„Dar fiecare de fapt își face alegerea, noi suntem acolo unde sunt gândurile noastre..."

Născut la data de 7 septembrie 1991, la Orhei. Studii: Masterand la Academia de Studii Economice, Facultatea Relații Internaționale, Specialitatea Tranzacții Internaționale și Diplomație Economică. În prezent activează în cadrul mai multor organizații neguvernamentale. Hobby-uri: Îndeplinirea tuturor angajamentelor asumate vreodată, îi place să descopere noi orizonturi și locuri mai puțin populate, face cunoștință doar cu oameni de la care poate să învețe ceva, adoră discuțiile utile cu oameni utili.

Luni

Mă trezesc, zâmbesc, e ora 07:00, e primăvară încă, cu dimineți răcoritoare. Aud cocoșii cântând și îmi dau seama că sunt încă în Moldova. În grabă: sculat, spălat, îmbrăcat și dejunul luat. Admir câteva minute dimineața, stând în foișor (o construcție ca o bijuterie, cu detalii multe și toate la locul lor).

Pornit spre o viitoare capitală europeană și nu contează că e europeană acuma sau o să fie mai târziu. De fapt, europeni trebuie sa fim noi în gândire și în acțiune. Schimbările vin odată cu schimbarea din interior și nu de la cineva, nu cei de la guvernare ne vor schimba. Țara e una, capitala e una, conducători sunt mulți, dar oameni buni mai puțini, de asta, când vorbesc despre o viitoare capitală europeană, eu deja o accept așa, și astfel o vreau. Dar vorba ceea, este loc de mai bine.

Șofez aproape o jumătate de oră fără de griji. Ajuns la ea, o strâng în brațe și mă simt mai împlinit.

Toată ziua treburi. La fiecare sfert de oră prin Chișinău văd și simt cât de învechită rămâne a fi mentalitatea multora. Am impresia că oamenii de la noi nu vor schimbări, ei nu sunt receptivi la provocări, nu pot percepe corect realitățile și se pare ca nici nu au dorință. Tot timpul când ți se pune în față și ți se zice ce sa faci, tu faci, acesta era sistemul de până acuma, cel sovietic.
Lumea a dorit libertate, libertate li s-a dat. Și ce avem acum? Că de fapt oamenii nu știu ce au dorit. E seară, sunt acasă, demult nu am mai stat cu toata familia la masă la o vorbă bună, mă simt de parcă nu e luni, ci o zi din celea când toți trag pe acasă, că acolo e bine.

Marți

De dimineață am ocazia să văd în Moldova lucruri care se fac întru binele tuturor și anume drumurile moderne, călătoresc pe traseul Chișinău-Orhei. Ajung iarăși la concluzia că este loc de mai bine.

Am avut o plăcere deosebită să petrec câteva ore discutând cu maică-mea. De când mă știu, tot timpul îmi face o mare plăcere să vorbesc cu ea. Eu și acum învăț multe de la mama și cred că tot timpul o să am ce învăța. Am avut o discuție foarte utilă despre viitor și viață în general. I-am mai destăinuit câteva dintre secretele mele, îmi este mai ușor la suflet, știam că ea o să mă înțeleagă corect și așa a și fost.

Seara acasă, îl prind pe taică-meu făcând morală câinelui și pisoiului în același timp. Ador aceste momente. Mai târziu am aflat ce isprăvi au făcut acești doi prieteni patrupezi. Deși nu era ceva grav, învățătura a fost de folos.

Dumitru Popescu

​Miercuri

Trezit pe la 06:30 și o sun pe mama să o bucur că nu doar ea se trezește devreme, că așa e mama, ca o albinuță, harnică și grijulie, o ființă care a trecut prin multe încercări și cunoaște bine rostul vieții.

Între timp aflu că deputaţii au stabilit data alegerilor parlamentare. Voi merge neapărat să votez. Chiar să aleg. Comuniştii critică modul în care are loc recensământul. Eu sunt mulțumit.

Aflu de la Barack Obama că Statele Unite trebuie să-și păstreze rolul conducător în lume, dar se vor angaja mai greu în noi războaie. Atât de mult avem nevoie de pace.

Spre noapte vorbim iarăși despre viață, despre oameni, despre bani, despre cât de mult decide banul azi sau despre cât de fericiți sau nefericiți ne fac acești bani. Concluzia este că averea spirituală nu poate fi cumpărată.

Mă culc cu o știre bună. La Berlin, Angela Merkel crede ca Georgia, Moldova și Ucraina trebuie să își poată alege singure direcția de politică externă.

Joi

Plăcută a fost deșteptarea. Mama a decis că ea trebuie să mă trezească. Iau telefonul. Citesc mesajele primite de la EA (IUBITA) care zi de zi îmi dau curaj. Are ea ce are, o aură feminină invizibilă care e ca un magnet de te tot atrage către ceva... Unii spuneau că viața e frumoasă când o trăiești de unul singur, eu aș zice ca e de necomparat când o trăiești în doi.

Citesc câteva portaluri de știri, știrea bombă: speakerul Corman și liberalul Brega, comunistul Voronin și liberalul Ghimpu au făcut schimb de replici în Parlament. Nici nu vreau să vorbesc despre o anumită clasă politică. A nu comenta înseamnă a înțelege prea bine totul. Sunt oameni în jurul nostru și mai precauți, și mai înțelepți. Moldoveanul preferă să audă cine și de ce se ceartă, cine pe cine scuipă, dar nu despre cum putem schimba lucrurile în bine.

Eu m-am întristat să aud că 14 militari ucraineni au fost uciși la doborârea unui elicopter militar de către rebelii pro-ruși la Sloveansk.

Vineri

Pentru elevi sună ultimul clopoțel. Pentru studenți e primul sunet la examene, pentru clasa politică e zi odihnă, aș zice, pentru un moldovean de la țară e o zi bună de plouat liniștit. Viața la țară parcă se oprește. Telefonul s-a deconectat, în curte cântă o pasare, cireșe în farfurie, multă verdeața și liniște, multă liniște. Admir cu plăcere momentele care mă fac fericit. În Chișinau toți se înghesuie, se ceartă pe la colțuri de străzi, ambuteiaje mai peste tot. Dar fiecare de fapt își face alegerea, noi suntem acolo unde sunt gândurile noastre, trebuie să ne asigurăm că gândurile noastre sunt acolo unde vrem să fim...