Costurile „victoriei” ruse în Ucraina

Chiar șii cei mai aprigi apăratori ai Rusiei au înţeles acum că ea nu va mai fi niciodată partenerul în care au crezut.



Pina acum Rusia a socotit ca în politica sa fata de Ucraina a înregistrat numai succese: cursul european al Ucrainei a fost perturbat, a anexat peninsula strategică Crimeea şi acum situatia tulbure din estul Ucrainei pune sub semnul întrebarii alegerile prezidenţiale de duminica 25 mai, care ar putea da legitimitate noilor autorităţi de la Kiev. Fara indoiala, Moscova va avea in continuare un cuvint important de spus in legatura cu evolutia viitoare a vecinei ei. Dar, scrie corespondentul nostru Robert Coalson, pe termen lung şi mediu, mai ales daca Occidentul îşi menţine unitatea şi continuă presiunile la adresa Moscovei, costurile ar putea fi mari, poate chiar „de nesuportat”.

Ceea ce a reusit să obţină Rusia este o izolare mare pe plan internaţional. Chiar cei mai aprigi apăratori ai Kremlinului au ajuns la concluzia ca Rusia nu are cum sa mai fie un partener ca in trecut, pentru ca şi-a incălcat înţelegerile pe care le-a semnat şi legislatia internaţionala. „Un prim rezultat este ca izolarea sa pe scena internaţionala va fi în crestere”, crede Jan Techau, director al institutului Carnegie Europa de la Bruxelles.

„Pe termen lung cred ca Rusia şi-a facut mai mult rău. Bineinteles ca încrederea în ea a scazut în intreaga lume. Si i-au mai ramas doar foarte puţini partaneri reali si loiali, pentru că şi cei mai aprigi apăratori ai Rusiei au înţeles acum ca Rusia nu va mai fi niciodata partenerul pe care au crezut că îl au. Pe termen lung costurile vor fi mult mai dramatice, mai ales daca Occidentul, Uniunea Europeana, vor decide să îi aplice sancţiuni mai drastice. Acestea ar putea avea un impact real. Dar pina acum, calculele Rusiei au fost corecte, căci pină acum aceste sancţiuni de nivel trei au tot fost taraganate şi pină acum, preţul pe care Rusia il plăteste este unul pe care şi l-a asumat.

Criza ucrainiana si pozitia Rusiei au determinat Uniunea Europeana să accelereze eforturile de a-şi limita dependenta de gazele naturale rusesti. Chiar daca acest lucru nu se va intimpla in citeva zile, luni, sau citiva ani, crede Jan Techau, pe termen lung, acest lucru se va intimpla si va reprezenta o „pierdere foarte, foarte mare pentru Rusia”. Chiar daca miercuri Rusia a semnat cu China acordul energetic pe termen lung, este de amintit ca Moscova va livra Chinei 38 de miliarde de metri cubi de gaze, cind in 2012, de exemplu, a livrat Uniunii Europene 139 de miliarde.”

Dorinta Rusiei de a accepta aceasta izolare internationala demonstrează, in opinia analistului Andrei Ţigankov, de la Universitatea de Stat din San Francisco, că Moscova a decis sa respinga modelul neo-liberal de modernizare:

„Modernizarea neo-liberala este respinsa în mod sigur. Daca acest lucru înseamna numai militarizarea economiei si construirea unei economii stagnante - care ar reprezenta cel mai îngrijorător scenariu - ramine sa vedem. Altă posibilitate ar fi o modernizare neo-mercantilă, în care statul să poată aloca fonduri pentru dezvoltarea regionala, pentru mobilizarea resurselor catre crearea de locuri de muncă. Si acest lucru ar fi încă posibil”, crede profesorul de ştiinte politice de la San Francisco.

Ingrijorarea majora este legata de militarizarea continua a Rusiei din ultimii ani, spune Andrei Tigankov: Bugetele militare ale Rusiei cresc şi au crescut constant în ultimii cîtiva ani. Ele ajung, in mod îngrijorător, la valorile pe care le aveau în perioada sovietică. Atunci bugetele militare reprezentau 40% din intregul buget, acum se apropie de 30%. Sigur că asta are o anume explicaţie, daca Rusia se compara cu bugetele militare ale Chinei sau Statelor Unite, dar din punct de vedere economic, Rusia nu îşi poate permite acest lucru…”

Andrei Zubov la Radio Europa Liberă

Pentru istoricul Andrei Zubov situatia actuala a Rusiei este legata de trecut: „Putin a luat în mod clar o cale similara cu cea din secolul al 19-lea, cind a existat un impuls pentru unificarea naţionala intr-un singur stat, şi cînd era acceptat să fie mutate popoare incomode sau care nu erau placute Rusiei, precum tatarii din Crimeea sau ucrainienii din Donbas. Dar asta este o fundatură completă şi Europa a înţeles că aceasta cale nu mai poate exista…”

Pină acum Vladimir Putin poate să creadă că politica sa in Ucraina a dat rezultate şi pentru că a scos la iveală disensiuni şi în cadrul Uniunii Europene si in cadrul Alianţei Nord Atlantice, dar aceste „ciştiguri” ale Moscovei sunt doar de scurta durata, crede Jan Techau, deoarece societăţile democratice au mecanisme de a-şi corecta greşelile: „Societăţile occidentale, deschise şi de democratice îşi vor corecta traiectoria. Pentru ele a fost ca un semnal de alarma. Ceva se va intimpla astfel incit ciştigurile pe termen scurt să aibă un preţ pen termen lung prin consolidarea comunităţii Occidentale. Sunt foarte sigur ca aşa se va intimpla…”

Aceasta este opinia analistului politic Jan Techau, de la Carnegie Europe, care a vizitat recent si Moldova. Intr-un articol publicat recent, el conchide, dupa ce a fost şi la Chisinau si la Tiraspol, că viziunea sa asupra regiunii este una pesimista…