Acţiuni de discreditare îndreptate împotriva lui Richard Wurmbrand (1909-2001).
Într-un raport din 7 ianuarie 1970, bazat pe informaţii furnizate de agentul extern Fritz Cloos (conspirat: „Mihăilescu Gheorghe“, „Lăzărescu Ioan“, „Konrad“, „H2”, „Radovan“, „Kaiser“, „Marton“, „Martin“), este menţionată prezenţa pastorului Richard Wurmbrand în R.F. Germania. În materialul trimis centralei din Bucureşti, Wurmbrand este calificat drept un „baptist fanatic” ce se află într-un turneu prin Germania şi care „defăimează din nou ţara”.
În text este citat Ernst Wilm, membru al Consiliului Bisericilor Evanghelice din Germania, care a declarat pentru presă că expunerile lui Wurmbrand sunt exagerări. O „biserică subterană”, despre care a vorbit pastorul, nu există nici în România şi nici în Uniunea Sovietică. „Activitatea propagandistică”, anticomunistă a lui Wurmbrand, conchide articolul, periclitează grav cooperarea ecumenică.
Richard Wurmbrand (născut pe 24 martie 1909 la Bucureşti – decedat pe 17 februarie 2001 în California, SUA) a ajuns să fie cunoscut de milioane de telespectatori din România, după ce, în 2006, fusese ales pe locul cinci pe lista celor mai „mari români”.
Într-o autobiografie pe care a scris-o după ce fusese arestat, în 1948, Wurmbrand trece în revistă principalele etape ale vieţii sale, oprindu-se şi asupra momentului 1924, cînd s-a apropiat de mişcarea muncitorească şi de social-democraţie, aderînd apoi la acţiunile tineretului comunist din ilegalitate. A urmat în 1927 cursurile şcolii pentru activişti de partid, la Moscova, întorcîndu-se după un an în România, unde continuă activitatea comunistă, editînd şi difuzînd publicaţii clandestine. În 1929, a fost arestat şi a stat trei ani la închisoare, la Văcăreşti şi Doftana, unde, temporar, a împărţit aceeaşi celulă cu viitorul ministru de finanţe, Vasile Luca (1898-1963), devenit o victimă a epurărilor staliniste, iniţiate de Gheorghiu-Dej. În detenţie se îmbolnăveşte de tuberculoză. Este arestat din nou în timp ce lucra ca activist al Comitetului Regional Banat şi dezvăluie anchetatorilor de la Siguranţa adresele unor case conspirative şi identitatea unor persoane cu care lucra. Dezvăluirile au declanşat un val de arestări şi confiscarea unor documente din arhiva locală a PCR.
Fișa matricolă a lui Richard Wurmbrand (IICCMER)
Potrivit autobiografiei citate, convertirea la creştinism se produce în anul 1937. Wurmbrand se implică activ în munca bisericească, alăturîndu-se Misiunii Anglicane şi apoi Misiunii Luterane Norvegiene. Fiind evreu, în perioda dictaturii lui Antonescu, este supus tracasărilor şi persecuţiilor rasiale (cf. ACNSAS, I 146678, vol. 6, ff. 81-87).Şi-a continuat activitatea după război, iar în 1948 a fost arestat, eliberat în 1956, iar arestat în 1959, pentru „uneltire”, şi pus în libertate, în 1964, cînd puşcăriile au fost golite de deţinuţii politici. La un an după ieşirea din detenţie emigrează în Occident, unde a continuat să desfăşoare o intensă activitate de misionar creştin, atacînd, în acelaşi timp, regimul comunist într-un mod cît se poate de violent.
Dosarul de la securitate (ACNSAS)
Tocmai din cauza aceasta, Wurmbrand (conspirat în dosare sub diferite nume: „Richard Willy”, „Olteanu”, „Walter”, „Ahasver”) devenise un obiectiv prioritar al Securităţii, care a încercat prin toate mijloacele ce le avea la dispoziţie să-l reducă la tăcere.Un rol deosebit la discreditarea lui Wurmbrandt l-a jucat Ivan Deneş (conspirat sub diverse nume ca: „Aurel Bantaș“, „Alecu Sîrbu“, respectiv „Alexandru Sîrbu“, iar după ce a fost trimis în Occident: „GX-36“, înlocuit mai tîrziu cu numele „Petru Pintilie“, „Kraus“, respectiv „Konrad“), unul dintre cei mai activi agenţi ai Securităţii plasat în Occident, care urma să fie infiltrat şi în redacţia „Europei libere”.
(Va urma)