„7 aprilie 2009. Cinci ani de ignoranţă!”

În curând se împlinesc cinci ani de la protestele din aprilie 2009, iar mai multe organizaţii pentru apărarea drepturilor omului reproşează autorităţilor moldovene că au tratat cu indiferenţă plângerile de tortură din partea celor care au protestat în centrul capitalei. Mai mult, într-un interviu cu Radio Europa Liberă, directoarea Executivă a organizaţiei Amnesty International Moldova, Cristina Pereteatcu, atrage atenţia că în zece zile expiră termenul de prescripţie în cazul dosarelor din 7 aprilie, ceea ce înseamnă că poliţiştii care au aplicat tortura şi nu au fost puşi sub învinuire, ar putea scăpa de pedeapsă:

Cristina Pereteatcu: „Ne-a rămas foarte şi foarte puţin timp. În toţi aceşti cinci ani, noi, de fapt, am cerut autorităţilor să ne facă lumină în dosarul 7 aprilie.

Trebuie să înţelegem că există principiul neretroactivităţii legii penale, ceea ce înseamnă că persoana care nu a fost atrasă la răspundere pentru torturare în aprilie 2009, nu va mai putea fi pedepsită. Şi chiar dacă vor exista probe şi le va fi demonstrată vinovăţia, infracţiunea nu va putea fi invocată în instanţele judecătoreşti. Spre mare regret, torţionarii vor fi liberi şi bine merci.”

Europa Liberă: Deci ard şansele ca să fie pedepsiţi cei care au maltratat tineri în 2009?

Cristina Pereteatcu: „Da, de la 7 aprilie 2014 nimeni nu va mai putea fi pedepsit. Deci, sunt foarte multe persoane vinovate de tortura în masă şi dacă nu au fost înaintate plângeri în adresa acestor persoane, ele nu mai pot fi pedepsite, chiar dacă un tânăr a prins la curaj şi s-a gândit că, da, eu am fost torturat şi acum eu am susţinere suficientă ca să depun o plângere, gata, nu mai poate fi făcut absolut nimic.

Eu cred că procesul a fost tergiversat intenţionat, pentru a descuraja mai multă lume să înainteze plângeri împotriva torţionarilor. Filmul „7 aprilie 2009” se termină foarte şi foarte curând, la 7 aprilie 2014. A fost ceva bine regizat.”

Europa Liberă: Duminică, Amnesty Moldova organizează o Acţiune Publică, cu genericul „7 aprilie 2009. 5 ani de ignoranţă!”. Activiştii Amnesty vor înscena „îngroparea”, într-un sicriu improvizat, a promisiunilor pentru dosarele 7 aprilie 2009. „Dreptul la replică şi şansa de a ne face să credem că trăim într-un stat de drept” este îndemnul acestei acţiuni. Ce răspunsuri aşteptaţi să fie oferite, dna Pereteatcu?

Cristina Pereteatcu: „Răspunsuri aşteptăm, de fapt, foarte multe şi ne-am fi dorit ca aceste răspunsuri să fie date în toţi aceşti aceşti cinci ani şi anume prin a-i pedepsi pe torţionari dar, în primul rând, pe cei care au dat ordine ca să fie acea tortură în masă.

Din păcate, credem că nici acum nu o să aibă curaj să ne spună ce s-a întâmplat, de fapt, la 7 aprilie 2009, şi nici măcar nu o să aibă curaj să îşi ceară scuze că au eşuat în a le face dreptate victimelor. Ca şi în anii precedenţi, aşa vedem noi, că va fi un ping-pong de învinuiri între instituţiile sectorului justiţiei.”

Europa Liberă: Relele tratamente reprezintă una din cele mai dese cauze pentru care Republica Moldova este condamnată la CEDO. Astăzi, avem precedentul unor cazuri soluţionate eficient la nivel naţional?

Cristina Pereteatcu: „Soluţionate, da, dar soluţionate „a la Moldova”, ceea ce înseamnă că avem poliţişti condamnaţi, dar cu suspendare, cum ar fi poliţiştii în cazul surorilor Radu. Ei au fost condamnaţi cu suspendare şi nu mai pot activa în acelaşi domeniu.

Dacă vorbim de soluţionarea eficientă este nevoie de voinţă de a pune legea în capul mesei şi de a avea supremaţia legii nu doar pe hârtie. Cifrele noastre, pe care le-am luat şi noi de la Procuratură, arată că în dosarul 7 aprilie 2009 - 22 de poliţişti au fost achitaţi şi examinarea dosarelor este tergiversată în instanţele de fond şi de apel.”

Europa Liberă: Dar sunt şi 14 poliţişti care au fost găsiţi vinovaţi de aplicarea torturii în aprilie 2009, însă nici unul dintre ei nu a fost ...?

Cristina Pereteatcu: „... nu a fost condamnat. Până acum nu avem nicio hotărâre irevocabilă, toţi au fost condamnaţi cu suspendare. Întrebări sunt tot mai multe pe an ce trece, noi nu putem să avem încredere într-un sistem de justiţie care nu a pronunţat până acum nicio sentinţă irevocabilă, adică cea mai puternică decizie din punct de vedere juridic.

Din păcate, ai noştri ce fac? Merg la Strasbourg, pentru că toate drumurile duc la Strasbourg. Deci, sistemul nostru de justiţie nu are suficientă voinţă ca să pedepsească torţionari, pentru că toţi se cunosc între ei şi, spre exemplu, dosarul lui Sergiu Creţu, de la Curtea Supremă de Justiţie, iarăşi a ajuns la Curtea de Apel. Cred că mulţi dintre noi se întreabă: încotro mergem?”

Europa Liberă: După ce Guvernul a fost de trei ori condamnat la CEDO pentru evenimentele din aprilie, în alte 11 cazuri autorităţile şi-a asumat vina pentru poliţiştii care au maltratat atunci tinerii. E o cifră care mulţumeşte societatea?

Cristina Pereteatcu: „Eu cred că societatea ar fi mulţumită, în primul rând, dacă nu ar fi atâtea încălcări din partea statului şi care nu ar genera plângeri şi aşa zisele condamnări echitabile. Deci, trebuie să pornim de la stat. Faptul că există înţelegeri amiabile este bine pentru cineva, posibil, dar statul trebuie să pornească prin a nu încălca drepturile omului, în primul rând.”

Europa Liberă: Evenimentele din aprilie 2009 au scos la iveală un sistem ineficient pentru combatere a torturii şi condiţiilor degradante din închisori. Astăzi, se poate spune că autorităţile şi-au învăţat lecţia? Reforma în justiţie oferă soluţii cât de cât adecvată a problemei?

Cristina Pereteatcu: „Reforma justiţiei, din păcate, până acum s-a rezumat doar la mărirea salariilor judecătorilor şi oamenii care vin la noi, la Amnesty, şi cer consultaţii juridice, ne vorbesc de aceleaşi probleme de sistem, pe care toţi le cunoaştem.

Spre exemplu, şedinţele de judecată amânate sau tărăgănate la infinit din cauza numărului mare de dosare neexaminate şi, îmi pare rău să zic, dar şi a corupţiei, pentru că oamenii ne spun că li se cer bani. Deci, lecţia putea fi învăţată de mult timp de autorităţi, dacă acestea ar fi activat în limita unui stat de drept, adică să fie limitate în acţiunea lor prin norme juridice pe care nu le pot încălca fără să răspundă.”

Europa Liberă: Dna Pereteatcu, eu am o nelămurire şi sper Dvs să aduceţi puţină lumină. Comisia Europeană a prezentat recent Pachetul Politicii Europene de Vecinătate 2014. Pachetul include şi rapoarte de ţară, privind progresele făcute de ţările participante în 2013 în vederea aplicării reformelor convenite în cadrul Politicii de Vecinătate. În Republica Moldova, se remarcă în raportul de ţară, s-au înregistrat progrese în domeniul drepturilor omului, mai ales când vine vorba de pedepsirea actelor de tortură. Nu este prima dată când observ că o anumită problemă este diferit prezentată de activiştii din ţară şi rapoartele internaţionale. Dvs cum vî explicaţi acest lucru?

Cristina Pereteatcu: „Probabil că aceste rapoarte internaţionale sunt scrise de la distanţă, pentru că realitatea aici, de pe loc, se vede altfel şi, de fapt, eu cred că aceste rapoarte sunt scrise în baza legilor care sunt deja modificate. Aşa cum am menţionat mai devreme, pe hârtie, în principiu, lucrurile stau bine, dar nu sunt realizate acele legi. Deci, asta vrem să vedem, nu doar supremaţia legii pe hârtie, ci să vedem că, într-adevăr, cei care comit crime sunt pedepsiţi. Asta contează, de fapt.

Pentru un cetăţean simplu contează să vadă acţiunea, contează să ştie că el are încredere în justiţia naţională şi că el, ca plătitor de impozite, locuind în această ţară, are o atitutudine pe măsură din partea statului şi nu este minţit permanent şi nu este nevoie să meargă la Strasboug ca să i se facă dreptate.”