La ieșirea din blocul facultății de fizică a Universității Rutgers, pe panoul de afișe era atîrnat azi un anunț, care mi-a atras atenția în mod deosebit: se căuta un student sau doctorand, care să servească drept model pentru un minor de 14 ani, iar condițiile erau ca respectivul student sau doctorand să nu aibă vicii (să nu fumeze sau să servească băuturi alcoolice), să își organizeze timpul foarte bine (în special ora la care merge la culcare și la care se trezește), să se ocupe minum o oră pe zi cu acel minor la materiile de interes: fizică și matematică. În schimbul acestor servicii de tutoring, studentul primea dreptul să trăiască în casă respectivei familii pe gratis.
Cred că o ofertă mai avantajoasă decît aceasta nici nu poate exista pentru un student, care încearcă să-și micșoreze cheltuielile la maxim. Pentru conformitate, studenții aici numai pentru chirie plăteasc în jur de 600 de dolari înafara campusului și aproape o mie de dolari pe campus.
Interesant este că chiar zilele acestea mă gîndeam exact la aceeași idee de tutoring și mă întrebam de ce în gimnaziile şi liceele de acasă, din Moldova, elevii claselor mai mari n-ar servi drept tutori pentru elevii claselor mai mici, pentru că, în rezultatul optimizării efectuate de către minister, sunt sigur că numărul claselor cu peste 30 de elevi s-au mărit, iar profesorii probabil nu pot să acorde atenția cuvenită fiecarui elev în parte. De ce clasele de elevi să existe în aceeaşi şcoală în realități paralele, cînd ele ar putea colabora în avantaj reciproc, mai ales că deja se ştie că elevul care încearcă să explice anumite lucruri altuia este cel care ajunge să înțeleagă acele lucruri și mai bine?
De exemplu, elevii claselor gimnaziale ar putea să-i ajute la învățătură pe cei din clasele primare, iar cei din clasele liceale ar putea să-i ajute pe cei din clasele gimnaziale. În felul acesta s-ar stabili o simbioză foarte sănătoasă între elevi - lucru care ar putea propulsa sistemul de învăţămînt la un nivel mai înalt, unul care să ofere şcolarilor posibilitatea de a atinge performanţă, dar nu unul care sa-ţi ofere „oportunitatea” de a fi înghițit de șantierele de construcție din Rusia sau Europa.