....nu este un drept definitiv căștigat de o țară asociată, sau pe cale de a se asocia, cu UE.
Obligativitatea vizei poate fi reintrodusă provizoriu, cum s-a și întâmplat, pentru scurtă vreme, în câteva rânduri. In 2012, mai multe țări ale UE au cerut reintroducerea vizei pentru cetățenii din spațiul fost iugoslav și din Albania. E vorba de țările numite „din Balcanii de Vest“: Serbia, Macedonia, Muntenegru, Albania și Kosovo.
Mai multe țări occidentale, în primul rând Franța, Germania, Austria și țările din Benelux au rămas îngrijorate până astăzi de valul de azilanți din Balcani și de povara pe care o reprezintă aceștia pentru serviciile sociale și juridice din Occident.
Agentia UE de control al frontierelor Frontex estimează la zeci de mii de oameni pe an numarul balcanicilor care cer în continuare azil politic in UE, insa acestia reprezinta doar o mica fractiune a imigrantilor din zona.
Unele țări, precum Belgia, au încheiat deja convenții de returnare a azilanților respinși și de cooperare cu polițiile din Balcani. S-au început chiar și campanii de informare a cetățenilor, precum și presiuni, în special în Macedonia și Kosovo, asupra unor adevărate agenții de voiaj ale azilanților, care promit - la pachet - călătorii în Belgia sau Germania însoțite de obținerea azilului.
Un alt motiv de reintroducere provizorie a obligativității vizelor este chestiunea romilor. In Europa incă nu s-a intâmplat până în prezent ca o țară să ceară explicit acest lucru menționând migrația romilor din est, deși Franța inițiase niște demersuri in acest sens. In schimb, Canada a reintrodus in 2009 vizele pentru cehi, in urma marelui aflux de romi din acea țară, iar anul trecut a avertizat că va lua o măsură similară cu Ungaria.
In schimb, Moldova ar intra cu greu intr-o asemenea categorie. Moldova nu a fost până acum nici o sursă de azilanți și nici de romi de luat în seamă. Mai degrabă, era vorba de o sursă de mână de lucru ilegală și de prostituție. Chiar dacă ridicarea obligativității vizei nu e însoțită de dreptul de lucru, dată fiind posibilitatea călătoriei fără obstacole mai mulți moldoveni vor căuta posibilitatea de a munci legal. Cât despre prostituție, niciodată nu au fost reintroduse vizele doar pentru asta.
----------
Autorităţile de la Chişinău au primit joi cu mult entuziasm vestea ridicării obligativităţii vizelor europene din 28 aprilie pentru cetăţenii moldoveni. Nu acelaşi lucru se poate spune despre populaţia Republicii Moldova, ne-a spus însă analistul politic de la IDIS Viitorul, Corneliu Ciurea. La părerea sa, societatea moldovenească nu a apreciat la justa valoare acest succes:
„Nu am văzut din partea societăţii semne clare de apreciere. Nu ştiu cum să-mi explic acest lucru, dar probabil că el a intervenit pe fundalul unui pesimism generalizat cauzat de o perioadă dificilă de guvernare. Vom vedea rezultatele sondajelor, poate mă înşel. Dar, deocamdată, concluzia mea este că societatea subestimează valoarea acestui eveniment,” crede expertul.
Comentând decizia UE în ziua în care aceasta fusese semnată şi trimisă spre publicare, premierul Iurie Leancă a spus că cetăţenii ar trebui să se bucure măcar şi pentru faptul că regimul fără vize le va face mai uşoare contactele cu rudele ce muncesc în Europa. Premierul se mai aşteaptă ca, de acum incolo, călătoria fără vize în UE să reducă din scepticismul celor ce nu cred în beneficiile integrării europene. Atât premierul, cât şi ambasadorul UE la Chişinău Pirrka Tapiola, au sugerat că sunt liniştiţi în legătură cu aparenta lipsă de entuziasm din partea cetăţenilor. El va veni pe măsură ce oamenii vor începe să beneficieze de această libertate, se declară convinşi cei doi demnitari.
Valeriu Ostalep, un fost diplomat dintr-un guvern comunist de până la 2008, crede însă că autorităţile moldoveneşti exagerează cu această miză:
„Oamenii, chiar dacă mai continuă şi acum să plece la muncă în străinătate, preferă din câte se vede acum o altă destinaţie. Criză economică din UE, şomajul, nu mai fac atractivă UE din punctul de vedere al migranţiei de muncă. De aceea, cei care doresc să muncească în afară, au alte oportunităţi. Pentru că în UE nu-i de lucru. Nu de altceva. Că oamenii noştri ar lucra oriunde. Dar în ultimii ani în ţările europene nu mai e de lucru. Bani de călătorii ei nu au. Această decizie se referă exclusiv la turişti, la facilitarea turismului. Pentru cei care-şi pot permite. Aşa că nu văd nici un motive de euforie. Trebuie să creăm locuri de muncă aici, ca oamenii să aibă bani să călătorească şi atunci vor avea euforie.”
Moldovenii obţin efectiv dreptul de a călători pe perioade scurte fără vize în UE pe 28 aprilie, la capătul unui lung drum început încă în 2008 de guvernarea comunistă de atunci. Astăzi, comuniştii aflaţi în opoziţie şi reorientaţi spre vectorul opus dezvoltare pentru Republica Moldova, cel euroasiatic, nu mai văd în această libertate un mare beneficiu pentru moldoveni.
Corneliu Ciurea crede însă că cetăţenii ar trebui să se bucure măcar şi pentru motivul că obţin una din celel mai valoaroase libertăţi umane:
„Este un semnal de apreciere. Cetăţenii nu mai sunt de sortul doi. Libera circulaţie astăzi e un simbol al puterii. Dacă poţi circula, eşti respectat, te bucuri de toate deliciile societăţii moderne”.
Potrivit statisticilor, în jur de 800 de mii de cetăţeni moldoveni, inclusiv 50 de mii din regiunea transnistreană, deţin în acest moment paşapoarte biometrice, singurele cu care vor putea călători în UE. Unii cred că atunci când a acceptat să le ofere moldovenilor această facilitate, UE a avut în calcul şi nevoia de a spori atractivitatea ideii de integrare europeană pentru locuitorii regiunii transnistrene. Un alt factor determinant ar fi fost populaţia mică a Republicii Moldova, ceea ce plasează ţara într-un grup de state fără riscul de a livra prea mulţi emigranţi în UE. Un factor pe care experţii îl cred valabil doar dacă criza ucraineană nu va escalada, cuprinzând inclusiv zona transnistreană a Republicii Moldova.