Vitalie Ciobanu: „Nu există reuniune de familie la care să nu se dezbată cu ardoare evenimentele din Ucraina.”
Așa cum ne-am obișnuit, de 9 Mai în Moldova se reia războiul semnificațiilor istorice. Unii vor sărbători Ziua Europei, alții Ziua Victoriei sovietice în ceea ce ei numesc „Marele Război pentru Apărarea Patriei”. În avanpremiera acestei confruntări de „steaguri și tuiuri”, o seamă de ligi și organizații pro-ruse din Moldova au desfășurat pe data de 5 mai, în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, o uriașă panglică a Sfântului Gheorghe – vechi simbol țarist, transformat de sovietici într-o emblemă militaristă.
Manifestația pro-rusă nu s-a soldat cu incidente, participanții și-au savurat în liniște clipa de triumf. Dar au ținut să sfideze Ucraina, legând de gardul reprezentanței diplomatice a acestei țări la Chișinău panglici rusești, galben-negre. Ambasada Ucrainei a condamnat gestul obraznic al militanților comuniști care, potrivit comunicatului de presă emis, „generează tendințe antiucrainene în Republica Moldova”.
Acest protest diplomatic spune totul: panglica Sf. Gheorghe a devenit expresia cotropirii unor teritorii străine de către Rusia lui Putin, stigmatul urii față de alte popoare, „ștampila” discursului antioccidental și antiamerican. O vedem arborată semeț de țeava automatelor Kalașnikov, prinsă în piept sau la brațul mercenarilor pro-ruși care acaparează sedii de stat în regiunile din estul Ucrainei, terorizează, răpesc și asasinează oameni. Panglica Sf. Gheorghe a ajuns să fie atât de detestată încât până și țări prietene Rusiei – Kazahstanul și Belarus –, care urmau să constituie pilonii de bază ai Uniunii Eurasiatice proiectate de Putin, au decis să interzică sau să limiteze folosirea ei la manifestațiile de comemorare a victimelor Celui de-al Doilea Război Mondial.
Războiul din vecinătatea Republicii Moldova, pârjolul de la Odessa a obligat conducerea de la Chișinău să sporească măsurile de securitate la frontiera de stat. Mai ales că, după relatările presei ucrainene, la Reni – oraș locuit într-o proporție importantă de etnici români –, a fost consemnată prezența diversioniștilor ruși, care s-au instalat într-un hotel, așteptând pesemne ordinul să intre în acțiune. Or, din Reni, ca și din alte orașe ale Basarabiei istorice sau din Nordul Bucovinei, provin mulți oameni de cultură și chiar politicieni de la noi, care în perioada sovietică au venit să-și facă studiile la Chișinău și s-au stabilit aici, fortificând, după 1991, potențialul intelectual al Moldovei independente.
Ajunsă atât de aproape de noi – în sud, la Dunăre –, nimeni nu poate spune dacă flacăra răzmeriței murdare pe care a declanșat-o Rusia în Ucraina nu va atinge Republica Moldova. De fapt, războiul, putem spune, a și intrat în casa noastră: se poartă, surd, în interiorul comunităților locale, între oameni apropiați. Nu există reuniune de familie la care să nu se dezbată cu ardoare evenimentele din Ucraina. Rude și prieteni vechi ajung să-și adreseze vorbe grele doar pentru că unii au rămas în mlaștina propagandei rusești, deversată de pe micul ecran, iar alții sunt conectați la realitățile europene.
Și pentru ca atmosfera să se încingă și mai tare, de 9 Mai, la Tiraspol, „va descăleca” vicepremierul rus Dmitri Rogozin, care scria zilele acestea pe Twitter că și-ar da toate onorurile și demnitățile de stat pe care le deține pe șansa de a se afla, cu arma în mână, într-o tranșee din Slaveansk!... Și încă nu știm dacă acest personaj turbulent va veni și la Chișinău, dornic să repete figura scandaloasă de anul trecut, de 9 Mai, din Piața Marii Adunări Naționale, pentru că vom avea cu toții o mare problemă…
Ce să mai spunem? N-am apucat să ne bucurăm de anularea vizelor, că suntem, iată, obligați să ne tragem din nou straiele vigilenței și crispării. Viața nu le oferă moldovenilor prea multe prilejuri de fericire la această margine năpăstuită de lume.