Cum poate fi scoasă din impas agricultura Republicii Moldova?

Cu pancarte și drapele ale Uniunii Europene, reprezentanții fermierilor și agricultorilor au protestat în această săptămână la Chişinău în Piaţa Marii Adunări Naţionale, cerând guvernanților o implicare mai activă în rezolvarea problemelor din agricultură. Revendicarea de bază a fost liberalizarea pieţei produselor petroliere şi dreptul agricultorilor de a importa direct motorina fără licenţă şi fără plata accizelor. La protest s-a vorbit și despre impactul viitorului acord de liber schimb între Republica Moldova şi Uniunea Europeană asupra agriculturii. Cum poate fi scoasă din impas agricultura țării? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

Moldova trebuie să-și comaseze terenurile, pentru a deveni competitivă în agricultură. Și mai spun experții că ar fi nevoie de investiții enorme ca ramura să se dezvolte. Țăranii de la Elizavetovca, cu care am discutat recent, deplâng situația în care s-au pomenit.

– „Noi degrabă vom ajunge că nu vom avea unde vinde producţia. Şi dacă noi cândva ocupam piaţa din Moscova, Sankt-Petersburg, Sverdlovsk, Vladivostok, acum vom rămânea să mâncăm singuri ceea ce producem.”

– „Eu am lucrat brigadier. Vindeam roşii în Rusia cu trei copeici şi primeam motorina tot cu trei copeici. Nu trebuie de ocărât ruşii niciodată.”

Europa Liberă: Să înţeleg că sunteţi nostalgici după acele perioade?

– „Da. Primeam leafă bună. Era bine. Toţi tragem spre Rusia, căci noi cu Rusia ne-am hrănit şi azi tot încolo tragem nădejde. Eu în Europa cu mărul şi roşia mea nu mă voi duce. Acolo sunt de o sută de ori mai dezvoltaţi decât noi.”

Europa Liberă: De ce nu creşteţi roşii şi castraveţi care să fie şi pe piaţa Uniunii Europene?

– „Creştem, dar acolo e făcut de sute de ani sistemul. Noi am fost obişnuiţi în partea aceasta – Belarus, Ucraina şi Rusia – şi încolo ne ducem. Eu nu văd în Europa nimic. Să ne întâlnim cu ei, ca neamuri, e bine.”

Europa Liberă: Dumneavoastră sunteţi mai tânăr, împărtăşiţi convingerile dumnealui? Unde e mai bine? Spre Vest, spre Est?

Protestul ferimierilor la Chișinău, mai 2014

– „Rusia este o variantă controlată, înainte a cooperat, lucrat. Se poate de încercat şi cu europenii, poate, tot se va ieși ceva interesant, soluţii.”

– „Nu vreau eu în Europa. Ei sunt civilizaţi, dar nu văd eu ceva bun. Noi, roşia şi cartoful nostru nu le vom vinde în Europa.”

Europa Liberă: Dar unde?

– „În Rusia. Acolo se vinde, dar în Europa nu. Noi vom îngenunchea, fiindcă noi nu putem concura cu Polonia, cu Germania, cu toţi cei din Europa, în ceea cum produc, cum e ambalat, ce tehnică au. Dar noi ce avem? Este ca între cer şi pământ. Dar ruşii cumpără totul, dar trebui să trăim bine cu ei, cu vecinii trebuie să trăieşti bine, ca ei să cumpere. Cum era înainte, cu colhozurile? Exportam foarte mult.”

Europa Liberă: Dar ce a fost înainte nu mai poate fi.

– „Nu poate fi. Dar trebuie să trăim bine ca ei să cumpere.”

– „Moldova este o ţară agrară şi ar trebui ca toată conducerea ţării să atragă atenţia spre agricultură.”

– „Ţăranul acesta unde să vândă? Stau pe marginea drumului.”

***

Aflat recent la Chișinău Dacian Cioloș, comisarul european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, a dat asigurări că UE va acorda sprijinul necesar fermierilor din Republica Moldova, astfel ca produsele agricole să fie prelucrate și comercializate conform standardelor comunitare. În următorii șase ani Uniunea Europeană va aloca 120 de milioane de euro pentru modernizarea agriculturii și programe de dezvoltare rurală în Moldova. În luna iulie va sosi la Chișinău prima tranșă, în valoare de 64 milioane de euro. Acești bani vor fi de un real folos pentru agricultura țării, a declarat Europei Libere Nicolae Moraru, fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, directorul SRL ,,Roşiori-Lux’’ din Chişcăreni, Sângerei, cu care am discutat imediat după protestele agricultorilor din această săptămână.

Nicolae Moraru: „Noi suntem corporativi, eu reprezint clasa arendatorilor mari. Aici au venit de la cei mai mici, de la 1-2 hectare, până la cei care au 5-6 mii de hectare. Eu, de pildă, arendez 2 mii de hectare de teren agricol. Dar şi pe mine mă afectează foarte grav politica aceasta neclară a Guvernului.”

Europa Liberă: În ce constă această neclaritate a politicii promovate de Guvern?

Nicolae Moraru: „Constă, în primul rând, în aceea că ei agricultura o văd ca pe o ramură secundară. Noi doi ani de zile ne zbatem, la masa de negocieri, ca să fie introduse în „Strategia 2020”, 20 de priorităţi până la anul 2020. Şi când am citit interviul domnului Lazăr, că ea se vede printre rânduri. Doamne

fereşte. Ţară agrară şi să citeşti politica agrară printre rânduri, la aceste 20 de priorităţi! 20 de ani este un timp destul ca să faci ceva performant pentru agricultură şi anume: să avem tehnică cu productivitate foarte înaltă. Cu tehnica pe care o avem, epuizată şi fizic, şi moral, rămasă de pe timpurile sovietice, practic este imposibil de lucrat. Şi pe aici, pe acolo apare ca o rândunică primăvara câte un tractor performant, câte o combină performantă. Şi acestea nu sunt noi, sunt de mâna a doua, aduse în ţară.”

Europa Liberă: Dar ca să fie adusă tehnică performantă, trebuie bani, investiţii foarte şi foarte mari. De unde bani?

Nicolae Moraru: „Banii de la noi. Nu trebuie să ne jupească prin preţurile la motorină. În Germania este 81 de euro adaosul comercial la o tonă de motorină, în Republica Moldova este 250 de euro. În Cehia – 75 de euro, în Republica Moldova este 250 de euro. Noi nu vorbim de accize, de TVA, de taxe vamale, ceea ce se duce în fondul rutier, în haznaua statului. Dar uitaţi-vă la diferenţa de adaos comercial. Numai calculele generale arată că numai ridicarea preţului, înainte de începerea campaniei de primăvară, au golit buzunarul fermierului cu 200 de milioane de lei. Iată tractoarele, semănătoarele performante, serele, irigaţiile ş.a. Dar sunt 20 de ani de când se jupeşte şi se jupeşte ca pe un cârlan tăiat de Paşti...”

Europa Liberă: Dar alţii reproşează şi celor care stau în fruntea gospodăriilor ţărăneşti. De exemplul, că au Jeep-uri luxoase, palate.

Nicolae Moraru: „Bine, propuneţi-ne alte maşini în loc. VAZ-uri ruseşti? Cu ce să te mişti? Eu, pe 2 mii de hectare, unde este deal şi vale, râu şi râuleţ, şes, ploaie, cu se să mă deplasez? Când toţi te fură din toate părţile, fiindcă socot că aici este colhozul, la om încă nu a intrat în cap că aceasta este proprietate privată. Când merg în Europa văd la fiecare câmp pus tăbliţa „Proprietate privată”. Este pusă ca omul să ştie că în caz de intră, legea îl pocneşte peste cap. La noi te fură ziua în amiaza mare, îl dai pe mâna justiţiei, îi pune amendă de 20 de lei şi îl trimite acasă.”

Europa Liberă: Domnule Nicolae Moraru, am înţeles că acum frica cea mai mare care vine din partea agricultorilor este semnarea Acordului de Asociere, care include şi Acordul de Liber Schimb. Este informat agricultorul despre ceea ce cuprinde acest document?

Nicolae Moraru: „Este foarte informat. Când văd cu ce tehnică şi cu ce utilaje lucrează fermierul din Europa şi cu ce tehnică şi utilaj lucrăm noi, cum să concurezi? Noi cerem investiţii capitale.”

Europa Liberă: Pe dumneavoastră personal vă sperie prevederile acestui Acord de Liber Schimb?

Nicolae Moraru: „Pe mine absolut nu mă sperie. Vom implementa tehnologii, tehnică performantă, vom lua credite de lungă durată. Dar, furându-mă din altă parte toţi monopoliştii... La sămânţă de fură, la motorină de fură, la chimicale te fură, fiindcă este o înţelegere de cartel, nimeni nu ştie cât costă în realitate toate acestea. Şi noi descoperim aceasta când facem comparaţie cu preţurile din România, cu preţurile din Ucraina şi atunci vedem cu cât ne jupesc.”

Europa Liberă: Noi vorbim despre agricultură...

Nicolae Moraru: „Şi în agricultură este la fel.”

Europa Liberă: Acordul de Liber Schimb trebuie să aducă, totuşi, avantaje, să devină în timp performantă şi competitivă agricultura Moldovei.

Nicolae Moraru: „Acordul de Asociere prevede un termen de şase ani de zile de pregătire şi apoi se liberalizează absolut totul. Şi va fi pe piaţă mărul produs în Uniunea Europeană şi mărul produs în Republica Moldova, cel din UE costă 30 de cenţi, dar al nostru – un euro. Pe care îl v-a cumpăra consumatorul? Pur şi simplu nu vom putea concura, fiindcă concurenţă constă în rezistenţa pe piaţă. Dacă tu îţi permiţi să vinzi mărul, leguma, pâinea, carnea, laptele ş.a.m.d. cu preţul care ţie îţi aduce profit şi ţii concurenţă, atunci te dezvolţi mai departe. Dar dacă ai cheltuit un leu, dar în piaţă nu-l poţi vinde nici cu 50 de bani, te ruinezi. Toţi fermierii conştientizează aceasta. Dar pentru a produce ca să fii competitiv, trebuie să ai performanţă, să ai productivitate înaltă.”

Europa Liberă: Dar găsiţi logică aici, când miza cea mare se pune pe atragerea fondurilor europene, iar anumite forţe încearcă să zică că Uniunea Vamală ar salva economia Republicii Moldova?

Nicolae Moraru: „Nu pot să discut de Uniunea Vamală, căci ea, în primul rând, nu există. Dacă ar exista, atunci nu ar exista embargou după embargo. Ce fel de uniune? Eu aşa înţeleg: toate aceste uniuni economice se face pe bază economică, dar nu pe bază politică. Aceasta este o uniune politică, dar nu e uniune vamală: dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră şi eşti duşmanul nostru. S-au închis porţile şi ai plecat. De aceea, eu nu pot judeca despre Uniunea Vamală. În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, am fost, mă duc, sunt la curent, am cunoştinţe, începând din România şi terminând până în Franţa şi văd atitudinea lor şi relaţiile lor faţă de noi. Au deschis piaţa vinurilor, dar noi trebuie să muncim pentru a convinge consumatorul să consume vinul moldovenesc. Tot aşa trebuie să-l convingem că merele noastre sunt mai gustoase, că prunele noastre sunt mai gustoase, că laptele nostru este mai gustos. Dar pentru aceasta, repet, trebuie performanţă. Cerem investiţii mari, cel puţin dublarea subvenţiilor. Astăzi sunt 500 de milioane, cerem măcar 1 miliard, dar cel mai bine ar fi 2 miliarde de lei în fiecare an.”

Europa Liberă: Ştiţi că haznaua statului e săracă.

Nicolae Moraru: „Nu este săracă. Iată 120 de milioane de euro deja vin. Împărţiţi 120 de milioane de euro la şase ani, câte 20 de milioane de euro, la cursul de azi deja 360 de milioane, deja aproape în jur de un miliard de lei.”

Europa Liberă: Aşteptaţi fonduri europene, dar sunteţi împotriva Acordului de Liber Schimb?

Nicolae Moraru: „Cine a spus că este împotriva Acordului de Liber Schimb? Cu o rândunică primăvara nu se face. Daţi-ne banii câştigaţi de noi să-i orientăm în investiţii, să cumpărăm un tractor performant, o semănătoare performantă, o stropitoare performantă, să construim un frigider performant, să construim o linie de ambalare performantă, să cumpărăm maşini cu refrigeratoare ş.a.m.d. Nu ne trebuie pomană.”

Europa Liberă: Domnule Moraru, se apropie campania electorală. Acum concurenţii electorali vor veni şi vor promite iarăşi sprijin agricultorilor.

Nicolae Moraru: „Nimeni nu îi va crede. Ultimul semnal actualei guvernări e să se întoarcă cu faţa spre agricultură. Noi îi susţinem pe acei care ne rezolvă problemele, pentru că viaţa fermierului nu este atât de dulce, cum li se pare altora dintr-o parte, care stau la Chişinău şi spun: „De ce ţăranul acesta vrea pensie mare, când curtea este plină de găini, raţe, are pământ şi el plânge”. Veniţi, domnilor, în sat.”

Europa Liberă: După discuţia cu comisarul european pentru agricultură, domnul Dacian Cioloş la ce concluzie aţi ajuns?

Nicolae Moraru: „Trebuie de suflecat mânicile şi de început a munci. Întâi de şapte ori să măsurăm şi o dată să tăiem.”

Europa Liberă: Dar se munceşte la modul serios pe lanul de grâu, pe plantaţia de vie?

Nicolae Moraru: „Da. Încet-încet, dar agricultura Moldovei îşi schimbă aspectul. Şi eu vă garantez, dacă se încep investiţiile masive în agricultură, nu veţi găsi un petic de pământ nelucrat.”

Europa Liberă: Astăzi în paragină mai sunt terenuri.

Nicolae Moraru: „Da. În paragină mai sunt vreo 200 de mii de hectare. Sunt cumpărate, lăsate în paragină, aşteaptă un preţ bun, ca să intrăm în Uniunea Europeană, l-a cumpărat cu o mie de lei, dar vrea să-l vândă cu zece mii de euro.”

Europa Liberă: Sunteţi eurooptimist, eurosceptic?

Nicolae Moraru: „Sunt euro-optimist de la bun început, de când am văzut Europa în ochii mei. Prima dată am văzut Europa, în 1994, în Germania.”

Europa Liberă: Vă împăcaţi cu acest statut de ţăran?

Nicolae Moraru: „Mă mândresc chiar cu aceasta. Eu am 35 de ani în care nu m-am rupt de la pământ.”

Europa Liberă: Pământul rămâne a fi bogăţia moldoveanului?

Nicolae Moraru: „Da. Dar nu numai a moldoveanului, dar a întregii omeniri.”

***

Pentru producătorii agricoli din Moldova semnarea unui acord de liber schimb cu UE va însemna deschiderea unei pieţe vaste, dar şi concurenţă dură. Pentru a face faţă exigenţelor, în special pe conformarea cu cerinţele de calitate şi de securitate alimentară, autorităţile moldovene trebuie să accelereze eforturile de ajustare la standardele europene. Este părerea directorului comercial al „Limagrain” Moldova, Vitalie Gorincioi, fost ministru al Agriculturii.

Europa Liberă: A devenit agricultura o prioritate pentru Republica Moldova?

Vitalie Gorincioi și Valentina Ursu

Vitalie Gorincioi: „De facto ea întotdeauna va fi, este şi a fost o prioritate. Dar de jure nu prea o vedem să fie o ramură prioritară. Aceasta nu costă bani, adică nu trebuie finanţe adăugătoare ca să scriem în Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020” că agricultura e o ramură prioritară. Ba, din contra, fixând în documente, am putea primi adăugător finanţări. Şi de aceea nu prea înţeleg agricultorii că deseori prevalează interesele politice asupra celor economice. Eu am spus, chiar şi atunci când ne-am întâlnit cu comisarul european pentru Agricultură, Dacian Cioloş, că în fosta Uniunea Sovietică Moldova de multe ori era ca un poligon de încercări a diferitelor forme de organizare a gospodăriei săteşti: asociaţii de mecanizare, asociaţii de vitărit, asociaţii de producători. Bineînţeles că agricultorii, de firea lor, sunt mai conservativi, dar atunci când s-au ciocnit de multe ori cu diferite încercări, chipurile, pentru binele ţăranilor, şi se întorcea împotriva lor, ei foarte atent acum examinează orice propunere, inclusiv se uită de multe ori sceptic la Acordul de Asociere şi Liber Schimb.”

Europa Liberă: Şi chiar există o frică în rândul agricultorilor că semnarea acestui Acord de Asociere, care include şi Acordul de Liber Schimb, ar putea să le facă viaţa mai amară?

Vitalie Gorincioi: „Acest acord, dacă ar putea pe cineva să afecteze, în primul rând, pe clasa conştientă a agricultorilor. Adică, în primul rând, pe fermierii care au producere individuală, care au SRL-uri, întreprinderi mari sau mici, care exportă

producţia. Dar de multe ori se exprimă cei care nu au nici în clin, nici în mânecă cu ramura aceasta şi umblă şi îi sperie pe ţărani. Chiar, bunăoară, nu îi voi face mare publicitate, un politician spune: „Eu îi chem să taie porcul, fiindcă dacă semnăm Acordul de Asociere, nu va mai putea sacrifica porcina în curtea personală”. Nu este adevărat. Şi aceasta am spus-o de multe ori. În primul rând, noi nu intrăm în Uniunea Europeană, noi doar suntem asociaţi, dacă vom semna Acordul de Asociere. În al doilea rând, sunt nişte reglementări pe care întotdeauna trebuie să le respecţi, dacă le semnezi. Adică, ceri ceva şi trebuie să fii şi obligat la ceva.”

Europa Liberă: Ca să ţi se ofere, trebuie şi tu să dai, să te conformezi.

Vitalie Gorincioi: „Exact. Mai ales să respecţi, să te conformezi acelor reguli care sunt primite. Ca exemplu, a fost fixat în proiectul acordului doar cota de 20 de mii de tone de tone pentru exportul merelor în Uniunea Europeană fără taxe. Noi am cerut 100 de mii de tone. Şi i-am spus comisarului european Dacian Cioloş cât exportam noi în trecut. Pe noi nu ne prea interesa piaţa din Vest, acum, în caz că Rusia ne va pune bariere la export, vom căuta şi pieţe alternative, inclusiv în Uniunea Europeană. Şi chiar dacă nu ne acceptă acum, ne-au promis 40 de mii de tone, dublarea acestei cote. Dar ne-am înţeles aşa: dacă îndeplinim această cotă, comisarii europeni, guvernele ţărilor membre ale Uniunii Europene vor examina posibilitatea să ajute Moldova. Dar cel mai principal astăzi nu sunt cotele de export. Să dea Dumnezeu să avem producţie

bună şi producţia bună va fi cumpărată. Dacă nu modernizăm agricultura, noi nu vom avea cu ce ne duce la export nici în Vest, nici în Est, pentru că astăzi nu mai vor nici în Rusia să le ducem fructe încărcate cu lopata, în lăzi de lemn, ambalate în paie ş.a.m.d. Deja şi în Est cer producţie calitativă, dar pentru aceasta avem nevoie de investiţii. Investiţiile le putem primi numai din Vest, ne promit că ne vor acorda investiţii strict direcţionate pe ramurile care sunt prioritare.”

Europa Liberă: Domnule Gorincioi, vorbim despre fondurile de care are nevoie agricultura pentru a deveni una competitivă, una modernizată. După ce a instituit Federaţia Rusă acest embargo pentru vinurile moldoveneşti, Federaţia Rusă nu a oferit asistenţă financiară pentru modernizarea domeniului. În schimb UE a oferit piaţă de desfacere şi fonduri.

Vitalie Gorincioi: „Federaţia Rusă niciodată încă nu a oferit fonduri pentru modernizarea economiei Republicii Moldova, doar dacă a oferit nişte credite tehnice pentru achitarea unor datorii. Ţăranii nu au simţit, ei trebuie să pipăie, să vadă că au venit investiţii. Deci, aceasta ne promit europenii, concret, dacă se vorbeşte că până în 2017 vor fi circa 64-68 de milioane de euro direcţionate direct la agricultură, plus acele resurse care ar putea să le ofere şi bugetul ţării, ar fi nu mai puţin de un miliard de lei anual subvenţii pentru modernizarea agriculturii. În primul rând, a infrastructurii. În al doilea rând, a industriei post-recoltare – prelucrarea producţiei, păstrarea, ambalarea, procurarea echipamentelor pentru aceste procese. Astăzi, chiar dacă am fi avut bani, nu avem ce cumpăra din Rusia, ca exemplu, pentru păstrarea producţiei, pentru ambalare, pentru sortare ş.a.m.d. Toate trebuie cumpărate din Uniunea Europeană. Sunt nişte investiţii mari pe care nu şi le poate permite fiecare din sursele proprii. Eu am adus acest exemplu la întâlnirea cu comisarii europeni. Doar pentru echipamentul de sortare a fructelor, astăzi trebuie să cheltui în jur de 3-4 milioane de lei. Îşi poate permite cineva din sursele proprii? Trebuie să avem acces la fonduri europene, la credite avantajoase şi pe durată lungă. Astăzi, cu părere de rău, nici bugetul ţării, şi nici băncile noastre nu ne pot oferi această posibilitate.”

Europa Liberă: Domnule Gorincioi, uneori se mai aduc şi anumite comparaţii. De exemplu, agricultura aproape în toate ţările este subvenţionată şi dacă într-un stat membru al UE subvenţia ajunge până la 300 de euro pentru un hectar, în Republica Moldova nu ajunge nici la 20 de euro.

Vitalie Gorincioi: „Eu sunt angajat al Companiei europene Limagrain, companie franceză, ne întâlnim foarte des cu colegii noştri din Franţa, din alte ţări. În Franţa, de exemplu, fermierii sunt subvenţionaţi în mediu cu 450-500 de euro pentru un hectar. Eu deseori glumeam, dacă ne-ar da nouă 450-500 de euro pentru un hectar, nu ar trebui să prelucrăm pământul, pentru că ne-ar ajunge aceste resurse. Bineînţeles că am primit răspuns: dacă nu lucrezi pământul, nu primeşti nimic, una fără alta nu există. Există subvenţionare, cointeresarea ţăranilor să producă producţie cât mai multă, cât mai ieftină, cât mai competitivă şi în acest mod ţara respectivă îi încurajează pe ţărani. Vom ajunge şi noi, numaidecât vom ajunge aşa vremuri. Eu lucrez 40 de ani în agricultură şi îmi pare rău, cred că vor veni vremuri mai bune, mai uşoare, dar noi vom fi de vârstă înaintată. De acea, astăzi mă bucur că graţie reformelor care au fost făcute în agricultură, avem tineri producători. Şi pot aduce o sumedenie de exemple unde tinerii care au câştigat banii peste hotare, în alte ramuri ale economiei naţionale, astăzi investesc în agricultură, pentru că ei spun aşa: „Moldova nu are gaze naturale, nu are ţiţei, nu are minerale, dar are sol fertil şi experienţă bună de a face agricultură, oameni care pricep, vor şi care, dacă vor fi încurajaţi, vor avea rezultate buneʾ.”

Europa Liberă: Această răspândire de opinie că piaţa din Republica Moldova ar putea fi inundată de mărfurile agricole din Uniunea Europeană şi agricultorul moldovean va sta pe brânci este argumentată?

Vitalie Gorincioi: „S-a spus destul de clar: s-a luat media din 2009 până în 2014. Cât se importa carne? În jur la patru mii de tone. Patru mii de tone a fost stabilit fără cote la carne de porcină, patru mii de tone la carne de pasăre. Eu sunt încrezut şi o spun în cunoştinţă de cauză că se importa prin contrabandă, până nu demult, mult mai mult, zeci de mii de tone şi nu se percepeau nici taxe, nici impozite. Şi dacă vom face regulă în evidenţă, dacă ne vom conforma acelor reguli care sunt astăzi în Uniunea Europeană, eu cred că mai rău nu va fi, deoarece oamenii trăiesc în această societate, nouă ne place să călătorim încolo, copii îşi fac studiile. Majoritatea celor care critică vehement integrarea europeană, tocmai copiii lor sunt acolo. De aceea, eu, ca persoană cu experienţă bogată în agricultură, vă chem să facem pas cu pas, încet, nu o facem de dragul unor campanii, cum o făceam cândva – toţi încolo, toţi înapoi. Noi nu trebuie să dăm niciun motiv, niciun temei pentru a înrăutăţi relaţiile cu Rusia. Nu poporul rus ne vrea răul, dar sunt nişte politicieni şi de la noi, şi din Rusia care aţâţă spiritele.”

Europa Liberă: Embargoul a fost instituit de către Federaţia Rusă...

Vitalie Gorincioi: „Exact. Pe vinuri – da. Pe cine credeţi că i-a pedepsit? Noi, dacă facem o analiză, acei care nu mai pot exporta azi băuturi spirtoase în Rusia, jumătate dintre ei sunt investitori ruşi, producători din Rusia. Pe cine au pedepsit? Vine un oarecare Rogozin şi ne sperie: „Noi vom apăra 200 de mii de ruşi din Transnistria”. Dar 400 de mii de vorbitori de limbă rusă din partea dreaptă a Nistrului nu-l interesează pe el, în ce condiţii muncesc şi cum fac export?”

Europa Liberă: Faptul că au permis doar vinurilor din autonomia găgăuză să ajungă pe piaţa Rusiei este factorul politic implicat?

Vitalie Gorincioi: „Este factor politic. Şi făcând aceşti paşi, încă o dată au dat dovadă că este factor politic. Cu fiecare acţiune pe care o întreprind unii funcţionari din Rusia, ne taie tot mai mult şi mai mult pofta de a avea relaţii cu Rusia. Destul de des mă

întâlnesc cu colegi din businessul agrar din Rusia. Dacă noi vom avea producţie bună şi nu vom da temei pentru a ne întoarce producţia de la hotar, nu vor avea destule argumente ca să ne spună că la producţia noastră ceva nu este în regulă. Fiindcă producţia noastră este gustoasă, un slogan foarte bun avem „Moldova – gust deosebit”. Ne mai trebuie să avem ceea ce se numeşte post-recoltare: să păstrăm producţia bine, să o putem pune în ambalaj bun, să îi dăm un preţ bun cu care se ne recuperăm cheltuielile şi să avem şi un beneficiu. Şi atunci, cred, va fi totul în regulă şi sperietoarea ba cu România, ba cu Uniunea Europeană, eu cred că este pentru eurosceptici. Mulţi dintre ei, în loc să ia Acordul de Asociere şi să-l studieze sau să consulte pe cineva care l-a studiat, cad pradă zvonurilor şi vorbelor goale.”

Europa Liberă: Pe cât de mult a pătruns politicul în rândul agricultorilor? Ce părere aveţi despre aceste proteste care mai sunt organizate şi la care sunt chemaţi agricultorii să vină în Piaţa Marii Adunări Naţionale?

Vitalie Gorincioi: „Aceasta tot este politică, de fapt, dar politică agrară.”

Europa Liberă: Spuneţi revendicările de bază.

Vitalie Gorincioi: „Revendicările de bază sunt pur economice: să ne accepte importul de motorină direct fermierilor, care ar fi cu mult mai ieftină.”

Europa Liberă: Cu cât? Cu 2-3 lei?

Vitalie Gorincioi: „Minim cu 2 lei. Dar eu cred că şi mai mult va fi economisit la litrul de motorină. Să introducă impozit unic. Spuneţi, vă rog, impozitul consolidat, cu ce e rău pentru guvernare? Pentru că noi dorim ca toţi cei care au pământ în proprietate să plătească acelaşi impozite. Aceasta este rău? Chemăm la discuţii. Am încercat în toată republica. Nu e posibil? Să încercăm un proiect-pilot într-un raion din nord, unul din centru şi unul din sud, veţi vedea, pentru că se împotrivesc acei care au cumpărat pământuri, au mii de hectare, nu le prelucrează, aşteaptă să se ridice preţul pentru a le vinde. Pentru că cei care lucrează la pământ ce ar avea ei de pierdut, dacă ar plăti? În buget, de fapt, ar veni sume mai mare decât vin acum, dar vor fi repartizate proporţional la fiecare hectar de pământ. Deci, sunt revendicări economice.”

Europa Liberă: Trebuie agricultorii să protesteze?

Vitalie Gorincioi: „Da, trebuie. Şi nu trebuie să se mire nimeni pentru că trebuie să înţeleagă că ei sunt o forţă, ei trăiesc într-o societate democratică. De multe ori, când ne întâlnim la şedinţele comisiilor parlamentare, ne spun: „Dar voi ieşiţi la proteste şi ne împingeţi din urmă şi noi vom fi nevoiţi să soluţionăm întrebările”. Astăzi noi ştim, este statistică, că cei mai rău plătiţi sunt, totuşi, agricultorii, cei care ne fac pâinea de toate zilele.”