Economiștii și politologii au știut dintotdeauna că fără o monedă unică uniunea politică riscă să nu fie cu totul funcțională.
În ciuda criticilor actuale, precum faptul că țările din zona euro prinse în criză, precum Grecia, nu mai dispun de metoda clasică de manipulare a monedei naționale, prin devaluare și emiterea de monedă fără acoperire, majoritatea economiștilor consideră, dimpotrivă, că euro a fost unul din factorii salvatori ai Greciei.
Inainte de introducerea in 2002, trecuse o lungă perioadă de adaptare, in care nici măcar numele monedei nu fusese găsit. Se propusese inițial ecu (scudul), dar numele fusese respins de mai multe țări din pricina consonanței.
Europa a mai avut in istorie, de câteva ori, o monedă practic unică. In Renaștere a fost „florinul”, moneda bătută de oraşul italian Florenţa, care în țările nordice se numea gulden.
Si mai recent, după al Doilea Război Mondial, s-a propus crearea unei monede unice, chiar si in cadrul faimoasei conferințe de la Bretton Woods, carea dus la o restructurare a economiei mondiale. Acea faimoasa conferinta, tinuta in 1944 pe coasta de est a SUA, a dus la fondarea Bancii Mondiale si a Fondului Monetar International, precum si la desemnarea dolarului ca moneda de referinta si pivot al schimburilor internationale.
Circumstantele sunt insa astazi total diferite de cele care au dus la semnarea acordurilor Bretton Woods (pe care, de altfel, America lui Nixon le-a incalcat fara ezitare atunci cand, in 1971, a avut nevoie de venituri suplimentare pentru a-si finanta razboiul din Vietnam). Pe atunci, in 1944, nimeni nu ar fi impins romantismul utopic pana la a anticipa ca, o jumatate de secol mai tarziu, in jurul anului 2000, va exista o moneda unica europeana si ca aceasta se va dovedi mai puternica decat dolarul.
Letonia a devenit de la 1 ianuarie a 18-a țară a zonei euro. Teoretic, Letonia era obligată să treacă la euro. Din 2002 încoace, de la introducerea monedei europene, toate țările care aderă la UE trebuie să intre în uniunea monetară de îndată ce deficitul lor coboară sub 3%, iar datoria publică sub 60% din PIB. După 2007, Slovenia, Slovacia, Estonia, Ciprul și Malta au trecut la euro, iar Lituania ar trebui să urmeze în 2015.
Niciuna din țările nou venite nu poate să negocieze o clauză care i-ar permite să nu adere la euro, clauze cum sînt cele de care beneficiază Anglia, Danemarca și Suedia. Fostele țări comuniste nu au de ales, însă pot să decidă ritmul în care aplică reformele și să întârzie momentul aderării la euro. Țări precum Ungaria sau Polonia nu sînt câtuși de puțin grăbite să adopte moneda europeană.
-------------
Că euro câştigă din ce în ce mai mult teren în Republicii Moldova se poate constata măcar şi din faptul că toate tranzacţiile imobiliare de exemplu, cel puţin cele între persoane fizice, se efectuează deja în euro, şi nu în dolari ca pe timpuri. Ce perspective are moneda europeană în economia moldovenească? Dar o economie moldovenească axată tot mai mult pe mecanismul european al ratelor de schimb? I-am adresat aceste întrebări lui Viorel Gârbu, expertul de la Institutul Economiei de Piaţă:
Viorel Gârbu: „Banca Naţională, aşa cum am aflat de la vice-guvernatorul Marin Moloşag cu care am vorbit recent, intenţionează chiar în anul curent să schimbe modalitatea de stabilire a cursului de referinţă a leului faţă de valutele convertibile şi să facă această determinare la direct, deci nu prin dolari, ci prin euro. E şi firesc lucrul acesta fiindcă economia Republicii Moldova este în apropierea imediată de zona euro, chiar dacă România încă nu degrabă va intra în zona euro. Fiindcă cel puţin Cehia, poate Ungaria se vor alipi mai devreme de zona euro. Moldova, mai devreme sau mai târziu se va integra în spaţiul european şi va fi practic lucrul acesta. Nu e vorba despre un anumit câştig material, dar e mai simplu să faci calcule direct din euro, decât să foloseşti câteva valute intermediare. Deci, e firesc să presupunem că euro va câştiga tot mai mult teren în Republica Moldova. Momentan acest lucru încă nu se întâmplă. Deci, această preferinţă faţă de euro sau dolar este dictată de realitatea economică. Dacă agenţii economici lucrează în euro, deci au deschidere către spaţiul european, reuşesc să exporte mai mult către vest, Atunci e firesc că euro va fi mai mult întrebat. În cazul în care realitatea va dicta acest lucru, euro va câştiga tot mai mult teren. Şi acest lucru, de altfel, eu cred că se va întâmpla în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Şi asta se va întâmpla odată cu asocierea sau nu neapărat?
Viorel Gârbu: „Nu neapărat. Asta ţine mai mult de intensitatea activităţii economice şi nu contează asocierea. Asocierea de fapt este un factor care va contribui la creşterea intensităţii relaţiilor economice UE-RM şi invers, din păcate, va diminua intensitatea comerţului dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă, din cauza poziţiei autorităţilor de acolo. Vedem că ei ne impun din ce în ce mai multe embargouri, efectiv ne alungă de pe piaţa Federaţiei Ruse. Şi atunci, aşa sau altfel, euro va fi din ce în ce mai popular. Aici nu contează anume asocierea. Sunt economii, precum e China, care sunt departe de UE, dar foloseşte intens euro. Fiindcă ţine de piaţa de desfacere, de intensitatea activităţilor economice.”
Europa Liberă: Ziceaţi că euro va fi din ce în ce mai popular. Cât de popular poate deveni? Vă imaginaţi că vreodată Moldova ar putea chiar intra în zona euro?
Viorel Gârbu: „Sunt de fapt trei posibilităţi. Prima ar fi dacă Moldo0va va reuşi să devină stat al UE, ulterior se va alipi şi la zona euro. Dar este vorba despre o fază extrem de avansată de relaţii, pe care ne-o imaginăm cu greu acum, reieşind din realităţile moldoveneşti. Deci, asta ar fi o posibilitate. O altă posibilitate se poate întâmpla chiar şi mâine, aşa cum s-a întâmplat în Macedonia de exemplu, sau alte state care au renunţat la valuta naţională şi au adoptat euro fără a fi membre ale UE. Economiile mici precum e economia republicii Moldova îşi pot permite acest lucru. Sunt câteva exemple pe continentul european - state mici care folosesc euro pur şi simplu. Dar altă posibilitate ar fi să fie legat cursul de schimb al leului de euro. Acum avem 18.40 lei faţă de 1 euro. Banca Naţională să zică: noi garantăm permanent faptul că leul nu-şi va schimba cotaţiile. 18.40 va fi în permanenţă.”
Europa Liberă: Dar ce ne-ar da fiecare din această variantă?
Viorel Gârbu: „Eu nu sunt adeptul acestor variante. În principiu, ne dă stabilitate. Fiindcă atunci când importăm valuta străină, importăm şi stabilitatea din economia respectivă. Valutele din state aflate în tranziţie se depreciază în permanenţă şi atunci lucrul acesta influenţează activitatea economică, nu e bine ca valuta să fie slabă. Şi atunci legarea valutei naţionale faţă de euro (în engl. acest lucru se numeşte „board” monetar) dă stabilitate. E o practică întâlnită. Estonia a aplicat această metodă – iniţial valuta estoniană a fost legată de marca germană, iar ulterior – strict faţă de euro. Dar suporţi şi multe riscuri. De fapt, economia şi guvernul trebuie să fie foarte bine pregătite, să menţină un nivel înalt de activitate economică. Sunt riscuri foarte mari…”
Europa Liberă: De asta nu sunteţi adeptul lor?
Viorel Gârbu: „Exact. Pentru că noi vedem că în Moldova autorităţile sunt foarte slabe, economia foarte slabă. Lucrul acesta deschide spaţiul pentru speculaţii. Deci, speculatorii ştiu că guvernul garantează acest curs de 18.40. Dar dacă economia este slabă, atunci BNM va trebui să cumpere permanent în pierdere lei moldoveneşti şi lucrul acesta merge în detrimentul economiei. Deci, se poate întâmpla doar când economia este foarte puternică.”
Europa Liberă: În concluzie, dacă aţi fi guvernator al BNM, aţi lua vreo decizie sau aţi lăsa lucrurile aşa cum sunt?
Viorel Gârbu: „Doar formal aş stabili ca monedă de referinţă euro, nu dolarul cum e în prezent. Fiindcă noi ţintim spaţiul european şi agenţii economici vor lucra tot mai mult cu euro decât cui dolarul. În rest, nu aş lua nici o decizie fiindcă sunt riscuri foarte mari. Trebuie foarte atent să ne uităm cum este organizată societatea, cum evoluează economia, corupţia, toate aspectele de pe interior. Fiindcă să impui un aşa instrument ca boardul monetar ar putea să nu ne ajute. Estonia a fost foarte puternic propulsată economic înainte graţie acestui instrument. Dar estonienii au altă cultură şi societatea estoniană este mai bine organizată decât cea moldovenească. De aceea, eu nu m-aş aventura să risc atât de mult încât să impun un aranjament de board monetar atunci când moneda naţională este legată de moneda altul stat. Faptul că avem monedă naţională ne ajută. Am observat acum cât de mult s-a depreciat leul moldovenesc, iată acest tot a fost un instrument de ajustare faţă de realităţile interne şi externe prin care trecem.”