Eșecul summitului de constituire a Uniunii Economice Euroasiatice

La Minsk la 29 aprilie

Puncte de vedere în dialog: Igor Boțan-Vasile Botnaru.


De ce Belarus şi Kazahstan nu se grăbesc să dea curs invitaţiei Kremlinului de a forma împreună cu Rusia o Uniune economică Euroasiatică? Vasile Botnaru în dialog cu directorul executiv al Asociaţiei ADEPT, analistul politic Igor Boţan.

Europa Liberă: Deci, ce trebuia, de fapt, să se întâmple pe 28 şi nu s-a întâmplat? E o amânare? E o ezitare? E un eşec?

Igor Boţan: „Summit-ul liderilor ţărilor care trebuia să constituie Uniunea Economică Euroasiatică a avut loc la Minsk, la 28-29 aprilie, şi s-a soldat cu un eşec, deocamdată. Deşi preşedintele rus, Vladimir Putin, insistă că, până la sfârşitul anului curent, lucrurile vor fi mediate şi soluţionate, astfel încât, începând cu 1 ianuarie 2015, să fie lansat proiectul domniei sale din octombrie 2011 – Uniunea Economică Euroasiatică.”

Europa Liberă: A fost totuşi surprinzător faptul că batika Lukaşenko, convenţional vorbind, dar şi Nazarbaiev nu au manifestat entuziasmul pe care a contat Kremlinul.

Igor Boţan: „Eu cred că nu este întâmplător şi nu este uimitor ceea ce s-a întâmplat. Problema respectivă a fost abordată, acum unsprezece ani la summit-ul de la Ialta, din septembrie 2013, atunci când a fost declarat spaţiul economic unic, constituit de către Federaţia Rusă, Belarus, Kazahstan şi Ucraina. Atunci miezul problemei a fost expus de preşedintele Kucima, care i-a propus lui Vladimir Putin exact ceea ce îi propune, în prezent, Lukaşenko lui Putin. Adică, dacă, Federaţia Rusă ar fi acceptat, unsprezece ani în urmă, proiectul pe care îl propunea preşedintele ucrainean, nu am fi avut situaţia de astăzi. Preşedintele ucrainean cerea un lucru foarte simplu: în cadrul spaţiului economic unic să fie scoase toate barierele tarifare şi netarifare pentru toate categoriile de bunuri.”

Europa Liberă: Dar aceasta ar dezavantaja Rusia.

Igor Boţan: „Exact. Kucima a şi lansat proiectul de integrare euroatlantică, atunci când Federaţia Rusă a refuzat să accepte această propunere. Şi Kucima atunci explica foarte clar, pe degete, cum se zice la noi, că nu poate o întreprindere care produce acelaşi articol industrial, în Ucraina şi în Rusia, să intre într-o concurenţă normală, loială, atunci când unităţile economice din Ucraina achită de două-trei ori un preţ mai înalt pentru resursele energetice decât în Rusia.”

Europa Liberă: Aceasta înseamnă că Lukaşenko acum a devenit rebel?

Igor Boţan: „Eu nu cred că Lukaşenko a devenit rebel. Esenţa problemei este că, în Belarus, din perioada sovietică, au fost amplasate un şir de rafinării care prelucrează petrolul importat din Federaţia Rusă. Federaţia Rusă ştie foarte bine că Lukaşenko şi regimul lui – de aceea, şi nivelul de viaţă este mai ridicat în Belarus, chiar decât în Federaţia Rusă – se ocupă de probleme de reexport. Adică, materia primă, ţiţeiul din Federaţia Rusă este importat în Belarus, se prelucrează în fracţiuni, benzină, motorină ş.a.m.d. şi este reexportat.”

Europa Liberă: Dar e perfect legal.

Igor Boţan: „E perfect legal. Şi tocmai pe aceasta insistă Lukaşenko. Federaţia Rusă vrea ca o parte din banii câştigaţi din reexport să fie întorşi Federaţiei Ruse. Şi este vorba de o sumă de aproximativ patru miliarde de dolari pe an.”

Europa Liberă: Vorbim despre un conflict ce se întâmplă, de fapt, acum? Lui Lukaşenko i s-ar putea întâmpla ceva, după ce a pus piciorul în prag?

Igor Boţan: „Nu cred că lui Lukaşenko i se poate întâmpla ceva, pentru că Federaţia Rusă deja a intrat într-un balamuc cu situaţia din Ucraina.”

Europa Liberă: Tocmai Ucraina sugerează că Putin nu tolerează opinii divergente.

Igor Boţan: „Da. Dar imaginea Federaţiei Ruse şi a preşedintelui Putin depinde de acest proiect pe care l-a lansat, aşa cum spuneam, în octombrie 2011 – construirea Uniunii Economice Euroasiatice, ca o alternativă la uniunea şi la proiectele de integrare europeană. Deci, Putin nu-şi poate permite să facă presiuni asupra lui Lukaşenko. Lukaşenko ştie despre acest lucru şi insistă pe lucruri care au fost discutate, aşa cum spuneam, unsprezece ani în urmă.”

Europa Liberă: Deci, este un şantaj delicat?

Igor Boţan: „Este, mai degrabă, apărarea intereselor Belarusului. Lukaşenko se menţine la guvernare, iată, douăzeci de ani. Exact douăzeci de ani în urmă, Lukaşenko a venit la guvernare şi, în pofida unui stil autoritar, chiar dictatorial, Lukaşenko, datorită acestei relaţii speciale cu Federaţia Rusă, şi am menţionat care este principala filiera, prin care menţine standarde relativ înalte de viaţă în Belarus, şi nu vrea să le piardă, şi este dreptul lui. Dacă Federaţia Rusă nu este gata să renunţe la aceste bariere netarifare şi tarifare în privinţa agenţilor energetici, atunci Lukaşenko spune să amânăm acest proiect pentru zece ani de zile.”

Europa Liberă: Mingea acum este în terenul cui?

Igor Boţan: „Mingea acum este în terenul Federaţiei Ruse şi chiar astăzi a parvenit o informaţie că Putin ar fi dispus să facă cedări în faţa lui Lukaşenko, pentru a-şi salva proiectul politico-economic.”

Europa Liberă: Cu sau fără Ucraina?

Igor Boţan: „Probabil, fără Ucraina. Fiindcă părerea mea este că Ucraina va rămâne destabilizată, din păcate, pentru o perioadă foarte-foarte îndelungată, iar ce va rămâne din Ucraina va fi, probabil, o entitate ostilă Federaţiei Ruse pentru comportamentul pe care această ţară l-a avut şi îl are în privinţa Ucrainei.”

Europa Liberă: Iar termenul dat de Putin este unul realist?

Igor Boţan: „Da. Textul documentului este pregătit, este un document de şase sute de pagini, este partea instituţională şi partea funcţională a acestui document. Totul depinde de cedările pe care Putin poate să le facă într-un singur minut, probabil, scoate aceste bariere tarifare şi netarifare pentru agenţii energetici şi, probabil, Lukaşenko va semna.”

Europa Liberă: Şi aceasta depinde de voinţa exclusivă a unei singure persoane?

Igor Boţan: „Sigur. În cazul Rusiei, da. Dar economiştii ruşi spun că, dacă Putin face această cedare, Rusia poate pierde de la zece până la treizeci de miliarde de dolari pe an.”

Europa Liberă: Deci, acesta este preţul pe care trebuie să-l plătească Kremlinul?

Igor Boţan: „Kremlinul va avea de plătit nu numai acest preţ, pentru că trebuie să întreţină Abhazia, Osetia, Crimeea, Transnistria. Probabil, va trebui să cheltuiască bani foarte mulţi pentru menţinerea mişcării separatiste.”

Europa Liberă: Dar strictamente pentru Uniunea Euroasiatică?

Igor Boţan: „Da. Acesta este preţul. Economiştii ruşi strâng din umeri şi arată că este un proiect eminamente politic, fiindcă comerţul Federaţiei Ruse, în acest spaţiu euroasiatic, reprezintă doar opt la sută din întregul comerţ al Federaţiei Ruse cu ţările lumii.”

Europa Liberă: Dar, dacă visul lui Putin este să refacă Uniunea Sovietică, într-o componenţă mai mică, dar să o refacă, probabil, e gata să plătească preţuri mult mai mari?

Igor Boţan: „Nu există certitudinea că este pregătit să plătească acest preţ. Chiar astăzi, aşa cum spuneam, a parvenit o informaţie că se caută o formulă de compromis cu Lukaşenko şi s-ar putea ca Lukaşenko să cedeze. Deci, preţul este foarte înalt şi cred că Federaţia Rusă, dacă merge pe această cale, trebuie să ne aşteptăm la schimbări dramatice în întreaga regiune.”