Ce valoare are un referendum?

Referendumul ni se pare o valoare universală, într-atât am fost obișnuiți cu ideea importanței voinței majorității. La scara UE, însă, nu exista reguli europene pentru un referendum, de-ar fi si pentru simplul motiv ca cel putin o tara, Belgia, interzice prin lege orice fel de referendum.

In asta, tarile Uniunii Europene difera total. Astfel, Irlanda impune de fapt câte un referendum national pentru cea mai mica modificare a Constitutiei. In schimb, in Belgia referendumurile sint interzise. Exista explicatii istorice pentru situatii atat de opuse. In Belgia, totul vine de la referendumul asupra regalitatii, dupa al Doilea Razboi Mondial, cind, data fiind colaborarea regelui de atunci cu ocupatia nazista, populatiei i s-a pus intrebarea daca sau nu doreste ca Belgia sa ramana un regat, sau ca monarhia sa fie abolita. Dat fiind ca s-a ajuns atunci aproape la un razboi civil, s-a decis ca in Belgia sa nu se mai organizeze niciodata referendumuri.

Si prin alte parti referendumurile sint criticate, nu doar pentru faptul ca rezultatul lor nu are o valoare legala, dar si pentru ca, pe deasupra, ele pot face sa iasa la suprafata cele mai rele porniri colective. Astfel, toti statisticienii sint de acord ca pina si in tarile europene care interzic, cu toatele, pedeapsa cu moartea, un referendum ce ar pune intrebarea: „doriti introducerea pedepsei cu moartea pentru violatorii de copii“ s-ar incheia cu un majoritar si rasunator DA.

La scara mai mica, lucrul a fost verificat recent in Slovenia, unde guvernul a pus prin referendum populatiei intrebarea daca e de acord cu construirea unei moschei in capitala, Ljubljana. Evident ca raspunsul populatiei, invalidat de altfel de curtea suprema, a fost negativ.

Desigur, practic peste tot referendumul nu are o valoare legala, insa el îi poate influenta pe legislatori, mai ales acolo unde sint cunoscute datele votului regional. Exista si tari, precum Elvetia, in care referendumul e un pivot central al vietii politice. In general, insa, politicienii sint de acord ca referendumul, chiar atunci cînd nu are o valoare legala, este mai degraba o manevra populista.

Una din cele mai aspre critici impotriva utilitatii referendumului a venit de la politicianul britanic, fost Comisar European si ultimul guvernator britanic al Hong-Kongului, Chris Patten. Acesta a spus, textual: „Guvernele care organizeaza referendumuri sint guverne slabe. Referendumul este fundamental anti-democratic, si nu e de mirare ca a fost folosit atat de des de Mussolini si de Hitler.“

-----------
De ce este Crimeea diferită de Scoția sau Kosovo?
-----------

Locuitorii Crimeii sunt chemaţi duminică la un referendum de alipire la Rusia. Care este miza rusească în acest referendum şi cum se aşează el ca precedent în Republica Moldova şi nu numai - sunt întrebări pe care Liliana Barbăroșie i le-a adresat analistului politic Igor Boţan:

Igor Boţan: „Este exact invers: nu referendumul din Crimeea este precedent pentru Moldova, ci referendumurile din Moldova sunt precedente pentru Crimeea. Aşa s-a întâmplat că acum Crimeea este comparată cu Transnistria şi nu invers. Rusia şi-a testat instrumentariul în Transnistria, în alte părţi, şi acum împrumută de la Transnistria experienţă. Probabil referendumul va avea loc, putem ghici că 95-96% vor opta pentru alipirea la Rusia, aşa cum a făcut-o şi Transnistria. S-ar putea să se recurgă la strategiile elaborate încă în anii 2000 în Federaţia Rusă: să recunoască independenţa şi să accepte Crimeea ca stat asociat cu federaţia Rusă. Cel puţin acesta a fost scenariul în Transnistria în 2006, după referendumul din 17 martie, când aşa a fost formulată întrebarea: independenţa şi asocierea cu Federaţia Rusă. După modelul Puerto Rico şi SUA. Acestea sunt instrumente pe care Federaţia Rusă le utilizează în statele slabe. A propos, cei care pledează pentru referendumuri locale de acest gen ar trebui să se întrebe câte referendumuri au avut loc în Federaţia Rusă, şi la nivel naţional şi la nivel local, şi vor descoperi lucruri foarte interesante – nici unul. Sunt aşa-zisele instrumente pentru teritorii unde trăiesc cetăţeni ruşi – Federaţia Rusă are capacitatea şi puterea să insiste că-i apără şi găseşte tot felul de pretexte şi motive pentru a face acest lucru. Este un mare pericol. Dar nu e tocmai vina Rusiei că elitele sunt corupte în Ucraina, în Moldova şi prin alte părţi.”

Europa Liberă: Totuşi, în această situaţie concretă, ce credeţi că va face Rusia cu rezultatele acestui referendum?

Igor Boţan: „Eu cred că Rusia va lua act de acest referendum. Eu cred că Rusia ar putea să recunoască independenţă deocamdată a Crimeii, ca să testeze reacţia occidentului. Şi în funcţie de reacţia occidentului, Rusia va întreprinde paşii următori. Deci, nu cred că va accepta includerea imediată a Crimeii în cadrul federaţiei Ruse. Totul depinde de reacţia occidentului.”

Europa Liberă: În Moldova ar putea avea loc aşa ceva?

Igor Boţan: „În Moldova deja a avut loc totul de ce are nevoie Federaţia Rusă. Singura problemă a Rusiei cu Transnistria este că ea nu are contact direct cu Transnistria şi Transnistria nu are ieşire la mare cum are Crimeea. Deci, în Crimeea situaţia este diferită, în mare măsură similară cu cea din Osetia şi Abhazia şi aici există o problemă pe care Rusia trebuie să o ia în consideraţia: dacă înghite doar Crimeea, nu şi sudul Ucrainei, ca să aibă ieşire directă la Transnistria, o poate pierde. Pentru că Ucraina nu va fi foarte fericită să fie înconjurată de mare, unde domină Rusia, la sud – Crimeea i se ia, la est – are hotare cu Rusia. Deci, este puţin probabil că va tolera o enclavă rusească şi în spate. Ucraina poate încetul cu încetul să limiteze contactele Transnistriei cu Rusia. Asta ca o mică vendetă. Dacă Rusia desigur nu ajunge la Odessa şi nu preia şi regiunea Odessa. Asta înseamnă că republica Moldova are mari bătăi de cap: în ajun de alegeri este puţin probabil că autorităţile moldovene ştiu ce să facă cu Transnistria, dacă cumva o blochează Ucraina. Republicii Moldova nu-i convine să aibă o catastrofă umanitară în Transnistria, iar să lase transnistrenii să participe la alegeri parlamentare este aproape sinucigaş pentru autorităţile moldovene: Rusia atunci , fără influenţe directe, obţine ce vrea, obţine toată Moldova. 400 de mii de alegători din Transnistria, dacă îi adăugăm la 600 de mii pe care îi are PCRM, aceştia îi aduc pe tava Rusiei Republica Moldova cu tot cu elitele ei corupte.”

Europa Liberă: Domnul Iurie Leancă se duce la Kiev luni. Pe ce credeţi că vor gravita în această problemă discuţiile?

Igor Boţan: „Eu cred că vor fi foarte atenţi, nu cred că vor anunţa tranşant despre ce au discutat. Cred că nici Republicii Moldova, nici Ucrainei nu le convine acum să activeze cumva regimul separatist pentru că acum Rusia e în stare să pretindă că îşi apără cetăţenii peste tot unde, chipurile, ar exista ameninţări pentru ei. Putem admite acum orice: intervenţie dinspre mare a Federaţiei Ruse în Odessa ş.a.m.d. Eu cred că acum lucrurile sunt foarte periculoase. ”

Europa Liberă: Şi cu referendumul găgăuz, Rusia ce calcule are?

Igor Boţan: „Nimic nu se întâmplă pur şi simplu. Referendumul găgăuz a fost unul în contextul semnării acordului de asociere cu UE. Semnalul pe care trebuia să-l dea acest referendum era că populaţia Moldovei nu este unanimă în privinţa integrării europene. Ucraina era deja în stare de stabilizare, Ianukovici renunţase deja la semnare, Armenia renunţase la semnare şi trebuia şi republica Moldova să manifeste şovăială. De aceea şi UE a grăbit lucrurile cu regimul liberalizat de vize: ca să fie clar pentru cetăţeni că UE se ţine de cuvânt. De aceea, referendumul din Găgăuzia se înscrie perfect într-o strategie, însă el nu era planificat pentru o destabilizare atât de profundă precum cel din Crimeea. Dar referendumul din Găgăuzia a demonstrat că populaţia Găgăuziei şi cetăţenii bulgari de la sud sunt practic în unanimitate pentru apropierea de Federaţia Rusă, şi nu de UE. În caz de destabilizare la hotarele Republicii Moldova, în regiunea Odessa, acest factor poate fi utilizat. ”