Ideea și justificarea de a fi un „simplu muzician” apolitic este, practic, de nesusținut astăzi.
„Spectacolul trebuie să continue” („The show must go on”), se intitula marți un articol al unui cotidian din Siberia, despre Festivalul de Artă Trans-Siberian, al cărui director artistic este unul din marii violoniști ruși, Vadim Repin. Concertul final, al Orchestrei Simfonice Academice din Novosibirsk, trebuia să se încheie în glorie, cu prezența la pupitru a controversatului dirjor Valeri Gergiev, dar acesta ar fi fost întîrziat la New York, unde l-a înlocuit la conducerea Orchestrei Simfonice din München, al cărei director urmează să devină din 2015, pe actualul director, Lorin Maazel, bolnav. La Novosibirsk, se pare că nu a fost nici o problemă, Orchestra Simfonică a cîntat perfect, și fără dirijor, Concertul de vioară No. 1 de Șostakovici, al cărui solist a fost Vadim Repin.
La New York, Gergiev a fost întîmpinat vineri de protestatari, două duzini de ucraineni și sprijinitori ai acestora, în fața sălii Carnegie, cu pancarte pe care scria „Nu, lui Gergiev la New York!”, „Gergiev, rușine!”, „Gergiev susține agresiunea lui Putin” și care au scandat „Carnegie a închiriat păpușa lui Putin!”, „Gergiev, afară din New York!”, intonînd apoi imnul Ucrainei și lipind afișe pe care stătea scris „Atunci cînd se aud tunurile, muzele tac”.
Dacă unul din criticii muzicali ai cotidianului New York Times dădea apoi asigurări că în sală spectacolul a decurs normal și a fost „impresionant”, tot el nota că instrumentiștii de la München au cîntat mai curînd cu „virtuozitate impulsivă”, mult prea zgomotos, decît cu subtilitate...
În cronica sa, criticul american nota dezamăgit că „tot ce i se cere dlui Gergiev, un om bogat și puternic, este să se ridice în apărarea unei minorități persecutate” și că nici măcar a se defini ca un „simplu muzician” nu ajută. „Rolul artistului în societate nu a fost niciodată o problemă simplă. Instituțiile artistice au fost folosite ca fronturi de tot soiul de regimuri”, nota criticul.
Demonstrații de amploarea celor împotriva unui artist de faimă cum este Gergiev, susținător al politicii agresive a președintelui Putin, își găsesc analogii doar în cele desfășurate tot la New York, în 1955, împotriva lui Herbert von Karajan și a rolului jucat de Filarmonica din Berlin în epoca lui Hitler..
Ideea și justificarea de a fi un „simplu muzician”, în cazul unor personalități sau ansambluri de notorietate ale vieții culturale, este, practic, de nesusținut astăzi, într-o epocă în care artistul nu mai este confruntat cu persecuțiile de genul celor ale regimurilor nazist sau stalinist. Dar, pentru aceasta, este, desigur, nevoie de o coloană vertebrală.
Președintele Orchestrei Filarmonice de la Viena, violonistul Clemens Hellsberg, o afișa public într-o dezbatere la New York pe tema deschiderii arhivelor formației sale și a recunoașterii atitudinii condamnabile a ei sub regimul nazist.
Coloană vertebrală demonstra și dirijorul Zubin Mehta atunci cînd, într-un interviu cu New York Times, spunea că din „perspectiva sa privată de muzician” nu putea să nu spună că o serie de politici ale guvernului israelian, în special cele privind coloniile evreiești, au luat „o direcție greșită”. Valeri Gergiev, „Favoritul drag al lui Putin”, cum îl numea zilele acestea cotidianul german „Die Zeit”, este însă, evident, incapabil să se desprindă de prietenul său de la Kremlin.