Un interviu cu raportoarea pentru Moldova a unei anchete realizate în țările Parteneriatului Estic sub egida Institutului Polonez pentru Afaceri internaționale.
Institutul Polonez pentru Afaceri Internationale a dat publicitatii un raport despre modul in care sunt folositi si bugetati banii europeni care sunt oferiti ţărilor din cadrul Parteneriatului Estic. Autoarea raportului despre Moldova este Anita Sobiak. In cadrul cercetării cele cinci tari ramase in cadrul acestui program – Moldova, Georgia, Ucraina, Armenia si Azerbaijan, au fost impărţite in doua categorii, ţările cu orientare europeana - şi aici sunt incluse Moldova si Georgia - si tarile fara orientare europeana; si aici se afla Armenia si Azerbaijan, state care nu sunt interesate de o apropiere mai mare de valorile comunitare. Situatia Ucrainei, cum se știe, este diferita in acest moment. Cercetarea institului polonez a fost facuta intre 2007 si 2013.
Am intrebat-o mai intii pe Anita Sobjak cum se plasează Moldova in cadrul Parteneriatului Estic din perspectiva acestui raport si care sunt punctele „slabe” sau vulnerabile ale Moldovei.
Anita Sobjak: „Aspectul cel mai deficitar vine de la faptul ca Uniunea Europeana pune un accent prea mare pe schimbarea legislatiei. Uniunea Europeana asteapta ca aceste ţări sa faca reforme care să confirme aşteptarile UE, dar nu se acorda un sprijin financiar suficient pentru ca aceste reforme, odata legiferate, sa fie si puse in practica. Apoi mai sunt si niste probleme tehnice. De exemplu, Uniunea Europeana ofera ceea ce ea numeste „asistenta tehnica", adica echipe de experti, care sunt trimisi la administratiile publice din ţările Parteneriatului si rolul lor este de a-i invata pe cei din administratiile publice cum sa foloseasca acest ajutor financiar.
Dar, din nefericire, din cauza birocratiei intregului proces, aceste echipe de consultanti ajung in tarile respective șase luni după lansarea operaţiei. Acest ajutor vine, asadar, mult prea tirziu ca sa fie util administratiilor locale.
Daca vorbim despre Moldova, cred ca are dosarul cel mai bun din ţările Parteneriatului. Moldova are cea mai mare rata de absorbţie a acestui ajutor financiar dintre toate ţările, aproape 100% absorbţie, in toate sectoarele de reformă. Alte tari au 50-60% absorbţie - Georgia si Armenia au un bun procentaj, dar nu atit de mare ca al Moldovei.”
Cit avantajează acest aspect Moldova, am intrebat-o pe Anita Sobjak?
Anita Sobjak: „Moldova se deosebeste de celelalte ţări pentru că pentru Moldova, ajutorul venit de la Uniunea Europeana, reprezinta o parte importanta a bugetului national, comparativ cu celelalte ţări ale programului. Daca comparam cu Ucraina, o tara mai mare si cu o economie mai puternica, sprijinul financiar al Uniunii Europene reprezinta numai 0,1 din PIB. Daca ne gindim la Moldova, cifra aceasta este de 5% din PIB. Asa ca e limpede ca ajutorul Uniunii Europene pentru Moldova înseamna mult mai mult pentru Moldova. De aceea este si mai multa vointa politica sa se puna in practica aceste reforme.”
Am intrebat-o pe cercetatoarea poloneză cum sta Moldova la capitolul transparenţă a folosirii acestor fonduri comunitare, stiind ca lipsa de transparenţă poate duce la lipsa de incredere.
Anita Sobjak: „Într-adevar. Aici sunt niste lipsuri la capitolul transparenţă. Si cred ca aici responsabilitatea se imparte intre Uniunea Europeana si administratia Moldovei. Acest ajutor este varsat in bugetul naţional şi de aceea nu e foarte usor sa urmaresti unde anume se duc banii. Banii se trimit Ministerului din Moldova si nu exista un control al modului in care se folosesc acesti bani. Remediul este de a face intregul proces mult mai transparent implicind mai mult societatea civila.”
Cum ati lucrat cu societatea civilă? Cum credeti ca ar putea sa fie implicate mai autentic in acest demers de crestere a transparenţei?
Anita Sobjak: „Am lucrat cu multui reprezentanti ai societăţii civile. Si, in toate ţările, inclusiv in Moldova, am facut 20 de interviuri cu oficiali implicati in proces, cu reprezentanţi ai societăţii civile, cu experţi. Iar concluzia noastra este ca societatea civila este „pro forma" consultată, dar asta nu e o consultare calitativa. Societatea civila are anumite informatii despre implementarea acestor operaţii, dar cind vine vremea monitorizării, [ONG-urile] nu mai sunt consultate. Numai delegatia Uniunii Europene coordoneaza monitorizarea eficienţei operatiunilor. Una din recomandările noastre, nu numai pentru Moldova, dar pentru intreaga regiune este sa invite societatea civila sa ia parte in procesul de monitorizare.”
Am facut monitorizarea noastra intre 2007 si 2013 si pentru acesti aproape șapte ani au fost au fost programe diferite pentru reforme, identificate impreuna de guvernul Moldovei si de Uniunea Europeana. Dintre aceste opt domenii o sa citez salubrizarea apei, dezvoltarea rurala, energia, justitia, educaţia, liberalizarea vizelor...”
Care a fost domeniul in care Moldova a inregistrat cele mai mari succese, folosind aceste fonduri comunitare?
Anita Sobjak: „Din datele noastre reiese ca operaţiunile in domeniul energetic au fost puse in practica intr-un mod eficient. Poate ca a fost asa si pentru ca acesta este un domeniu foarte tehnic, care nu atrage după sine prea multe controverse sociale, dar acesta ar putea fi doar unul dintre argumente. Mecanismul folosit in acest domeniu pare sa fi fost mai funcţional si etapele care au fost puse in fata guvernului Moldovei au fost mai realiste, mai flexibile decit in alte domenii. Concluzia noastra a fost in studiul de caz al Moldovei, ca reforma sectorului energetic poate fi folosita ca un exemplu pentru alte domenii.”
Am intrebat-o pe cercetătoarea poloneză care a fost domeniul in care Moldova a facut cele mai putine progrese, din perspectiva studiului realizat de Institutul Polonez pentru Afaceri Internationale.
Anita Sobjak: „Daca vrem sa vorbim despre deficienţele din partea Moldovei, că pina acum am criticat mai ales Uniunea Europeana, pot sa spun ca Moldova are inca o capacitate redusa in administratia publica. Asta inseamna ca cei care lucreaza in administratia publica, mai ales la nivel mai jos, nu sunt suficient pregatiti, nu vorbesc limbi străine, si sunt si deficiente in ceea ce priveste comunicarea intre ministere, intre Ministerul de Finante si celelalte care absorb fondurile. Deci aici sunt lucruri asupra cărora trebuie lucrat in viitor...”