătită, dar în spotul unui lider politic am văzut doar femei blonde, lustruite, într-un anturaj lustruit. Nu vă supărați, Republica Moldova e plină de glod, unde sunt femei cu mâinile crăpate, cu unghiile rupte de muncă, fără un picior, fără un ochi. Nu mai puneți în spoturile de felicitare femei blonde, că nu suntem în Suedia, suntem în Republica Moldova, unde e încă multă sărăcie și necaz... Haideți să ne referim și azi la toate femeile, nu la cele care au unghiile strălucitoare...”

Europa Liberă: A propos, mi-ați ridicat mingea la plasă, tocmai pentru întrebarea provocatoare pe care nu vroiam neapărat să o adresez, în ziua de opt martie, dar sunt nevoit și nu e neapărat de final. Femei acreditează un fel de imagine de femeie blondă, care are virtuțile în zona picioarelor, sânilor și ochilor mari și căprui. Emisiunea lui Măruță, ne uităm și e suficient ca să vedem ce subiecte de cancan acolo au priză și educă și ele. Sanda Cojocaru, fiica lui Gheorghe Cojocaru, comentatorul politic, și a Violetei Cojocaru, colega mea de la BASA-press, a încercat să schimbe această paradigmă, cu bucleta. Mesajul acestui produs este: citesc, deci sunt sexy! Am un interviu mare cu Sanda care explică cum a reușit să revoluționarizeze generația sa, ceea ce e foarte important, care tocmai e ispitită de mașini de lux și de cariere de modele. Dumneavoastră cum puteți determina fetele să schimbe optica, să schimbe acești ochelari?

Alina Radu: „Vai de mine, am determinat, cred că, foarte multe în viața noastră. Eu, când am venit în profesie, îmi cer scuze că vorbesc la personal, sunt atâtea femei despre care putem vorbi, dar mi s-a pus foarte clar, în 1989: „Tu nu poți lucra la politic, dar locuri în alte secții nu există. Tu ești o jurnalistă bună, ne place cum lucrezi, dar, iaca, ce să facem? Că nu ai voie! O femeie nu a lucrat niciodată în secția politică la televiziune”. Nu au trecut decât 20 de ani și orice fată din Republica Moldova poate să spună orice despre politic. Sigur că, sunt mai bune sau mai rele, dar talk-show-urile din Republica Moldova sunt, în fond, produsul unor jurnaliste de gen feminin, ale unor fete.”

Ecaterina Mardarovici: „Doar că ele, cu regret, invită foarte rar femei. Și cei care invită femei, până la urmă, sunt bărbații. Mai des vedem femei la talk-show-urile moderate de bărbați. Eu chiar urmăresc insistent aceste talk-show-uri.”

Alina Radu: „Da, al doilea moment: atunci când generația mea, mă rog, de jurnaliști a pornit la drum, nu exista femeie redactor-șef și nu exista, și categoric nu a existat femeie director de instituție de presă. Ziarul de Gardă a fost prima instituție de presă din Republica Moldova în care a fost o femeie redactor-șef și o femeie director al acestei instituții de presă. Și nu a murit nimeni, nu a fost sacrificat nimeni, nu ne-am apucat să scriem doar despre femei.

Este adevărat, nu ne-am sinchisit să promovăm egalitatea de gen, să promovăm și femeile inteligente, să facem interviuri, să facem produse despre violența împotriva femeilor, orice. În rest, noi nu cred că am cauzat niciun rău nimănui. În redacțiile noastre au fost atâtea fete bune, care au stat un timp și au plecat mai departe. Și noi suntem sigure că ele vor merge în continuare cu aceste valori, că ele nu au niciun trac să intre într-un domeniu unde sunt bărbați pentru că ele știu că ajungi prin inteligență și efort, și nu prin picioare sau altele.”

Europa Liberă: Doamnă Mardarovici, dar la mesajul acesta cu 40 la sută cota obligatorie nu cumva trebuie anexat și mesajul acesta care s-a auzit, cândva totuși, în legătură, de exemplu, cu colanții de pe bilboarduri, apelul către bărbați să nu vadă în femei doar voluptăți?

Ecaterina Mardarovici: „Noi avem nevoie de această schimbare de mulți ani. Or, noi astăzi avem nevoie, din 2014, în Parlament să avem mai multe femei. În ceea ce privește colanții de pe panouri, eu aș vrea să îi lăsăm. Cele pasionate de colanți și de modeling, și de glamour, să se ocupe cu glamour, cele care vor să schimbe ceva în societate, să nu aibă acele bariere și să poată merge acolo, să poată servi societății. Aceasta ne dorim.”

Europa Liberă: Dar fetele acelea încurajează misoginismul și încrederea bărbaților că locul femeilor este, în cel mai bun caz, la bucătărie.

Ecaterina Mardarovici: „Eu aș merge după [Alexandr] Kuprin, ceea ce scrie în cartea lui, „Iama”, sigur că ați citit-o, și țineți minte că spune foarte clar: cererea generează oferta. Și bărbaților li se oferă. Chiar un prieten din Germania, bărbat, la reacția mea la un panou de acesta, a zis: „De ce, Catincă, nu înțelegi că noi, până nu ne trevojești un pic hormonii, nu putem să conducem mașina, să venim să luăm decizii?”. Și am spus: „Păi, ce, sunteți nebuni peste tot la fel, indiferent de țară?”. Dar acestea sunt subiecte altele decât ce vrem noi.

Noi ne dorim foarte mult ca fiecare femeie să se ocupe cu ceea ce vrea. Cea care vrea să fie model și să își arate picioarele pe o sticlă de vin, să o facă, e alegerea ei. Iar bărbații să aibă capacitatea să vadă piciorul și să vadă colega cu intelectul ei. Împreună pot contribui și elabora o lege, lua o decizie, schimba lucrurile, face inginerie, împreună cu colega.”

Europa Liberă: Și, mai ales, a opri războiul...

Ecaterina Mardarovici: „A nu porni războiul, a-l opri este mult mai greu... Și, de obicei, tot femeile, cu prețuri prea mari, îl opresc sau îl plătesc după…”