Un punct central al discursurilor pe care le-a rostit Joe Biden a fost sublinierea necesităţii luptei împotriva corupţiei.
Atât forţele politice cât şi mass-media au acordat o importanţă excepţională vizitei vicepreşedintelui american Joe Biden în România. Ideea care a fost pusă cu insistenţă în prim plan a fost aceea a garanţiilor pe care Statele Unite le dau ţării noastre, ca membru NATO, în contextul crizei din Ucraina.
A fost într-adevăr reconfortant să-l auzim pe dl Biden spunând că toate ţările NATO sunt în siguranţă şi că apărarea integrităţii şi independenţei lor este, pentru America, o datorie sacră. Dar vicepreşedintele a reamintit că aşteaptă din partea aliaţilor europeni pe de o parte un efort în ce priveşte bugetul militar, iar pe de alta adoptarea unei politici ferme relativ la autonomia energetică.
România ar putea juca aici un rol important, numai că proiectul exploatării gazelor de şist întâmpină la noi o puternică rezistenţă. Nu ştim exact ce angajamente şi-a asumat premierul Ponta dar bănuim că delicata problemă a gazelor de şist nu a putut fi eludată, cu atât mai mult cu cât e vorba de implicarea unei mari firme americane.
Un alt punct central al discursurilor pe care le-a rostit Joe Biden a fost sublinierea necesităţii luptei împotriva corupţiei. Cuvintele vicepreşedintelui american au fost de data aceasta cu dedicaţie către Traian Băsescu, elogiat pentru rolul său în apărarea statului de drept. Bineînţeles că premierul Ponta şi-a manifestat şi el aprobarea, deşi în foarte multe rânduri a afirmat în ultima vreme că, după alegerile prezidenţiale din toamnă, vor fi stopate acţiunile justiţiei împotriva unor potentaţi locali. Dar discursul dublu al prim-ministrului a intrat acum în practica obişnuită.
În sfârşit, să notăm că vizita lui Joe Biden precede cu câteva zile alegerile pentru Parlamentul European. Şi în această privinţă vicepreşedintele american a vrut să dea un semnal puternic, incluzând în program o întâlnire la palatul Cotroceni cu Traian Băsescu, cu Victor Ponta şi cu reprezentanţii principalelor partide politice şi ai societăţii civile. Ni s-a sugerat astfel că lupta politică se poate duce în spirit de fair-play şi că nu ar trebui să pierdem din vedere marile proiecte euro-atlantice. A fost un moment de normalitate care a distonat cu o campanie electorală lamentabilă, confiscată aproape în întregime de partidul aflat la guvernare.